7,150 matches
-
MIRCEA CĂRTĂRESCU NOSTALGIA CUPRINS PROLOG Ruletistul NOSTALGIA Gemenii EPILOG Arhitectul PROLOG Deschid cartea, cartea geme, Caut vremea, nu e vreme. TUDOR ARGHEZI RULETISTUL Dăruieste, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani si nici un viitor pe pământ. Notez aici (pentru ce?) aceste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
MIRCEA CĂRTĂRESCU NOSTALGIA CUPRINS PROLOG Ruletistul NOSTALGIA Gemenii EPILOG Arhitectul PROLOG Deschid cartea, cartea geme, Caut vremea, nu e vreme. TUDOR ARGHEZI RULETISTUL Dăruieste, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani si nici un viitor pe pământ. Notez aici (pentru ce?) aceste versuri din Eliot. În
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întreb dacă Mendebilul arăta într-adevăr așa cum l-am văzut eu în vis. Mă obsedează [...] Chiar de a două zi ne-am lăsat subjugați de farmecul Mendebilului. Dimineața n-am coborât deloc în șanțuri, deși mireasma de pământ ne trezea nostalgia, ci l-am înconjurat pe băiat și l-am ascultat povestind. Ne povestea, știu acum, legendele Mesei Rotunde, cu Charlemagne și Arthur, cu păgâni cumpliți și o sabie care purta un nume. Apoi ne-a povestit Viteazul în piele de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Abia ne mai vedeam lucirea ochilor în umbra serii. Deasupra morii cerul era ca indigoul. Foarte departe sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când a ridicat brusc mâna și a întins arătătorul spre bucata de cer împestrițată de stele de peste coșurile morii.) 5. (Acest cuvânt l-a rostit după ce a ascultat o ceartă între Paul și Nicușor, care tocmai ieșiseră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Desigur, nu-mi amintesc filmul în sine, așa cum nu mai știu despre ce era vorba în cărțulia Seri albastre, citită în primii ani de școală, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, dar al cărei titlu îmi trezește o nostalgie pătrunzătoare. Mergeam pe stradelele întunecate, eu la mijloc, ținut de mânuțe de mama și tata. Țin minte o stradă cu case mici, negustorești, cu balcoane minuscule, al cărei caldarâm răsuna puternic sub pașii noștri, în fața noastră, mai mare decât am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că evita să-i rostească numele și că folosea în loc acest el atât de semnificativ dovedea contrariul; la fel, pentru mine exista o singură ea). Apoi își reluă unul dintre obișnuitele, exasperantele discursuri emoționale, în care-și exprima suferința și nostalgia la un mod impersonal, încît le puteai crede foarte bine niște declarații de dragoste ușor voalate, deși nu erau decât răbufnirea cenzurată a nefericirii ei. Îmi spunea că se simte mai singură ca oricând, că mă regretă, proiecta asupra mea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să iasă, plin de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind din încîlceala înmiresmată, vezi gresii tăioase, drum sterp care te-ndreaptă spre o stâncă. La poalele ei - o gură de peșteră. Ai ros mărul până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și de nostalgie, se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva pași din cărarea mea ca să ajung până acolo. Am îngenuncheat și am ridicat-o. Vinul pe care-l sorbisem în celălalt vis, amestecat cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce cred eu despre el. Poate că el e doar un sentiment, o strângere de inimă în fața ruinării tuturor lucrurilor, în fața a ceea ce-a fost și nu va mai fi niciodată. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodată. Nu știu, nu știu. În garsoniera ta e lumină de zi. Stropul de cenușiu de pe marginea obiectelor s-a șters încetul cu încetul și milioanele de culori ale lumii albe s-au așternut pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în istoria teritoriului dintre Prut și Nistru” și nu numai. Unii se feresc să aducă în discuție caracterul larg democratic, plebiscitar, al hotărârii adoptate la Alba Iulia, dar nu recunosc valabilitatea Tratatului de la Trianon, din 1920; alții manifestă o nedisimulată nostalgie față de situația „fericită” a tuturor locuitorilor din Bucovina, aflată sub stăpânirea austriacă; în ce privește Basarabia, lucrurile sunt mult mai complicate în contextul geopolitic actual, în care se găsesc mereu propagandiști gata să nege evidența, să susțină aberații de felul existenței în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
la "Albatros", iar ea, Leana, cânta într-o grădină din Grant, " La trei ochi sub plapumă". S-ar zice că nu vrea, cu nici un chip, să se lanseze, că-i place s-o ia întotdeauna de la început. Să fie cumva nostalgia debutului ei de acum aproape douăzeci de ani? Sau crede că numai într-o asemenea grădină de vară, undeva, pe la marginile orașului, îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian? Sau să fie pur și simplu timiditate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al familiilor Antim-Calomfir-Thanase, dar faptul acesta nu mă emoționează. Mă consider primul dintr-o nouă dinastie. A doua, "descălecare" Antim-Calomfir-Thanase. Cu mine începe o nouă istorie, pe alt plan, mai înalt și mai creator. Puțin îmi pasă de enigmele sau nostalgiile care se leagă de trecutul acestei case, sau de trecutul familiei mele. Nu mă interesează decât viitorul, așa cum cred eu că-l putem împlini trăind liber orice epifanie a prezentului, cât s-ar dovedi ea de tragică, născută din nenoroc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut, omul evocă implorator nu doar transcendența, ci și repoziționarea sa întru transcendență. Acest pas resurecționar este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru inter-relaționarea sa cu mundaneitatea. Fără acest drum de suspensie și primejdioasă balansare raportul său cu lumea ar fi doar o amintire sau un vis în nostalgia căruia s-ar pierde deprimat. Zăbovirea în preajma amănuntului determină, în esență, surprinderea unei multitudini vaste de aspecte ale acestuia, aspecte ce se concentrează armonios în spațiul limitat aferent unei astfel de prezențe. Spre exemplu, un orologiu așezat pe unul dintre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Bostan • Fals jurnal de căpșunar, Mirel Bănică • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi răsfoiesc scrisorile. Poate deja privind cu nostalgie neîndemânaticul nostru început de iubire ? Poate oprindu-se la acest început întâmplător așa cum, tot aproape întâmplător, în istoria unui tânăr stat se alege o anume zi - în fapt banală - pentru a se face din ea sacră sărbătoare națională ?... Indiferent de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
seama cât a fost de chinuit sufletul meu, și m-am mirat că suportasem, aproape fără să bag de seamă, proporțiile chinului. M-am mirat și că lipsa ei n-o resimțeam decât ca o ușurare. Incredibil ! Niciun regret, nicio nostalgie ! Dar cum este posibil să suferi atât pentru o persoană a cărei lipsă îți face de fapt bine, care deci nu îți aduce nimic prin prezența ei ? Nu am vrut totuși să mă las pe panta întrebărilor care ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și amintirile ei involuntare, fără grija ei pentru etichetă și nostalgia după lumea în care aceasta conta, fără dragostea pentru Papa ce învie și însuflețește personajul, laolaltă cu epoca lui, fără încăpățânarea nobil-pedagogică de a-i explica Vicăi toate cum au fost și nu mai sunt, Dimineață pierdută ar fi rămas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
treaba asta se vede. Așa că după ce mă căznesc să termin scrisoarea, o rup. Zilele de la Praga mi se Învîrt În cap și mă ia o durere caldă, nu știu dacă mi-e dor de ea anume sau e doar o nostalgie difuză a zilelor de la sfîrșitul verii. Ajung să mă Întreb dacă a fost ceva cu adevărat Între noi. Ar fi trebuit să fie? E clar că mi-a trecut răceala. E clar că mi-a trecut și de Nico. Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit - probabil un măgar rumegînd nisip. CÎmpia Bărăganului, În miez de toamnă. După-amiezile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timpului. Ulterior, scrisese un tratat de dimensiuni considerabile, intitulat Kant și kantienii, care i-a ridicat faima deasupra celei de „tânăr strălucit“. Au urmat binecunoscutele sale studii despre Descartes și despre Leibniz, apoi cartea Împotriva teoriei jocurilor și opera seminală Nostalgia Particularului. Mai târziu și-a mutat interesul, via Kant, spre filozofia morală, pe care o respinsese în tinerețe și, un timp l-a studiat cu ardoare pe Platon și a publicat o carte intitulată Existența și dincolo de ea, considerată drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu te trezești înghesuită de cărnuri de femei ude. Și, cu toate că nu se simțea în măsură să-i explice lui Pearl, refuzul de adaptare a lui Hattie fusese sporit de ceva cu totul neașteptat, care o umpluse de o dureroasă nostalgie, chiar înainte de a-și fi putut da seama despre ce e vorba. Combinația de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
meu pe ”camino frances”, de la Pamplona până la Santiago. A trecut un an și sămânța aruncată atunci în solul sufletului meu a încolțit, a răsărit, a făcut să se maturizeze ceva din identitatea mea de pelerin în această lume, mereu cu nostalgia unui țel de atins, a unor locuri de cunoscut, a unor limite fizice și psihice de depășit, a unor noi și mai frumoase trăiri ale credinței mele. După ce m-am întors de la Santiago mi-am dat seama mai bine că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]