8,628 matches
-
De aceea, acești copii capătă o repulsie față de actul lecturii. „Limpede nu poți vedea decât cu sufletul!” - scria Antoine de Saint Exupery. Numai așa vei găsi calea deschisă de la inima ta spre inima oamenilor. E ca o invitație de a păși în Carte ca-n Țara Minunilor. Spațiul de grație al bibliotecii, cu încăperile destinate copiilor, este un colț dintr-un tărâm fermecat. Aici poți face cunoștință cu pe Micul Prinț coborât de pe planeta lui necunoscută, un asteroid, unde stelele râd
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
mi-au trezit în suflet dragostea pentru muzica și poezie. Doamne, cântau cu atâta farmec și măiestrie... că nu-mi venea să mai plec acasă. Astăzi, din ce in ce mai rar, se mai aud asemenea zei neîncoronați, tot mai puțini sunt cei care pășesc prin „Grădină Raiului Folcloric” - păstrând smerenia și dragostea slujitorului pentru frumos și tradiția populară. Acelor oameni minunați le datorez totul și le aduc prinos de recunoștință pentru dragostea ce mi-au trezit-o în suflet, să iubesc muzică adevărată, autentică
4. GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372603_a_373932]
-
să- l văd pe Moș Crăciun. Cu pași mărunți se apropie de ușa pe care o indicase. O deschise încet, încet... - Ei! Ce ți- a trebuit atât? Ce mai faci Robert? Copilul cu ochii mari, nu putea să își revină. Pășise pe un covor roșu, iar în fața lui era o măsuță, pe care se găseau o cană și o farfurie cu fursecuri. Lângă, un fotoliu cu un spătar înalt. Sprijinindu- se de el stătea Moș Crăciun. Fascinat, micuțul înaintă fără a
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
farfurie cu fursecuri. Lângă, un fotoliu cu un spătar înalt. Sprijinindu- se de el stătea Moș Crăciun. Fascinat, micuțul înaintă fără a spune ceva. Doar ochii se mișcau când spre stânga, când spre dreapta. - Ho, ho, ho!, a râs Moșul. Pășește dragul meu. Știi...m- a surprins dorința ta, de aceea chiar voiam să te cunosc. S-a apropiat de el și i-a dat mâna. Copilul i- a întins- o pe a lui, dar l- a întrebat cu voce tremurândă
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin timp ce mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște
ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372676_a_374005]
-
pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea drumurilor înțesate cu scaieți puternici
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
VISAM Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului VIAȚA O VISAM Brusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed, ocrotit din cer de nori, Pășim, Încet, Gândim, Concret, Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipă Ce-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecut Dar nu știam, Că în pas necunoscut, Însăși viața o visam. Silvana Andrada Tcacenco- 2000
VIAȚA O VISAM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372681_a_374010]
-
Aceiași ochii, același chip Dar cu o cicatrice-n privire Văd un an ce stă să treacă Un an în care am căzut M-am tăvălit, rostogolit M-am scuturat., cu greu și ridicat În față am privit și am pășit Mai singur mai trist, mai... Cu pași mărunți, drumul am călcat, Posomorât și singur am înaintat Un an a trecut de la ... Un prim vers, o primă poezie Un an de la prima mare despărțire De El, de Ea , o parte din
ÎN URMA TA de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372687_a_374016]
-
o săptămână și de atunci dorea mereu să revină, dar la hotel, să nu mai deranjeze pe nimeni. Soarele își urma de mult traseul pe bolta cerească și își trimetea cu putere săgețile peste nisipul fierbinte de acum. Când Ana pășea pe nisip, simțea cum o ard tălpile. Dacă acum la zece jumătate este așa, oare la ora prânzului cum va fi? se întreba ea. De asemeni și Cristina era la fel de încântată de cazare, de colega de cameră și mai ales
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Ținând seamă de faptul că, prin rugăciune omul pășește înaintea lui Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre sufletul său, despre desăvârșirea și despre mântuirea sa, rugăciunea rămâne suprema datorie a noastră, a tuturor creștinilor, văzând și constatând din cele enunțate aici importanța și actualitatea ei, fiind ieri, azi
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Ținând seamă de faptul că, prin rugăciune omul pășește înaintea lui Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre sufletul său, despre desăvârșirea și despre mântuirea sa, rugăciunea rămâne suprema datorie a noastră, a tuturor creștinilor, văzând și constatând din cele enunțate aici importanța și actualitatea ei, fiind ieri, azi
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
să trec prin viață cu demnitate, cu optimism și mereu cu zâmbetul pe buze. Poate pentru mulți pare puțin, dar marele Voltaire spunea: „Numai cei puternici înving valurile vieții”. Sunt unul dintre oamenii fericiți care au trăit evenimentul de a păși din mileniul doi, în mileniul trei (așa cum spunea Mihai Leonte). Poate mă întrebați cum îmi petrec timpul liber? Scriind și visând că într-o zi va fi mai bine, că îmi voi răspunde la multele întrebări, și sperând că oamenii
CITEVA CUVINTE DESPRE MINE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373052_a_374381]
-
sfârși frumosul nostru drum plin de-mplinire și de fericire. Aș vrea să plâng spre a putea s-alin ale tristeții ploi,ce din destin ne biciuie cu ură și mânie dorind ca să transforme în noroi potecile pe care amândoi pășim împovărați de nostalgie. Aș vrea să plâng și să te văd cum plângi, dar râd văzând cum doar zâmbete strângi. Anatol Covali Referință Bibliografică: Aș vrea să plâng / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665, Anul V, 23
AŞ VREA SĂ PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373084_a_374413]
-
gheață și-n acel moment doi canini îi străpunseră buza de jos. Două gusturi diferite de sânge se amestecară. Înfiorat, îi dădu drumul din brațe. - Te-am păcălit, cavalere! Păcat că nu ne putem întâlni în lumea în care vei păși curând! - rânji satisfăcută și înțepeni pe veci. Căpitanul rămase buimac. Nu-și putea explica cum de căzuse în vraja acelei năluci. Ce va urma? Se va transforma în vampir și la rândul său va fi hărțuit de propriii săi vânătorii
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
cum e să fii propriul tău boss? Cum te împaci cu tot ce implică probleme administrative în conducerea propriului business? Ana Morariu: Sincer, deschiderea salonului de Înfrumusețare “Ana's Beauty Shop” a însemnat pentru mine împlinirea unui vis, când am pășit pentru prima dată pe pământul american, am simțit că totul e posibil! Acum după foarte mulți ani, îmi dau seama că toate visele pot deveni realitate dacă ești dispus să investești timp și energie și mai ales dacă îți dorești
OAMENII DE LANGA NOI ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373113_a_374442]
-
tristețe, Te voi iubi mereu ca-n primul ceas, Până la bătrânețe. Sunt în aceste versuri dragoste, iubire, Este poate viața mea, Măsura-voi încă multe luni de zile, Ca să o găsesc aievea. Intactă inima îmi vei găsi oricând, Să nu pășești timidă, Hotărâtă fii în suflet și în gând, În dragoste nu se imită. Alege nuanța cea mai senină, Lasă false sentimente, Intră cum ești în plină lumină, Cu purtări independente. Moldova Nouă 8 februarie 1967 Referință Bibliografică: PRIVIND SPRE VIITOR
PRIVIND SPRE VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373164_a_374493]
-
Acasa > Strofe > Atasament > AMURGUL DIN MINE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pășesc suavă prin tăcerea ta, Ca-ntr-un apus de palide cuvinte Și mă-nfășor în fulgii moi de nea, Precum lumina-n raza ei fierbinte. Descopăr că, în timpul infinit, A-mbătrânit și iarna asta rece. Prin riduri noi, pe-un cer
AMURGUL DIN MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373147_a_374476]
-
avea să o transmită, cu siguranță, nu va avea un efect plăcut. Gândi în mintea ei: “Măcar de ar fi fost mami acasă... Ea ar fi știut cum să-i spună, dar nu pot aștepta... Curaj, Cristina!” - Sărut-mâna! zise Cristina pășind îndrăzneață peste prag, trecând pe lângă Emanuela și pătrunzând în liniștea și răcoarea apartamentului. - Bună, Cristinuța! Ce faci? Hm! Spune-mi că îți lipsea “Mami Doi”! răspunse Emanuela zâmbind și făcând cu ochiul fetiței. Da, așa este, dar am venit și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
nr. 1746 din 12 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Destinul e un păpușar Când crezi în el docil sau vrei Să-ți afli însutit temei. Oprește-te! Să n-ai habar Cine ești tu, să vrei alt eu E degradant. Pășește demn! În tine e acel îndemn De-a fi tot tu mai bun mereu. Adaugă să te-mplinești! Păstrează miezul firii tale! Altfel, când greul se prăvale Vei părăsi chiar ce iubești! Nimic nu-i scris! Predestinat E-n fiecare
DESTINUL PĂPUŞAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373170_a_374499]
-
da Părinte drag la moarte, Din greșul meu, am tras învățăminte. Mă iartă Doamne, poți uita trecutul? Îngenunchez, mă spală de păcate! De-aș fi știut unde mă duce firea, N-aș fi gustat pelinul, ci Iubirea Și-aș fi pășit curat, spre libertate. Mă iartă Tată, azi Îți bat în poartă, Sunt obosit, murdar și plin de vină, Am fost pierdut în lume ani la rândul, Am colindat în lung și-n lat pământul, Dar nicăieri nu am găsit lumină
MĂ IARTĂ TATĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373225_a_374554]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > UN BIET TRECĂTOR Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub umbra înserării legănată pe drum, pășea o corvoadă de suflet chircită, amaru-i ieșise de sub piele prin fum, atingeri de stele îl sorbeau prin orbită! Un biet trecător înșirând pe pământ, colanul de sânge înțepat des de viață, cu pasu-i de șarpe și gându-i durut, o
UN BIET TRECĂTOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373234_a_374563]
-
duioșie. Dacă printre nori locul meu ar fi, o clipă, mi-ar fi de ajuns să mă privești. M-as preface-n mii de sori și-atunci când știu că mă iubești, nu-mi pasă de vremelnicie. Dacă aș ști că pășind în neființă te vei gândi mai mult la mine, un moment n-aș pregeta, croindu-mi drum spre nemurire, eu voi rămâne steaua ta. IUBIRE TAINICĂ Te juri prin versul tău, se poate? Copila pe care o iubești, De trup
PRIMĂVARA IUBIRII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373238_a_374567]
-
cuvinte să pot scrie, Lacrimile-ți dăruiesc, Pentru că-n aceste lacrimi Vei simți cât te iubesc. Minunat iți este scrisul, Minunat ești dragul meu, Tu mă-nalți pe stânca unde Duce înspre Dumnezeu Binecuvântat să-ți fie Mersul, pasul când pășești. Toată viața cu iubire, Prin vers mi te dăruiești. Gândul, fapta și chiar dorul Tu il pui în manuscris, Însă, nu uita, poete, Tu în inima mi-ai scris. NEBUNIE DE CUVINTE Nebuni am fost, nebuni vom fi. Nebuni suntem
PRIMĂVARA IUBIRII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373238_a_374567]
-
stele mii Și dragostea-mi în flăcări nebună. Cu iubirea-mi curată te-oi mângâia Și-am să te-alint cu-al meu suflet Și gândurile-mi curate ți le voi da, Iar pe calea spre Rai al meu umblet. Pășind de mână și desculți amândoi Printre flori născute de cer și de stele Cu gândul prin nori să răscolim fericiți, Pierzându-ne haihui prin visele mele. Sfârșiți pe mal de cer să ne-așezăm Și să privim de sus în
DE MANA ÎN CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373295_a_374624]
-
-i sărate atâtea suflete însingurate? Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau poate mai visezi?... Pășesc desculță pe covorul alb afundându-mi tălpile în moliciunea-i caldă și totu-mi pare presărat cu taine... Deschid cu grijă ușa iatacului ce-ți poart-amprenta vie și te mai mângâi o dată cu privirea... respiri ușor și îmi zâmbești de parcă-mi
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]