6,900 matches
-
strigă. Suntem din nou pe suprafața de asfalt. Un lucrător al aeroportului ne ia cu micul său automobil și ne duce spre ieșire. Nu vorbesc, țin brațele încrucișate, gura strânsă. Inima s-a întors la locul ei. Manlio își pune ochelarii de soare, chiar dacă nu-i soare. Coborâm. — Pot să știu ce te-a apucat? Mă silesc să zâmbesc: — Ți-am salvat viața. — Zici că va cădea? — Nu, acum nu mai cade. Dintr-un avion care trebuie să cadă, nu reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Că atunci când eram copil, mi-ar fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală de sport ca aceea, cu tricouri, mușchi adevărați, fețe dure și să mă înarmez, sub veston și sub ochelarii bunelor maniere, cu o forță invizibilă și sigură. Din două mișcări să pun pe cineva la pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om laș, de copil moale. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Îmi place să te ajut, zice. Ea zâmbește și rupe cecurile în bucățele: — Mulțumesc, n-am nevoie, Manliò. Accentul pus pe ultima vocală din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât celularul în buzunar. Ține trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna fiica lui ideală. — Mă duc la aeroport s-o iau pe Elsa. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dimineață de decembrie, în oglinda mașinii oprită în trafic. Suferința îmi încurajase trupul spre asemănarea cu bărbatul pe care continuam să-l detest fără un motiv precis. Numai pentru că eram obișnuit să o fac de când mă știu. Mi-am scos ochelarii și m-am apropiat de oglindă. Ochii înotau tulburi într-un cerc violaceu, nasul (pe care se vedea urma ochelarilor) devenise și mai supărător. Vârful era orientat spre gura care se restrânsese, ca un mal înghițit de mare. Era totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-l detest fără un motiv precis. Numai pentru că eram obișnuit să o fac de când mă știu. Mi-am scos ochelarii și m-am apropiat de oglindă. Ochii înotau tulburi într-un cerc violaceu, nasul (pe care se vedea urma ochelarilor) devenise și mai supărător. Vârful era orientat spre gura care se restrânsese, ca un mal înghițit de mare. Era totul de la el sau aproape. Lipsea aerul acela de bufonerie fixată pe trăsăturile sale triste, care îl făcea unic și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scurtă vreme, căruciorul ecografului alerga spre mine, împins de asistentul cu halat scurt. Deschisesem dulapul cu medicamente, căutam agitat printre cutii inutile. Sosi medicul de gardă, un bărbat între două vârste, cu o barbă zbârlită care se întindea până sub ochelari. Tocmai îi injectam antibioticul Italiei. — Cine sunteți dumneavoastră? întrebă cu vocea încleiată a celui care a trecut brusc de la somn la trezie. — Un chirurg, am spus, fără să mă întorc măcar. Monitorul ecografului era în funcțiune. — Ce are? întrebă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor deveni pământ împreună cu tine. A venit un bărbat, cu ochelari negri ca hainele și cu pantofi lustruiți ce făceau zgomot pe paviment. Bătu la ușă și, fără să aștepte să i se răspundă, intră. Era un om care știa cum să se comporte în asemenea situații, discret, dar fără ezitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neașteptate foarte aproape de acest bărbat necunoscut. Eram pe aceeași lungime de undă, doi bărbați care aveau un gând comun. Siluete în fața unui mister. A sa mai practică decât a mea, dar totuși fragilă, ascunsă de hainele fără cusur și de ochelarii negri. Mi-a pus pe umăr o mână caldă și fermă. Aveam nevoie de mâna aceea, fetițo, și nu știam. Am simțit că-mi face bine. Era o mână întunecată și hotărâtă a sudului care mă ținea pe pământ. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei degradări care se făcea simțită. Instinctiv, mi-am privit brațele, să văd dacă pielea mea nu se pătase de aceleași umbre. Dar corpul meu luminat de zori era neatins. Când s-a întors, bărbatul de la pompele funebre își ținea ochelarii pe creștetul capului. În lumina rece, cămașa albă strălucea sub reverul negru al hainei. Nu era singur, adusese cu el un băiat. Au pus sicriul pe jos, în fața camerei. Bărbatul bătu la ușă și se ivi în prag. — Salut, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pus sicriul pe jos, în fața camerei. Bărbatul bătu la ușă și se ivi în prag. — Salut, zise. — Salut, am răspuns. Dădu din cap, mulțumit, pentru că îi răspunsesem, pentru că acum eram în stare să vorbesc. L-am privit în ochii fără ochelari. Și am înțeles că era conștient de obscenitatea meseriei lui. — Vreți să ieșiți? Am ieșit, a intrat sicriul, împreună cu băiatul, și el în costum și cravată, și o infirmieră care venise să-i ajute, o femeie slabă cu privirea furișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iar ordinea se afla probabil tocmai în arbitrarul acela. Da, pentru că ochii încetau să se mai minuneze și sfârșeau prin a se obișnui atât de mult cu haosul acela încât îi găseau un farmec secret. Priveam, iar eu nu aveam ochelari negri, aveam lumina netedă a după-amiezii care aluneca peste lucruri dezgolindu-le, cercetându-le până în cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri, neclintiți de pe fața sa, aveau mai multe întrebuințări. Înainta încet, dând la o parte oamenii întâlniți, care se lipeau de zid, prin colțuri, oprind cuvintele pe buze, capturând privirile, făcând să se aplece capetele: îi lăsa în spatele său ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
exact în singura zonă neprotejată a cămășii imaculate. Își smulse șervetul de pe piept, îl udă în apa minerală și frecă pata. Nu-i cerusem nici măcar scuze. Priveam părul negru care se întrezărea prin bumbacul ud, lipit de piele. Își scosese ochelarii, îi pusese pe masă, cu brațele deschise. Avea ochii mult mai mici decât îmi imaginasem. Am luat din nou sticla de bere și am băut până s-a auzit zgomotul spumei. Vreți o cafea? — Nu, mulțumesc. S-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
până s-a auzit zgomotul spumei. Vreți o cafea? — Nu, mulțumesc. S-a ridicat și s-a întors cu o singură ceșcuță în mână. Bău, luă apoi pliculețul de zahăr neatins și îl vârî în buzunar. Nu-și mai pusese ochelarii. Își trecea îngândurat degetele peste rama lor. Mă lipisem de fereastră, lângă un calorifer stins și prăfuit. — Era amanta dumneavoastră? Întrebarea venise pe neașteptate, cum pe neașteptate părea că se ridicase vântul care foșnea printre plăcile de azbociment deasupra carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
economii la coșniță, iau bani împrumut, dar cumpără alta. Poate era mai bine dacă ar fi continuat să tacă, vocea îi era mai puțin impecabilă decât tăcerea. — O iubeați mult? — Ce importanță are? — Nici una, era așa, ca să vorbim. Își luă ochelarii de pe masă, se ridică și privi lentilele negre în bătaia luminii. Acum un an mi-am pierdut soția. Își pusese din nou ochelarii cu un gest sigur al ambelor mâini. Brațele robuste din os alunecaseră după urechi și el controlase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
puțin impecabilă decât tăcerea. — O iubeați mult? — Ce importanță are? — Nici una, era așa, ca să vorbim. Își luă ochelarii de pe masă, se ridică și privi lentilele negre în bătaia luminii. Acum un an mi-am pierdut soția. Își pusese din nou ochelarii cu un gest sigur al ambelor mâini. Brațele robuste din os alunecaseră după urechi și el controlase mai întâi dacă erau bine așezate și numai apoi își desprinsese mâinile. Era deja în picioare. — Mergem? Acum, în timp ce conducea, era mai trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va ridica fundul de pe scaun. Va slăbi lângă tine și te va aduce acasă. Iar când îți va crește din nou părul, îl va tăia pe al ei. Și la vară o să vă faceți o fotografie cu părul scurt și ochelari de soare, ca două surori. I te las ei. Vă las vii, lipite una de alta. Ca acum cincisprezece ani, în clinica aceea. — Mă întorc curând, spun și o sărut pe păr. Acum sunt eu cel care vă privesc dindărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îl conduse în salon și, după ce-i spuse: „Așteptați puțin, mă duc să-l pun la loc pe Pichín al meu“, îl lăsă singur. În acel moment intră în salon un domn bătrân, unchiul Eugeniei, fără doar și poate. Purta ochelari fumurii și un fes pe cap. Se apropie de Augusto și, luând loc lângă el, îi adresă aceste cuvinte: — (Aici o frază în esperanto care vrea să însemne: Nu credeți și dumneavoastră, ca și mine, că pacea universală se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spre mine. Am vrut să îi spun că nu e nici o problemă. A fost o vreme când ar fi fost o problemă, dar nu mai era cazul acum. Se lăsă pe spate în scaun și se uită la mine prin ochelarii cu rame din sârmă. Avea privirea largă, goală ca a unei bufnițe. Nu era foarte liniștitoare. Ceilalți doctori îmi spuseseră că el era ultima mea șansă, acest ungur în costumul lui cambrat cu două rânduri de nasturi, care amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aici. Tunsoarea scurtă, marinărească a lui Miller, rară și blondă ca părul unui bebeluș, îi dădea un aer de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să facem, domnule van Pels, o să extirpăm numărul, așa cum am face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îndrăznit să folosească pe scenă cuvântul «Sholom», dacă Hitler ar fi câștigat războiul.“ Herbert G. Luft, Registrul evreilor-americani, Newark, New Jersey, 28 martie 1956 12tc "12" M adeleine stătea la masă când am intrat în bucătărie în acea seară. Avea ochelarii cu ramă de baga pe nas, iar vechea mașină de scris portabilă pe care o folosise în facultate era acum în fața ei. Scotea adesea mașina de scris din dulapul de pe hol, pentru Liga Femeilor cu Drept de Vot, pentru Liga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în fiecare Cadillac închis la culoare. Nici unul nu avea două fetițe înăuntru. M-am oprit din alergat și am rămas un minut pe loc. Căldura îmi apăsa capul ca un coif de oțel. Sudoarea îmi înțepa ochii. Mi-am scos ochelarii negri ca să îi șterg. Capotele și barele de protecție ale mașinilor străluceau orbitor în soare. Mi-am pus ochelarii la loc. Trebuia să rămân calm. Fiicele mele erau acolo, undeva, în siguranță, în mașină. Încercam să îmi amintesc dacă lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rămas un minut pe loc. Căldura îmi apăsa capul ca un coif de oțel. Sudoarea îmi înțepa ochii. Mi-am scos ochelarii negri ca să îi șterg. Capotele și barele de protecție ale mașinilor străluceau orbitor în soare. Mi-am pus ochelarii la loc. Trebuia să rămân calm. Fiicele mele erau acolo, undeva, în siguranță, în mașină. Încercam să îmi amintesc dacă lăsasem geamul deschis. Doar că mașina avea acele ferestre noi care se deschideau printr-o apăsare de buton. Îmi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de ordin practic. Câțiva ani mai târziu, pe la Începutul lui 1982, Yael și Ted trecură pe la Fima Într-o seară de iarnă, Împreună cu fiul lor În vârstă de trei ani, un copil albinos, un pic sașiu, un mic filosof cu ochelari cu lentile groase, Îmbrăcat Într-o salopetă de cosmonaut american, cu o insignă strălucitoare pe care scria CHALLENGER. Micuțul se dovedi capabil să compună propoziții condiționale complicate și să evite Întrebările delicate. Fima se Îndrăgosti pe loc de micul Dimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mi scot și lenjeria? Ce, continui să lichidezi buticul ăla? Mă dai și pe mine creditorilor? Nina era avocată, avea aceeași vârstă cu Yael și era prietena ei, fuma tot timpul țigări Nelson, aprinzându-le practic una de la alta, iar ochelarii cu lentile groase Îi dădeau o expresie amară. Părul fin și cărunt era tuns scurt. Era mică și slabă, ca o vulpe flămândă. Chipul ei triunghiular Îi amintea și el lui Fima de o vulpe Încolțită de hăitași. Dar sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]