5,269 matches
-
s-au reîntors în pozițiile părăsite, iar compania SS a fost izolată și încercuită. Un rezultat imediat al atacului oamenilor lui Wäckerle a fost abandonarea primei linii defensive de către olandezi, care s-au temut de un atac din spate. Strategii olandezi apreciaseră corect situația apărătorilor Liniei Grebbe, unde defensiva nu era suficient de puternică ca să reziste multă vreme. Luptătorii olandezi trebuiau să întârzie suficient de mult înaintarea germanilor pentru ca să permită mobilizarea și transportul rezervelor. Datorită faptului că olandezii nu înțeleseseră că
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
oamenilor lui Wäckerle a fost abandonarea primei linii defensive de către olandezi, care s-au temut de un atac din spate. Strategii olandezi apreciaseră corect situația apărătorilor Liniei Grebbe, unde defensiva nu era suficient de puternică ca să reziste multă vreme. Luptătorii olandezi trebuiau să întârzie suficient de mult înaintarea germanilor pentru ca să permită mobilizarea și transportul rezervelor. Datorită faptului că olandezii nu înțeleseseră că atacul principal german era iminent, rezervele nu aveau să fie mobilizate suficient de repede pentru a ajunge în zona
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Moerdijk. El mai nutrea încă speranța că aceste tancuri sunt ale francezilor. Anunțul făcut la ora 23:00 de către radio Bremen conform căruia tancurile germane au efectuat joncțiunea cu parașutiștii a pus capăt oricăror speranțe. În cele din urmă, generalul olandez a înțeles esența planului german. El a ordonat bateriilor de artilerie din Hoekse Waard să distrugă podurile din Moerdijk și a trimis o echipă specială de demolări la Rotterdam să arunce în aer podul "Willemsbrug". În condițiile în care situația
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în care situația pe front se agreva încontinuu, generalul Winkelman a dat ordin ca rezervoarele de petrol ale Royal Dutch Shell de la Pernis să fie incendiate. Guvernul a fost informat în aceeași seară cu privire la situația gravă a frontului, iar executivul olandez a cerut sprinjin militar noului premier britanic Winston Churchill. Churchill a răspuns că nu are rezerve disponibile. Totuși, britanicii au trimis trei vase torpiloare care să supravegheze Lacul IJssel.. De asemenea, un batalion galez de gardă a fost pregătit pentru
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
XXXIX" comandat de "Generalleutnant" Rudolf Schmidt. Noul cartier general a preluat inițiativa înaintării către nord a trei divizii: "254. Infanteriedivision", "9. Panzerdivision", și "SS Leibstandarte Adolf Hitler". În dimineața zilei de 13 mai, generalul Winkelman a trimis o notă guvernului olandez în care aprecia că situația militară este critică. Pe frontul terestru, olandezii fuseseră izolați de restul forțelor aliate, iar pe mare devenise clar că nu erau de așteptat debarcări ale aliaților care să ajute lupta celor din Fortăreața Olanda. Fără
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Fortăreața Olanda. Fără sprijinul aliaților, rezistența Fortăreței Olanda avea să înceteze în curând. Tancurile germane aveau capacitatea să depășească cu ușurință Rotterdamul. Winkelman ordonase mutarea tuturor armelor antitanc în regiunea din jurul orașului Haga, unde trebuia apărat sediul guvernului. Prăbușirea defensivei olandeze ar mai fi putut fi prevenită dacă contraatacurile deja planificate ar fi restabilit frontul sudic de lângă Dordrecht și linia de apărare estică de la Grebbeberg. Ținând seama de toate aceste argumente, guvernul a decis să continue lupta, dându-i un mandat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Tanchiștii germani au reușit să străpungă mai multe baricade, dar au primit ordinul să se retragă după lupte grele de stradă în cursul cărora cel puțin două tancuri au fost distruse, iar trei altele au fost grav avariate. Toate trupele olandeze s-au retras noaptea de pe insulă. Forțele blindate germane au înaintat spre nord traversând podul Dordrecht inrând pe teroitoriul Insulei IJsselmonde. Trei tancuri al primului batalion blindat au luat cu asalt podul Barendrecht în Hoekse Waard, dar toate au fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
blindat au luat cu asalt podul Barendrecht în Hoekse Waard, dar toate au fost distruse de echipajul unui singur tun antitanc de 47 mm. Deși germanii nu au reușit să încheie cu succes atacul, zona a fost părăsită de trupele olandeze. În Rotterdam a fost făcută o ultimă încercare pentru distrugerea podului "Willemsbrug". Comandatul batalionului al 2-lea al gărzilor irlandeze din Hoek van Holland aflat la 32 km vest a refuzat să participe la aceasta tentativă, afirmând că nu are
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
ultimă încercare pentru distrugerea podului "Willemsbrug". Comandatul batalionului al 2-lea al gărzilor irlandeze din Hoek van Holland aflat la 32 km vest a refuzat să participe la aceasta tentativă, afirmând că nu are ordine în această privință. Două companii olandeze, în rândul cărora luptau în principal infanteriști marini, au luat cu asalt podul. Olandezii au reușit să ajungă pe pod, iar ultimii 50 de germani din clădirea din fața sa au fost pe punctul să se predea, când atacul a fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de asediu, dar trenul care transporta aceste piese de artilerie fusese blocat pe calea ferată pe 10 mai după aruncarea în aer a podului feroviar de la Winschoten. Atacuril aeriene de pe 13 mai nu au reușit să distrugă puternica poziție defensivă olandeză. În după-amiaza zilei, cinci grupuri de infanteriști pe biciclete au încercat să se apropie de pozițiile olandezilor sub acoperirea bombardamentelor de artilerie, dar au fost respinse și nevoite să se retragă. Primul dintre aceste grupuri nu a reușit să se
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Liniei Grebbe cu efective sporite prin sosirea "227. Infanteriedivision". Atacul urma să fie executat în apropierea de Scherpenzeel, unde a fost descoperit un drum neinundat . Atacul urma să se desfășoare în zona apărată de Divizia a 2-a de infanterie olandeză. Două regimente germane urmau să atace simultan în sectoare învecinate. Până în cele din urma, când regimentul de pe flancul drept ("366. Infanterie regiment") ajunsese deja pe pozițiile de plecare la atac, regimentul de pe cel stâng ("412. Infanterie regiment"), a fost întârziat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
urmau să atace simultan în sectoare învecinate. Până în cele din urma, când regimentul de pe flancul drept ("366. Infanterie regiment") ajunsese deja pe pozițiile de plecare la atac, regimentul de pe cel stâng ("412. Infanterie regiment"), a fost întârziat de tirurile avanposturilor olandezi, ale căror poziții nu fuseseră descoperite din vreme de germani. Pentru ca să poată depăși această problemă, germanii au adus în zonă și un regiment de rezervă, reușindu-se obținerea unor rezultate limitate în lupta împotriva avanposturilor. Până în cele din urmă, "366
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
zilei de 13 mai, a întâlnit acțiunea ofensivă a două batalioane din regimentul SS "Der Fuehrer". Germanii încercau să ocolească Linia Grebbe și să o atace din spate. Între forțele germane și cele olandeze au izbucnit lupte confuze. Elementele avansate olandeze au primit un sprijin insuficient din partea artileriei și, în jurul orei 12:30, au început retragere. A urmat o retragere generală a brigăzii, care a degenerat în panică după ce, la 13:30, zona a fost atacată de 27 bombaridere în picaj
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
respins cu pierderi serioase, dar al doilea val a reușit să fragmenteze pozițiile olandezilor, tranșeele cărora au fost cucerite după lupte grele. După aceasta, regimentul german a curățat toată zona spre vest, această acțiune fiind întârziată de mai multe puncte olandeze de rezistență. Germanii s-au retras pe seară, la fel cu batalioanele SS de mai la nord, ca să evite posibile atacuri de artilerie. După repoziționarea forțelor, germanii au hotărât să pregătească atacul împotriva ultimelor linii de apărare ale olandezilor și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
repoziționarea forțelor, germanii au hotărât să pregătească atacul împotriva ultimelor linii de apărare ale olandezilor și să cucerească satul Achterberg. Toate aceste preparative s-au dovedit inutile, olandezii retregându-se de pe poziții. Bombardamentele avioanelor Stuka au zdruncinat moralul forțelor de rezervă olandeze de la Rhenen. Dimineața, trupa olandeză a fost afectată de indisciplină, unele dintre unități dezintegrându-se efectiv, soldații părăsind câmpul de luptă sub focul german. În seara aceleiași zile, cea mai mare parte a Diviziei a 4-a se retrăgea în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
să pregătească atacul împotriva ultimelor linii de apărare ale olandezilor și să cucerească satul Achterberg. Toate aceste preparative s-au dovedit inutile, olandezii retregându-se de pe poziții. Bombardamentele avioanelor Stuka au zdruncinat moralul forțelor de rezervă olandeze de la Rhenen. Dimineața, trupa olandeză a fost afectată de indisciplină, unele dintre unități dezintegrându-se efectiv, soldații părăsind câmpul de luptă sub focul german. În seara aceleiași zile, cea mai mare parte a Diviziei a 4-a se retrăgea în dezordine spre vest. Germanii credeau
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
regimente ale Corpului al 3-lea de armată, dar comandanții își pierduseră în asemenea măsură controlul asupra oamenilor încât le-a fost imposibil să restabilească un front continuu de apărare, iar pozițiile au trebuit să fie abandonate. În linia defensivă olandeză a apărut o porțiune neapărată de aproximativ 8 km. Temându-se de o posibilă încercuire, Van Voorst tot Voorst a ordonat celor trei corpuri de armată de sub comanda sa să abandoneze atât Linia Grebbe Line cât și Poziția Waal-Linge și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de Apa Olandeza). Germanii nu au exploatat însă retragerea olandezilor. Ei au sesizat doar pe la ora 21:00 că olandezii s-au retras și înaintarea lor de mai târziu nu a mai întâmpinat nicio rezistență. În ciuda pesimismului exprimat în fața miniștrilor olandezi cât și a permisiunii primite de la cabinet să capituleze, generalul Winkelman a așteptat derularea evenimetelor considerând că trebuie să înceteze lupta doar când va fi neapărat necesar. Este posibil ca el să di dorit să țină piept germanilor cât mai
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
necesar. Este posibil ca el să di dorit să țină piept germanilor cât mai mult cu putință pentru sprijinirea efortului aliat de război. În dimineața zilei de 14 mai, în ciuda faptului că situația era în continuare critică, la Cartierul geneal olandez domnea un calm relativ. În nord, artileria germană a declanșat bombardamentul împotriva Poziției Kornwerderzand la 09:00. Bateriile germane au fost nevoite însă să părăsească pozițiile după ce au fost la rândul lor bombardate cu proiectile de 150 mm trase de pe
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
făcută doar după capitularea olandezilor. Winkelman, care se temea de o asemenea debarcare, ordonase încă de pe 12 mai ocuparea unie poziții defensive improvizate de-a lungul North Sea Canal, dar fuseseră disponibile efective reduse pentru această sarcină. În est, infanteria olandeză s-a retras neobservată sub acoperirea ceței de pe Linia Grebbe fără să fie reperată de artileria germană, reușind o dezangajare treptată de trupele inamice urmăritoare. Noua poziție ocupată pe frontul de est avea anumite neajunsuri: inundarea regiunilor joase nu fusese
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
întărirea tranșeelor săpate în turbă nu fuseseră construite. Astfel, apărătorii au trebuit să improvizeze pentru primirea unui număr mai mare de soldați. Forțele germane din IJsselmonde au început pregătirile pentru traversarea râului Maas și atacarea Rotterdamului, apărat de opt batalioane olandeze. Germanii trebuiau să traverseze în două sectoare. Atacul principal al Diviziei a 9-a Panzer urma să aibă loc în centrul orașului după traversarea podului "Willemsbrug". După atacul blindatelor, "SS Leibstandarte Adolf Hitler" urma să traverseze pe flancul stâng, iar
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
după traversarea podului "Willemsbrug". După atacul blindatelor, "SS Leibstandarte Adolf Hitler" urma să traverseze pe flancul stâng, iar un regiment de infanteriei urma să traverseze cu bărcile râul la est de Rotterdam. Aceste atacuri auxiliare trebuiau să împiedice concentrarea trupelor olandeze în zona dens construită și protejată de canale în care atacau blindatele. Date fiind condițiile de teren și efectivele reduse, germanii au pus un accent deosebit pe sprijinul aerian. Încă de pe 13 mai, von Küchler, care se temea de intervenția
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
protejată de canale în care atacau blindatele. Date fiind condițiile de teren și efectivele reduse, germanii au pus un accent deosebit pe sprijinul aerian. Încă de pe 13 mai, von Küchler, care se temea de intervenția britanică în sprijinul apărătorilor Fortăreței Olandeze, îi ceruse lui Schmidt să cucerească orașul Rotterdam cu orice preț, mergând până la distrugerea toatală ("Vernichtung") a orașului. În această prinvință, el avea sprijin de la cel mai înalt nivel de comandă. Chiar Hitler subliniase prin "Führer-Weisung Nr. 11" (Directiva Führerului
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Rotterdam cu orice preț, mergând până la distrugerea toatală ("Vernichtung") a orașului. În această prinvință, el avea sprijin de la cel mai înalt nivel de comandă. Chiar Hitler subliniase prin "Führer-Weisung Nr. 11" (Directiva Führerului Nr.11): „Pe flancul nordic, capacitatea armatei olandeze de rezistență s-a dovedit mai puternică decât fusese prognozat. Motivele politice cât și cele militare cer ca această rezistență să fie rapid înfrâtă. (...) În plus, cucerirea rapidă a Fortăreței Olanda trebuie să fie înlesnită prin slăbirea deliberată a puterii
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
fi atacat cu tancurile pentru cucerirea capetelor de pod. Distrugerile masive ale orașului trebuiau evitate, deoarece ruinele ar fi încetinit înaintarea blindatelor. Hermann Göring, comandantul "Luftwaffe", care era îngrijorat de soarta unităților aeropurtate încercuite, a sperat să forțeze capitularea națională olandeză prin bombardamente devastatoare. Șeful său de stat major, generalul Otto Hoffmann von Waldau, a descris abordarea lui Göring drept o „soluție radicală” ("Radikallösung"). În ciuda îndoielilor lui Albert Kesselring cu privire la scopul și necesitatea unui bombardament de amploare, 90 de bombardiere Heinkel
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]