7,693 matches
-
ar fi trecut peste Dunăre din Vidin la Craiova, adăugîndu-se calamității holerei; alimentația sa în refugiu fusese precară, deoarece țăranii se îngrijeau "să-și îngroape în păduri singura lor provizie (porumbul), de frica să nu-l predea, ca în trecut, oaspeților lor". Dacă zvonurile despre ciumă nu s-au dovedit întemeiate, în schimb holera continua să facă ravagii în țară și în Capitală. Astfel, "din rapoartele primite succesiv de la București, am putut să realizez o sinteză a victimelor holerei care au
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
spitale mai mici și mai mari și lazarete pentru bolnavi ușori. Nu există lipsă de medici în orașe. Dar ele sunt pline cu militari ruși și cu familiile lor; între ei sunt bolnavi, astfel medicii sunt foarte ocupați cu acești oaspeți. În general, starea sanitară a trupelor staționate în orașe e bună; locuințele bune și aprovizionarea excelentă contribuie mult la aceasta. Însă în sate și la trupele în marș există multe îmbolnăviri: friguri intermitente, dizenterii, pleurezii, reumatism și degerături. Între aceștia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dacă profesorul Babeș n-a efectuat personal, în această perioadă, investigații sistematice privitoare la vaccinarea antiholerică, el a pus la dispoziție unul dintre laboratoarele institutului său medicului de regiment cl. I (în retragere) Ioan Constantinescu, pentru studierea unei substanțe (căreia oaspetele a acceptat, după unele ezitări, să-i dezvăluie identitatea, dar numai față de gazda experimentelor sale), substanță ce părea, potrivit anumitor probe in vitro și in vivo, să fie susceptibilă de utilizare în tratamentul holerei. Într-o tipăritură, de 16 pagini
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bucureștean. În cursul ultimului război, ca și în anii următori, Institutul "I. Cantacuzino" a ținut la dispoziție, în vederea înfruntării oricărei eventualități, materialele considerate a fi necesare pentru prevenirea, depistarea și combaterea holerei 594. VIII. Noua veche holera 1. În așteptarea oaspetelui nedorit Debutul celei de-a șaptea pandemii holerice s-a produs în 1960-1961, când un nou val epidemic a început să se reverse asupra continentelor, pornind însă de data aceasta nu din India, ci din arhipeleagul indonezian Celebes 595. Mare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Albert Camus EXILUL ȘI ÎMPĂRĂȚIA FEMEIA ADULTERĂ RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ CEI MUȚI OASPETELE JONAS SAU ARTISTUL LA LUCRU PIATRA CARE CREȘTE FEMEIA ADULTERĂ O muscă firavă se rotea de câteva clipe în autobuzul cu geamurile închise. Venită de nu se știe unde, se învârtea fără zgomot, în zbor istovit. Janine o pierdu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fața spre mare, peste care cădea grăbită, de la un capăt la celălalt al zării, înserarea. - El e de vină, spuse Yvars. Ar fi vrut să fie tânăr, și să fie tânără și Fernande, și să plece amândoi departe, dincolo de mare. OASPETELE Învățătorul îi privea pe cei doi oameni cum urcă spre el. Unul era călare, celălalt mergea pe jos. Nu apucaseră încă pe cărarea pieptișă ce ducea către școala înălțată pe povârnișul colinei. Se chinuiau din greu, înaintând cu mare încetineală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îngrășământ pentru grădinile sărace de prin sate. Țara întreagă era pe trei sferturi acoperită numai cu pietre. Orașele se nășteau, străluceau, apoi piereau. Oamenii trăiau, se iubeau sau se urau, apoi mureau. În acest deșert nimeni, nici el și nici oaspetele său, nu însemna nimic. Și totuși, Daru știa că, departe de acest deșert, nici unul și nici celălalt n-ar fi putut trăi cu adevărat. Când se ridică de pe divan, din sala de clasă nu se auzea nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se simtă din ce în ce mai bine. Buna lor dispoziție era atât de neprefăcută încât uitau până și de ora mesei. În schimb, copiii lui Jonas aveau în această privință o memorie mult mai bună. Ei dădeau buzna în cameră, se strecurau printre oaspeți, erau luați în brațe, săltau de pe genunchii unuia pe genunchii celuilalt. Pătratul de cer care se desena deasupra curții începea în cele din urmă să se întunece și Jonas lăsa din mână penelul. Nu-i mai rămânea decât să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
paravan, iar pe sugar să-l ducă în camera cea mică, unde telefonul nu-l va mai trezi din somn. Și cum micuțului nu-i trebuia prea mult loc, Jonas va putea să-și instaleze tot acolo și atelierul. Pe oaspeți îi vor primi în încăperea cea mare, iar Jonas, care știa că va fi înțeles în nevoia lui de a fi singur, va putea să circule între cele două camere, vizitându-și prietenii, sau lucrând, după voie. Mai mult, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cea mare, iar Jonas, care știa că va fi înțeles în nevoia lui de a fi singur, va putea să circule între cele două camere, vizitându-și prietenii, sau lucrând, după voie. Mai mult, copiii trebuind să se culce devreme, oaspeții nu-și vor mai putea îngădui să rămână până noaptea târziu. - Minunat, spuse Jonas, după ce se gândi puțin. - Și apoi, adăugă Louise, dacă prietenii tăi vor pleca devreme, o să fim și noi doi mai mult timp împreună. Jonas o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încasatorul în ușa deschisă de unul dintre copii. "Numaidecât, numaidecât!" Când Jonas termina cu telefonul sau cu plata gazului, un prieten, un discipol, sau amândoi uneori, se țineau după el, până în cămăruță, spre a termina conversația începută. Cu timpul toți oaspeții ajunseseră să cunoască bine micul coridor. Nu se mai urneau de acolo, flecăreau între ei, îi cereau lui Jonas părerea strigând peste capetele celorlalți sau dădeau buzna, pentru o clipă, în cămăruță. Aici cel puțin, exclamau cei care intrau, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
uit. Deveni dintr-o dată grav: - Nu, nu sunt sigur că exist. Dar voi exista, de asta nu mă îndoiesc. Rateau o întrebă pe Louise ce crede de toate astea. Ea ieși din toropeală și spuse că Jonas are dreptate: părerea oaspeților lor nu avea nici o importanță. Importantă era doar munca lui Jonas. Și ea simțea că copilul îl stânjenește în lucru. Crescuse și vor trebui să cumpere un divan care va mai lua din spațiu. Cum se vor descurca până când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dar înaltă și adâncă. Spre seară totul era gata. Cu ajutorul scaunului, Jonas se prinse cu mâinile de marginea podețului și, pentru a pune la încercare rezistența întregii construcții, trase de câteva ori cu putere de ea. Apoi se amestecă printre oaspeți, și toți se bucurară că-l văd din nou atât de prietenos. Seara, după ce casa se mai goli puțin, Jonas luă o lampă cu gaz, un scaun, un taburet și o ramă. Le urcă pe toate în cămăruța lui suspendată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să ajungă cât mai repede la fluviu. Luă atunci cuvântul primarul, care afirmă, pe un ton plin de duioasă bunătate, că o pedeapsă era totuși necesară, că vinovatul va rămâne la arest și că vor aștepta cu toții ca eminentul lor oaspete să binevoiască a-i hotărî soarta. Nici un fel de cuvânt de împotrivire nu putu îndupleca asprimea lui surâzătoare, și d'Arrast se văzu nevoit să promită că va mai chibzui. Apoi hotărâră să viziteze cartierul de lângă fluviu. Fluviul își revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
păstreze măcar această mărturie despre marele eveniment pe care-l constituia venirea sa aici. Judecătorul, la rându-i, găsi câteva formule noi pentru a lăuda nu numai virtuțile și talentele domnului inginer, ci și modul plin de simplitate în care oaspetele lor înțelegea să reprezinte printre ei marea țară căreia avea cinstea să-i aparțină. D'Arrast le răspunse doar că era convins că aceasta era într-adevăr o mare cinste, dar că, pe de altă parte, societatea sa era bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe șeful poliției? D'Arrast îl privi surâzând. - Da. El, d'Arrast, va socoti că i se face un hatâr și o favoare cu totul deosebită dacă-l vor ierta pe acel personaj, spunându-i totodată că își datorează iertarea oaspetelui lor. Astfel, șederea sa printre generoșii locuitori ai frumosului oraș Iguape, pe care se bucură atât de mult să-i cunoască, va putea începe într-o atmosferă de bună înțelegere și de prietenie. Judecătorul, atent și surâzător, încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la primul etaj, pe o frumoasă scară în stil baroc, vopsită în albastru. La trecerea lui d'Arrast, se deschiseră câteva uși, prin care se iviră capete oacheșe de copii ce dispărură de îndată, cu râsete înăbușite. În camera de oaspeți, de o frumoasă arhitectură, se aflau doar câteva mobile, din crengi de palmier împletite, și niște colivii mari cu păsări ce făceau o larmă asurzitoare. Balconul pe care se așezară dădea în mica piață din fața bisericii, unde începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și robust. Părul încă des și sârmos, ruginit. Curba unei frunți proeminente. Nasul drept, puternic, buzele pline, uscate. Poartă un taior gros de stofă verde-închis. — Am văzut multă lume cunoscută în tren. La un spectacol în provincie ? Ceva derizoriu. Atâția oaspeți de gală. În provincie ! Nici nu știam că scrisese și piese... De fapt, motivația e alta, cu totul alta. Acest suflu nou, în ultimii ani, ca o renaștere. Numai că renașterile au nevoie de timp, noi n-apucăm să ne
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre febri litatea de adolescent cu care invita mereu alți prieteni la repetiție, aducându-i de la București, încântat și curios, ca un copil, întrebând în stânga și în dreapta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei. Frigul celulei, apoi : capul unui iepure de casă, în spatele unui birou lung, lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși, negri, ai strigoiului. Micul atelier se dilata devenind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și simplu, abia de mai poți să sufli !... Părinții... știi ce vreau să spun... alte vremuri. Societate nedreaptă, dar liberă. Relativ liberă. S-au împotrivit, au luptat. Noi doar tânjim după aer, tânjim, suferim, suportăm. Ortansa îl privește, atentă, atentă. Oaspetele vorbește de câteva minute : — Există interdicții unanim acceptate. Mi s-a întâmplat de câteva ori să le calc. Rămân răni. Dacă ți se dă rația de grăunțe și apă și te lasă să cânți puțin, chiar dacă cu aripa legată, mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o ai de nevastă." 5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc. 6. Dar, cînd se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților, și a plăcut lui Irod. 7. De aceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. 8. Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: "Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" 9. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi." 10. Robii au ieșit la răspîntii, au strîns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 11. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; 12. "Prietene", i-a zis el, "cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?" Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 11. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; 12. "Prietene", i-a zis el, "cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?" Omul acela a amuțit. 13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: "Legați-i mîinile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de mult apuse, fậntậna Frenței poartă în sufletul ei generații întregi. O știe bătrậna cumpănă scậrtậind din zorii dimineții și pậnă în amurg. O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă ceasuri din zi, fậntậna cu ghizdelele ei mereu ude
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]