4,543 matches
-
sălile Casei de raport a orașului, Palatul „Elite“ (clădirea actualului restaurant „Sinaia“) se înființează Football Club Timișoara (FCT, în maghiară TFC), devenit după câțiva ani " (C.A.T.)". Clubul avea 30 de membri și culorile alb-verde. Șeful serviciului pentru ocrotirea orfanilor și membru al consiliului local, "Béla Meskó", avea să ocupe postul de președinte, din conducere mai făcând parte Rudolf Trinksz (vicepreședinte), Victor Kovacs (secretar) și "Iuliu Aranyossy" (casier). La insistențele președintelui, primarul Telbisz a aprobat repartizarea și donarea unui teren
Clubul Atletic Timișoara () [Corola-website/Science/310424_a_311753]
-
-a Infanterie Mărășești. 1916 - Comandantul Diviziei 7 Infanterie cu grad de General de Brigadă 1917 - 1918 - Comandantul Corpului 5 Armată. În 1920 a încercat să înființeze împreună cu soția sa și alte personalități ale vremii o secție regională a Societății „Ocrotirea orfanilor din război” în Chișinău.
Ioan Istrate () [Corola-website/Science/304986_a_306315]
-
seamă reprezentanți ai filosofiei carteziene în Ardeal, adept al raționalismului cartezian și al sistemului lui Nicolaus Copernic și personalitate emblematică a învățământului maghiar. A studiat în perioada 1636 - 1648, la Cluj și la Alba-Iulia, limbile orientale, teologia și filozofia. Rămas orfan de mic, a trebuit să înfrunte mari dificultăți financiare datorită cărora a întrerupt studiul de două ori. Colegiul de la Alba-Iulia oferea cele mai înalte standarde ale învățământului universitar din Transilvania. Aici, Apáczai îi va întâlni pe profesorii Johann Heinrich Alsted
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
(n. 10 septembrie 1912, Stăneștii de Jos, districtul Siret, Austro-Ungaria - d. 21 noiembrie 1972, Chicago, SUA) a fost un legionar și poet român, care a activat mai mult în exil (1941-1972). Orfan de război după tata (1914) și fiu de plugari sărăciți în timpul războiului, a avut o copilărie dificilă. Și-a făcut studiile secundare că bursier la liceul din Siret (1924-1931), iar cele de litere la Universitatea din Cernăuți (1931-1936). Aici, elev
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
care seceră multe vieți. I se îmbolnăvește grav soția Iuliana, împreună cu fiica Augustina. După o scurtă zăcere, mor amândouă și le înmormântează lângă cei doi copii, în fața bisericuței de lemn din Vidra de Sus. Rămâne numai cu fiul său Tit, orfan de mamă la numai trei ani. Încă din timpul studiului la Gimnaziul din Beiuș, unde a fost mereu printre primii elevi, a întreținut legături culturale și colegiale cu mulți alți elevi fruntași din alte școli din Ardeal, ca și din
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
a fost căsătorit cu Lidia Niculescu-Mizil. Împreună au avut șase copii, din care trei adoptați. Copiii naturali sunt Serghei Mizil, Lidia Mizil și Donca Mizil. Pe Doru, Paul Niculescu-Mizil l-a înfiat înainte de a împlini 1 an, după ce a rămas orfan în urma unui accident rutier. Serghei Mizil a dus o viață obișnuită pentru un fiu de demnitar comunist: A absolvit Arte Plastice, obținând o diplomă de pictor, și o perioadă a profesat. A făcut rochii sau curele pentru Fondul Plastic, a
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
Ceilalți membri ai grupului au fost decapitați și ei în vara anului 1943. Prietenii și colegii „Trandafirului Alb”, care au ajutat la pregătirea și distribuirea manifestelor, au fost arestați când au înfruntat pericolul și au adunat fonduri pentru văduva și orfanii lui Cristoph Probst: în urma unui simulacru de judecată au fost condamnați la temniță pentru perioade cuprinse între câteva luni și zece ani. Odată cu prăbușirea regimului nazist, "Die Weiße Rose" a devenit simbolul cel mai pur al opoziției față de tiranie, fără
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
(n. 16 septembrie 1917, Orenburg, Rusia - d. 13 iunie 1943, München) a fost unul din membrii grupului de rezistență antinazistă Trandafirul Alb. s-a născut dintr-un tată neamț și o mamă rusoaică. A rămas orfan de mamă încă de mic, de aceea l-a urmat pe tatăl său - medic german - care s-a mutat la München în 1921. Astfel se explică bilingvismul lui Alexander: era cetățean german și vorbea germana, dar cunoștea la fel de bine limba
Alexander Schmorell () [Corola-website/Science/306270_a_307599]
-
statutul aparte pe care ea i-l conferea în ochii celorlalți copii; în excursiile la care participau tații acestora, el e nevoit să vină mereu singur și să inventeze povești neverosimile despre tatăl său: „Mă simțeam ca un fel de orfan spiritual, ca o țestoasă întoarsă pe spate”. Mama lui se recăsătorește în 1933 cu un om de afaceri new-yorkez, Joseph Capote, mutându-se alături de acesta în New York. Tânărul Truman îi urmează; este fascinat rapid de tumultul și farmecul marelui oraș
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
-o ca o persoană prietenoasă în relațiile ei cu sătenii, vorbind limba slovacă și participând la serbările din sat, unde se îmbrăca în costumele populare locale. Contesa Maria Henrietta dădea alimente celor nevoiași și acorda un sprijin foarte generos pentru orfani și copii abandonați. În anii 1890 când a moștenit proprietatea de la Dolna Krupa ea a decis să creeze în parcul castelului un rozariu la castelul ei, care să poată concura cu cele mai vestite rozarii din vremea aceea, cel de la
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
exemplu, majoritatea polițiștilor din Gotham sunt corupți, ei creând o nevoie mai mare pentru existența lui Batman. În timp ce trecutul lui Dick Grayson rămâne destul de neschimbat, istoria lui Jason Todd, al doilea Robin, este alterată, transformându-l pe băiat într-un orfan, el fiind fiul unui pungaș ordinar, care încearcă să fure cauciucurile de la Batmobile. De asemenea, Philip Wayne este înlăturat ca și tutore, lăsându-l pe tânărul Bruce să fie crescut de Alfred Pennyworth. In plus, Batman nu mai este un
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
vinde mașinile, comerțul modern de automobile, postvânzarea și multe alte servicii. Fiu al unui negustor de diamante olandez, Lévie Citroën, și al unei poloneze, Macha Kleinan, André Gustave Citroën s-a născut la data de 5 februarie 1878 la Paris. Orfan de tată de la vârsta de șase ani, André Gustave a fost crescut de mama sa care a reluat afacerea de negoț cu diamante și perle fine. Pe data de 1 octombrie 1885, intră în clasa a 9-a C la
André Citroën () [Corola-website/Science/306431_a_307760]
-
ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul binecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât odată cu scăderea superiorității militare, politice și economice a nobilimii feudale.
Cavaler () [Corola-website/Science/305933_a_307262]
-
existente, Ashram-urilor, mănăstiri în apropierea cărora se găsea câte un mare templu "Matha" acestea au rămas până în prezent centre ale vieții spirituale, ale învățăturii și ale diverselor activități religioase. Câteva mănăstiri au dezvoltat pe lângă templul propriu școli, spitale cămine de orfani. Învățatul Shankara (788-820 n. Chr.) a întemeiat un ordin monahal și multe mănăstiri care au întărit sentimentul comunității de credință dintre diversele curente hinduse. Aceste mănăstiri și stareții lor("Mahant") sunt pentru foarte mulți indieni autoritatea religioasă supremă, chiar dacă aceștia
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
părăsească România în 1948. Imediat după plecare, regimul comunist a confiscat clădirile în care surorile activaseră și care adăposteau un sanatoriu. În prezent, în acele clădiri funcționează Spitalul Parhon. Din anul 1948 activitatea caritativă a surorilor fața de cei săraci, orfani și bolnavi a fost interzisă. În locul fostei mănăstiri și al sanatoriului Sf. Vincențiu de Paul, funcționează astăzi Institutul de endocrinologie C.I.Parhon. Între anii 1957-1991 biserica a fost închisă, iar la 1 Decembrie 1991, Arhiepiscopul Dr.Ioan Robu a înființat
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
trimiși pe front. Până în ianuarie 1918, din Timișoara au fost mobilizați și trimiși pe front 12.832 bărbați, dintre care mulți nu s-au mai întors la familiile lor. Mii de femei au rămas văduve, mii de copii au rămas orfani. Pe fondul acestui tablou sumbru, marcat de numeroase lipsuri și pierderi de vieți omenești, nemulțumirile acumulate izbucnesc în agitații de stradă, în frământări sociale. În 2 decembrie 1917 peste 4.000 de oameni au ieșit în stradă și cer încheierea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
tatălui, Pantoleon Petrov, a devenit în românește Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care își semna manuscrisele până prin 1837. Tatăl său moare înainte de vreme, în 1806, lăsând în urmă o văduvă și trei orfani. În aceste condiții grele, văduva Tomaida împreună cu cei trei băieți, trece în Basarabia și se stabilește la Chișinău, unde intră (la vârsta de 10 ani) în corul Bisericii mari din această localitate până în 1812. Aici își fixează vocația de psalt
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
și ajungând în ținuturile Galiției și Bucovinei și-a schimbat numele din Orobko în Vorobkievici. Isidor a fost crescut la Cozmeni (Kițman) de bunicii săi paterni, protopopul Mihailo Vorobkievici și soția sa Paraschiva, deoarece a rămas de la o vârstă fragedă orfan de ambii părinți. De la bunici a învățat dragostea pentru trecutul Ucrainei și Bucovinei, povestiri despre Uman, despre isprăvile cazacilor zaporojeni Maksim Zalizniak și Ivan Gonta, și numeroase cântece populare din regiune. La vârsta de 5 ani cânta bine la vioară
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
s.a. Lucrările sale au circulat în manuscris, tipărite, litografiate sau copiate. A compus muzică liturgică și muzică vocală laică pentru voce și pian. De asemenea, a scris proză și poezii în limba ucraineană, sub pseudonimele Danilo Mlaka, Demko Makoviiciuk, Morozenko, „Orfan din Bucovina”, „Ivan Ivaniv din Kițman”, Semen Hrin, S. Voloh și altele, și circa 50 de poezii în românește (ca de pildă, "Ionică Darii - fiu bucovinean 1790-1810", " Când Moldova purta jugul"). În 1877 a editat almanahul "Ruska hata" ("Căsuța ruteană
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
n. 21 iunie 1903, Giurgiu - d. 26 iulie 1936, București) a fost un scriitor, traducător și publicist român, fratele mai mic al lui Tudor Vianu. era fiul dr. Alexandru și al Floricăi Vianu, fratele mai mic al lui Tudor Vianu. Orfan de mamă din 1912, a fost martor al Războaielor Balcanice și al Primului Război mondial, unde, ca cercetaș, își însoțește tatăl, medic militar, pe frontul din Moldova. Alexandru urmează liceul „Sf. Sava” din București și Facultatea de drept, pe care
Alexandru Vianu () [Corola-website/Science/313718_a_315047]
-
la grevele generale din 1920. S-a mutat apoi cu întreaga familie la Constanța, angajându-se tot în cadrul Căilor Ferate. La scurtă vreme după mutarea sa la Constanța, tatăl lui Filimon Sârbu a murit strivit între tampoanele unui tren. Rămas orfan de tată, Filimon a început să muncească de la vârsta de 14 ani, din 1930, ca ucenic strungar la Atelierele Căpităniei Portului Maritim Constanța. A devenit membru al U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist), această organizație aflându-se atunci în clandestinitate. Deși
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
Bucovina de nord a fost recuperată de armata română și regimul Antonescu a instituit, după modelul nazist, un regim de teroare și masacre contra evreilor, vizând „epurarea” de evrei a teritoriului. Appelfeld, pe atunci copil de 9 ani, a rămas orfan de mamă, după ce aceasta a pierit împușcată în apropierea casei părinților ei. Apoi a fost închis împreună cu tatăl său în ghetoul înființat pentru evrei la Cernăuți. De acolo au fost duși într-un lung marș pe jos spre lagărele și
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
Universitatea din Haifa. S-a născut la Brașov într-o familie evreiască germanofonă. La vârsta de un an a emigrat cu părinții în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic. În anul 1941, la trei ani și jumătate a rămas orfan de mamă, iar până ce tatăl său s-a recăsătorit, când a împlinit șapte ani, a fost trimis în copilărie la un cămin. Ulterior a studiat la universitățile Kyoto și Tel Aviv. În timpul șederii în Japonia a petrecut doi ani într-
Yoel Hoffmann () [Corola-website/Science/313886_a_315215]
-
din vechea curte a bunicului său Iosif Blaga (pe linie maternă). Cronica satului Ungra menționează originile familei Șchiopu și amintește de păstorul Schiopu Iohan sosit în sat în jurul anului 1664 din zonele de munte. Tatăl său, Ioan Șchiopu, a rămas orfan de mic, fiind crescut de o mătușă. Acesta nu a avut frați. Mama sa, Ana Blaga, a fost singura fiică a familiei lui Iosif Blaga. Ea a avut șansa să învețe manierele de societate in casa unor nobili din Hoghiz
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
lăsat un număr restrâns de poezii, este considerat unul din ctitorii poeziei ebraice moderne. S-a născut la Przemyśl, în Galiția, pe atunci parte a Austriei în cadrul Imperiului Austro-Ungar, (azi municipiu în Polonia), în anul 1883. De copil a rămas orfan de tată, iar mama sa s-a recăsătorit și a născut încă nouă copii. Avraham fost dat în îngrijirea bunicului său care i-a dat o educație religioasă tradiționalistă. În tinerețe, a studiat psihologia și literatura la Viena și Berlin
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]