8,467 matches
-
cumpărăm și ceva făină pentru casă. Și cam pe unde vine ulița asta? Nu-i departe. Din capul de sus al Fânăriei se face o uliță la dreapta, care coboară repede la vale până ajunge la podul de piatră de peste pârâul Cacaina. De acolo înainte îi Drumul Sculenilor. Ascult și urmăresc mâna bătrânului, care arată spre locul cu pricina. Nu mai așteaptă nici o vorbă de la mine. O pornește spre Ulița Făinei. Trebuie să știi - da’ ce spun eu? Știi foarte bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale al ierbii și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos, nu mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început să mișune prin curtea noastră. În amiezile fierbinți își aduceau rogojinile la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe drumuri... Și din când în când, își șterge cu dosul palmei ochii umflați și înroșiți în așteptare... Cât cinism!... Ce aștept?... Să fur din ghearele morții un cadavru și să-l redau lutului nesătul. Să-l fur din burta pârâului și din gura peștilor.Îmi amintesc de copiii care s-au înecat în pârâul de lângă satul meu, de lumânarea arzândă, care era pusă mereu într-o felie de pâine și cum se rotea, doar în momentul asfințitului, împrejurul locului unde
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și înroșiți în așteptare... Cât cinism!... Ce aștept?... Să fur din ghearele morții un cadavru și să-l redau lutului nesătul. Să-l fur din burta pârâului și din gura peștilor.Îmi amintesc de copiii care s-au înecat în pârâul de lângă satul meu, de lumânarea arzândă, care era pusă mereu într-o felie de pâine și cum se rotea, doar în momentul asfințitului, împrejurul locului unde se oprise trupul celui înghițit...Noi, copiii priveam cu frică și mirare, dar frica
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
łarină”, au fost destui voievozii care au făcut danii către această mănăstire. Un ispisoc de la „Velet 7139 (1631) mai 26” spune: „Moisei Moghila vodă...” a „dat și au miluit pre mănăstire lui Aron Vodă cu un loc de iaz pe pârâul Ciricului, din gios de iazul mănăstirei lui Aron Vodă și din sus de iazul mănăstirei Sveti Savii, ca să-și facă mănăstire hălășteu”. Acum să nu crezi, fiule, că toate mănăstirile erau cuiburi de liniște deplină. Și vinovați de zavistie nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
călugării, în frunte cu sfințiile lor egumenii. De aceea la 15 iunie 1631 (7139) Moise Moghila voievod este nevoit să judece neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea Nicoriță și cei de la mănăstirea Aron Vodă. Ziceau cei de la Nicoriță că un iaz de pe pârâul Ciric este al lor, fiindcă l-au primit de la Barnovschi voievod. Cei de la Aron Vodă au arătat însă un ispisoc de danie de la însuși Moise Moghilă voievod pe același iaz. Întrebarea e: unde se afla adevărul? Iaca ce spune Moise
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zicea, iar mai târziu Frumoasa, a fost dăruit de Petru Șchiopu voievod și apoi că el se întindea „De la mănăstire în jos până la fântână, la capătul grădinii lui Nicoară, iar de acolo în sus până la drumul mare al Scânteii în dreptul pârâului Galata și în dreptul morii călugărițelor de la Socola, iar în pădure până la Cetățuie și pe unde curg apele către mănăstire”. Caut mai departe. La data de 20 februarie 1730 (7238) găsesc un izvod în care sunt înscrise patruzeci și cinci de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Hlincea”. Cu alte cuvinte, să-i ia pe sus și pace! Asta cam așa ar fi, fiule.O dovadă în plus însă că mănăstirea Hlincea a mai scăpat de necazuri este actul de întărire asupra stăpânirii vadului de moară de pe pârâul Miculina (Nicolina), câștigat în urma judecății cu mănăstirea Bârnova, dat de Istratie Dabija voievod la 9 octombrie 1662 (7171). Același voievod întărește la 12 octombrie 1662 (7171) stăpânirea asupra unui iaz de moară din valea Miculinei și a „Doao părechi de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de danie care scriem... Frățileni... cu vecini și cu tot venitul, și satul Iurești, cu vecini... și șase părți din satul Șendreni,... vie la Cotnari... sălașe de țigani și părți de loc în jurul mănăstirii cu 2 vaduri de mori în pârâul Miculinei, și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene,... satul Hlincea cu vecini și poslușnici... și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutul Iași... de asemenea, 16 poslușnici pentru că... fără oameni nu pot călugării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a luat în brațele lui... Am dormit ca un prunc până gâlceava unui stol de vrăbii m-a trezit. Bătrânul tocmai atunci a lăsat din mâini sapa folosită la treburile din grădină... După ce s-a răcorit cu apă rece de la pârâu, a venit la mine cu chip luminos. Dacă ai scăpat din mrejele somnului, atunci n-avem alta de făcut decât s-o luăm cătinel către casă. De când îl știu pe călugăr, nu s-a întâmplat niciodată să spună că are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
unde iaste Îngroparea Domnului Dumnedzău și Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. Apoi că la 31 martie 1680 (7188) Gheorghe Duca voievod a dăruit Cetățuii „un loc de moară ce iaste în șes, lângă grădina domnească a răposatului Vasilie vodă (Lupu), în pârâul Bârnovii”. Închinarea mănăstirilor moldovenești către Muntele Athos sau către Ierusalim era un lucru obișnuit, dar se mai puteau închina și către mănăstiri autohtone. Așa a făcut Constantin Duca voievod la 11 aprilie 1694 cu mănăstirea Hlincea, pe care o ia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
înșeli. De altfel, am mai întâlnit noi situații în care fețe bisericești au dovedit că au purtări mai urâte ca enoriașii de rând. Nu mai departe hărțuielile între viețuitorii mănăstirii Galata și ai Frumoasei, pentru acele vaduri de moară de pe pârâul Nicolinei... La aceștia tocmai mă gândeam și eu, părinte. Dar... pentru un păduche nu arunci cojocul în foc... Așa că hai să mergem mai departe. Mergem, părinte. Mergem, dar nu știu cum să spun să nu greșesc... Tare mă tem că spusa „Să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mult, mi-aș pune întrebări privitoare la sănătatea ta. Știind însă acest lucru, nu mă miră visele tale. Acum, dacă tot te-ai trezit de-a binelea, ar cam trebui să ne pregătim de gustare. Așa că vrei-nu vrei, fuguța la pârâu! N-am stat pe gânduri și am urmat porunca bătrânului... Lumina, priveliștea din preajma pârâiașului și cântecul păsăresc au făcut cât zece doctori... Primenit și cu sufletul limpezit, m-am întors în chilie. Bucatele mă așteptau pe măsuță... Am mâncat fără
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu ultimele raze ce au rămas uitate deasupra dealului... Ca de obicei, călugărul a pregătit cât ai bate din palme - doar el știe cum - cele trebuitoare pentru o cină îndestulătoare... După ce m-am îndestulat, am ieșit să stau pe malul pârâului, cu ochii înfipți în stele... Cât oi fi stat nu știu, dar la o vreme îl aud pe bătrân apropiindu-se cu pas ușor. Spune-mi, dragule, câte stele ai numărat, că de n-or fi destule te-oi mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Du-te și treci!" Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23. Tot ținutul plîngea și scoteau țipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pîrîul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie. 24. Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cum cade roua pe pămînt, și nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el. 13. Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea și o vom trage în pîrîu, pînă cînd nu va mai rămîne nici o piatră în ea." 14. Absalom și toți oamenii lui Israel au zis: "Sfatul lui Hușai Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel." Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
peste gura fîntînii, și a împrăștiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit. 20. Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia aceasta, și au zis: "Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?" Femeia le-a răspuns: "Au trecut pîrîul." Au căutat, și negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim. 21. După plecarea lor, Ahimaaț și Ionatan au ieșit din fîntînă, și s-au dus să dea de știre împăratului David. Au zis lui David: "Sculați-vă și grăbiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zice mama. Ceilalți oameni nu zic nimic, de parcă n-ar fi refugìt o dată cu noi - ba unii Înaintea noastră - prin Codrul adânc. Și mereu tot verde. Plin de copaci și de glasuri. Mama coboară din vreme-n vreme În râpă, la pârâu, să ude prosopul uscat - m-a lăsat Învelit În cel ud și stropit cu oțet, de țânțari. Sunt mulțumit de refugiu, dar mă frige la inimă Duda. Ibomnica mea cea dulce și-nmiresmată m-a amăgit. Acum, să tot vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă ar trece mereu un pârâu, din piatră-n piatră; ori ar tot sări pârleazuri - tot se-nțeapă. Așa-i trebuie! O fi ea mai mare decât mine, o fi citind cărți mai groase, dar dacă nu știe să meargă printr-o miriște, nu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi din nou, dar uite, s-a rupt iar. N-a ținut când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe toate: Fetițele, fetișoarele, fetișcanele, fetele-mari, fetele-și-mai-mari (și mai mici) cu care m-am avut eu bine În viața mea, de la Mana. O văd mereu, mereu, din calidor pe. La scăldat o văd. Numai la scăldat, Într-o știoalnă de pârâu În jos, unde nu ne ducem niciodată, n-avem la ce, noi de scăldat ne scăldăm fie În dreptul satului, fie pe pârâu În sus, către Curchi. O bulboană frumoasă-coz; una de pică; de, la soare te puteai uita, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
O văd mereu, mereu, din calidor pe. La scăldat o văd. Numai la scăldat, Într-o știoalnă de pârâu În jos, unde nu ne ducem niciodată, n-avem la ce, noi de scăldat ne scăldăm fie În dreptul satului, fie pe pârâu În sus, către Curchi. O bulboană frumoasă-coz; una de pică; de, la soare te puteai uita, dar la ea ba; ce mai Încoace-ncolo, Zâna Zânelor Cosânzene. O văd Într-una, o văd și când n-o văd, pe fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bulboană frumoasă-coz; una de pică; de, la soare te puteai uita, dar la ea ba; ce mai Încoace-ncolo, Zâna Zânelor Cosânzene. O văd Într-una, o văd și când n-o văd, pe fata ceea. Acolo, la scăldat, pe pârâu În jos, unde nu ne ducem de loc, de loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar la ea ba; ce mai Încoace-ncolo, Zâna Zânelor Cosânzene. O văd Într-una, o văd și când n-o văd, pe fata ceea. Acolo, la scăldat, pe pârâu În jos, unde nu ne ducem de loc, de loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i zic Canal. Da, dar eu mi-am tăiat o bulboană chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]