6,653 matches
-
puternică, cu un suflu grandios pe care recitind-o mai târziu mi-a reîmprospătat sentimentul de sublim care o cutreieră de la un capăt la altul. Era să împachetez și să duc anticarului cărțile înapoi, când mi-am dat seama că ocolisem și uitasem de La voix souterraine. Am deschis-o și am dat peste primele propoziții: Je suis malade... Je suis mechant... Era un text accesibil și am început s-o citesc. Cum nu eram încă obișnuit să citesc cărți atât de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o mie de lei. O pereche de pantofi costă șase sute, tu vrei și cămașă!... Hm!... Hî... Râdea de mine, dar totuși avea el ceva în cap, dacă o pornise... Străbăturăm marele bulevard până la piața Brătianu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
jos nasonii... Cine dracu erau nasonii ăștia? Mă oprii la distanță, prudent. În clipele următoare zării în depărtare, înaintînd spre piață tancuri, care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece întretăiate, isterice, hărmălaie de glasuri... Camarazi, camarazi, încolonarea, mergem spre Piața Victoriei... Nu vă temeți de hidra masonică.. . Aha, va să zică ăștia erau nasonii, masonii... Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât... Intrai înăuntru și căldura mă învălui. Tremuram. Trecui printre mese, intrai la toaletă... apoi mă uitai în oglindă o clipă, să mă recunosc, să iau cunoștință de înfățișarea mea... Revenii în restaurant, ocolii mesele și ieșii prin ușa care se învîrtea. În bloc, pe "Cheia Roseti", oameni tăcuți se strânseseră în hol și se plimbau de colo până colo. Se uitară la mine bănuitori când văzură că veneam de-afară. Nilă se apropie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spion cu intenția aparentă de a trece pe lângă el. Nefericitul mergea clătinându-se înspre el, fără să dea impresia că vedea ceva în jur. În mod deliberat Marin i se așeză în drum și, prefăcându-se că voia să îl ocolească, îi dădu de fapt o lovitură. Kuda căzu stângaci în genunchi. Rămase ghemuit câteva clipe pe podea, umil ca un câine bătut. Apoi se ridică în picioare șovăind și își reluă mersul nesigur, părând că uitase complet de incident. Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
el cu același ritm cu care îl străbătea durerea provocată de circuitul fatal. Podeaua era relativ intactă, în cea mai mare parte a ei. Diferitele indicatoare arătau soliditatea diferitelor zone: Lipsit de pericol, Nesigur, Periculos și, uneori, Extrem de periculos. Marin ocoli părțile astfel marcate, dar intră fără să șovăie în fostul dormitor, unde într-o parte era pus indicatorul Periculos. Nu era nici o urmă de paturi sau trupuri. Întrebă despre asta pe un ton distrat, iar ghidul își aruncă ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și P2), care înglobează proiecția corticală a sensibilității, la care se adaugă câmpurile 5 și 7, cu rol important în analiza și sinteza funcțiilor legate de sensibilitate. Circumvoluțiunea parietală ascendentă și cea frontală ascendentă se unesc în partea lor inferioară, ocolind scizura centrală, și formând operculul rolandic, extrem de important pentru funcția senzitivo-motorie cheilo-orală. Porțiunea posterioară a parietalei a doua se unește cu circumvoluțiunea temporală I-a formând plica supramarginală, care înconjoară extremitatea posterioară a scizurii lui SYLVIUS. Porțiunea posterioară a parietalei
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
din trecutul cel mai îndepărtat. După doi-trei ani de parcurgere distrugătoare a teritoriului Indiei, flagelul s-a propagat în ținuturile răsăritene, până la Singapore și în Filipine, precum și în China, unde, către 1824, molima a trecut Marele Zid; nu a fost ocolită atunci nici Japonia. Invadarea Arabiei s-a produs în 1821, când un corp expediționar britanic a fost deplasat în Oman. Toate statele Orientului Apropiat au cunoscut în aceste împrejurări ravagiile holerei. Infecția a atins, la un moment dat, și coasta
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
al divanurilor Valahiei și Moldavii general Kiseleff, se ivi atunci teribila epidemie a cholerii, când fugiră toți boierii din București pe la moșiile lor, iar Capitala rămăsese pustie. Atunci din ordinul generalului Kiseleff pornirăm din Craiova, regimentul I de Infanterie, ca să ocolim Bucureștii cu strejile noastre; sosirăm în zece zile zdraveni, sănătoși și traserăm drept la Belvederea lui Dinicu Golescu, astăzi moșia d-lui Grant, lângă Gara de Nord. Acolo a venit generalul Kiseleff călare, cu suita sa, de ne-a inspectat și ne-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să se adune soldații toți, căci trecea prin ei disenteria și pe sus vărsau mereu, și să fie trimiși, în care, la spitalele din Mărcuța și Văcărești, unde se căutau bolnavii căzuți de choleră, iar cu restul regimentului să se ocolească Bucureștii pentru străjuire. Compania I și II a rămas la Belvedere, formând marele ștab al regimentului; o companie avea și 15 călăreți [...] Una dintre companii a cantonat la Herăstrău, o altă companie la Mărcuța, o companie la Văcărești; o companie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tranșant la această întrebare avea să fie dat, cum se știe, în 1883-1884, când Koch a pus în evidență agentul patogen al holerei. Dar vrednicul medic și educator sanitar Constantin Vîrnav încetase din viață în 1877. * Dacă în 1865 holera ocolise Transilvania, în cea de-a doua jumătate a anului următor ea și-a făcut simțită prezența în 125 din cele 2 344 de localități ale "marelui principat". Din rapoartele oficiale rezultă că molima a pătruns aici pe căi diferite: în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Dașova și oraș". S-au înregistrat însă cazuri, când, pe motiv că nu posedă bilete de voie, medicii nu erau lăsați să pătrundă în mahala pentru a-i îngriji pe bolnavi. Nemaivorbind de faptul că oamenii locului se pricepeau să ocolească punctele de control ale poliției sanitare. Așa se face că, deși cordonul sanitar funcționa din plin, epidemia se întindea mereu, atât la Dașova, cât și în oraș556. Ecaterina Arbore era impresionată de promptitudinea cu care se răspundea acum la convocările
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Anica, draga lui, nul vroia. Tăcerea ochilor ei îl mistuiau, îi măcinau inima. Nu îndrăznea însă să se dea de gol. Are pământ, e din neam bun, nu e băutor, e harnic și își face casă. De ce? De ce? De ce îl ocolește? Nu putea înțelge ce caută ea. Se joacă cu el? Oare știe ceva? Oftă. Respirația lui agitată se reduse, nici el nu o mai simțea. Mai bine tace. Poate are ea pe cineva și nu spune, nu se arată. Dar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
greu pe bicicletă, de-a lungul bulevardelor care domină portul. Își sprijinea piciorul infirm pe pedala fixă, în timp ce cu celălalt se chinuia să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca și primarul, era îmbrăcat într-un costum albastru închis. Dar era mult mai tânăr, sau cel puțin așa părea, din pricina staturii lui elegante și a obrazului său fraged, de adolescent uimit. Acum străbătea curtea, îndreptându-se către ei și ocolind băltoacele cu multă grijă. Când ajunse la câțiva pași de d'Arrast, întinse brațele către el, urându-i bun venit. Era mândru că-l poate primi pe domnul inginer, venirea lui era o mare cinste pentru sărmanul lor oraș, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am treabă. Diseară, dacă vrei. - Bine. Dar la noapte se dansează și se fac rugăciuni în a cea mare. E sărbătoarea Sfântului Gheorghe. D'Arrast îl întrebă dacă va dansa și el. Fața bucătarului se întunecă. Pentru prima oară, îi ocoli privirea. - Nu, nu voi dansa. Mâine trebuie să car piatra, și e tare grea. O să mă duc diseară la sărbătoarea sfântului, dar o să plec devreme. - Ține mult? - Toată noaptea, până dimineața târziu. Se uită la d'Arrast, cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
expansiuni sentimentale, alteori. Autoarea se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse.Este meritul poetei de a fi reușit să ocolească locul comun, tirada grandilocventă și găunoasă, insertul filosofard și lipsit de rezonanță și să fi ales calea cea mai sigură spre sensibilitatea cititorului: expresia revelatoare și plurivalentă, imaginea poetică percutantă, capabilă să stârnească emoții și să provoace acel frison de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Ați fost uitată aici. Vă rog să mergeți cu mine. Găsi celula aerisită și măturată. Pe ciment se afla un teanc de ziare și reviste. Pe la ora trei, deținuta fu smulsă din lectură. O conduceau, din două părți. Coborau scări, ocolind și parcurgând lungi coridoare. De data asta spre baie. Nu în sala obișnuită, de dușuri. Cadă albă, lucioasă. În cuiere, prosoape mari, pufoase, colorate. Săpun, sticluțe de tot felul. Papuci, ojă. La revenirea în celulă, o aștepta o cană cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
principialitate, bădăran, reamintindu-i că i-a mărit de curând salariul și funcția, ținând seama doar de vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în cabina liftului, uită că a apăsat pe buton, se trezește la etajul patru, în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul, apoi la stânga, pe linia planșetelor de la fereastră. Prima, a doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Oricum, după atâta chin, verdictul poate să fie și o... Iritat când se pomenește de gazdă, celălalt strânge fălcile. Apoi, se calmează. Lasă cuvintelor timpul să se stingă. Până la urmă, vine totuși momentul să ne naștem. Fraze vechi ? Mai curând ocolesc și amână decât ating miezul. Vecinul își potrivește fularul. Străzile sunt acoperite de zăpada murdară, care se topește. Umezeala pătrunde până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
suspendat. O clipă confuză, care deconectează circuitele... Colegul se oprește, privește buzele celuilalt, uscate sub mustăcioara îngustă. Colegul colegului se oprește și el, obligat să-i primească iar întrebarea. — Spune-mi, ce s-a întâmplat în vară ? De ce m-ai ocolit atâta vreme ? Celălalt roșește, stânjenit. Caută cuvântul, primul cuvânt. Explică potolit, cu pauze. Caută cuvintele potrivite. Îi văd, îi aud. Văd deja mașina gonind spre întâlnirea fatală, văd fiara apropiindu-se. Sunt un pieton, printre pietonii grăbiți, ca și ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
generalul Karg? Doar ți-e comandant de aproape un an... Karg... Un câine, un... Ar fi capabil, în loc de răspuns, să te trimită direct la Curtea Marțială... ― Atunci ar urma să plec fără să încerc barem a mă împotrivi sau a ocoli ticăloșia? izbucni iarăși Apostol, acuma însă furios și scrâșnind dinții. ― Ascultă sfatul meu, prietene, zise căpitanul liniștit. Sunt mai bătrân ca tine și am îndurat multe în viață... Războiul n-are altă filozofie decât norocul. Lasă-te deci în grija
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și am îndurat multe în viață... Războiul n-are altă filozofie decât norocul. Lasă-te deci în grija norocului. Parcă în doi ani de zile moartea nu ți-a cântat la urechi pe toate glasurile, și totuși norocul te-a ocolit. Poate că te iubește norocul... Nu-l zgândări, nu-l stârni... Lasă-l... ― Și cum simt că acolo mă așteaptă o primejdie cumplită... murmură Bologa deodată foarte abătut, cutremurîndu-se. Niciodată n-am avut presimțiri atât de... ― Primejdiile sunt azi pretutindeni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzu ridicîndu-se greoi de la masa încărcată cu dosare și hărți. Își aduse aminte că, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a simțit o teamă stranie ca de un vrăjmaș nemilos sau ca de o amenințare crâncenă ce nu se poate ocoli și care nici măcar nu știi când te va izbi... Generalul, cu bărbia ridicată, îi întinse mâna și-i zise voios: ― Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale și am ținut să te felicit personal... Am ținut... da... negreșit... Glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui să meargă pe frontul românesc. Degeaba încerca să-și biciuiască ambiția
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]