4,801 matches
-
să păstreze Rusia în Sistemul Continental și să renunțe la amenințarea cu invazia din Poloni. Grande Armée, (650.000 de oameni (270.000 francezi și mulți aliați), au traversat râul Nimen pe 23 iunie 1812. Rusia a proclamat declanșarea Războiului Patriotic, în timp ce Napoleon a proclamat al doilea război polonez, dar în ciuda așteptărilor polonezilor, care au asigurat peste 100.000 de soldați francezilor, Napoleon a evitat să facă orice fel de concesiune Poloniei, deoarece dorea să aibă mâinile libere ca să poată negocia
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Deoarece această versiune ușoară cu motor M-88B a atins viteza de 512 km/h în testare, cateva avioane Șu-2 au fost folosite ca avioane de vânătoare în primele zile al Marelui Război Patriotic datorită pierderilor imense a Aviației Sovietice și lipsei de avioane.
Suhoi Su-2 () [Corola-website/Science/308494_a_309823]
-
înmormântat în cavoul familial din Cimitirul Eternitatea din Iași, cavou aflat pe lista monumentelor istorice din județul Iași (Mormântul generalului Scarlat Scheletti, cod LMI IS-IV-m-B-04349). Gheorghe Scheletti a compus piese de muzică instrumentală, multe dintre ele cu caracter militar sau patriotic, precum „Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă”, „Hora Griviței”, „Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna”, „Suspinul Carpaților”, „Aurora boreală”, sau valsurile „Dorul”, „Iluzii pierdute” și „Grangurul” (înscris de Johann Strauss în repertoriul său). A compus, de asemenea
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
spiritului de inițiativă al cetățenilor, satisfacerii intereselor lor profesionale și de amatori în domeniul creației științifice, tehnice, artistice; ocrotirii sănătății populației, antrenării acesteia în activitatea filantropică; desfășurării activității misionare; ocrotirii naturii, bisericilor, icoanelor, monumentelor de istorie și cultură; educației religioase, patriotice și umanistice; extinderii contactelor internaționale; consolidării păcii și prieteniei între popoare; desfășurării altor activități neinterzise de legislație, precum și ajutorarea celor nevoiași, bătrânilor de la sate, bătrânilor abandonați, invalizi, copiilor orfani și copiilor străzii, familiilor numeroase, persoanelor cu handicap fizic și mintal
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Conservatorul din București. A scris piese de teatru cu caracter satiric („Căsătoriile în lumea mare”, 1871) sau eroic („Curcanii”, 1878; „Traian și Andrada”, 1893). Compozițiile sale muzicale („Doi ochi”, „Hora de la Grivița”, „Cântecul gintei latine” ș.a.) au un pronunțat caracter patriotic. S-a remarcat și prin cronicile sale dramatice și muzicale, publicate în „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. A fost tatăl actriței Maria Ventura.
Grigore Ventura () [Corola-website/Science/308777_a_310106]
-
său. Pe lângă obligațiile oficiale, ea se întâlnea și cu soțiile reprezentanților străini sau cu vaduvele de război. Primul ei copil, Harald Quandt, pilot în aviația germană a luptat pe front, în timp ce acasă, Magda încerca să-și mențină imaginea de mamă patriotică urmând cursurile Crucii Roșii și lucrând pentru compania germană de telefonie, Telefunken. Ea a insistat chiar să circule cu autobusul, ca și ceilalți colegi de serviciu. Spre sfârșitul războiului însă, Magda începe să sufere de depresii, fiind diagnosticată și cu
Magda Goebbels () [Corola-website/Science/308050_a_309379]
-
la Tallinn proclamarea independenței. Estonia și-a recâștigat independența în 1991. În momentul declanșării celui de-al doilea război mondial, împăratul Haile Selassie trăia în exil în Anglia, încercând fără succes să obțină sprijinul Aliaților pentu cauza țării sale. Mișcarea Patriotică Etiopiană a declanșat războiul de guerilă imediat după căderea orașului Addis Ababa în mai 1936. După ce împăratul a plecat în exil, resturile armatei etiopiene s-au transformat în mici unități de guerilă, care au dus un război clandestin devastator pentru
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
numai puterea de luptă a ocupantului, dar le-a distrus moralul. Represaliile fasciștilor italieni au fost dure și a țintit de multe ori comunitățile de civili fără apărare. Intrarea Angliei în luptă împotriva Italiei a dat un nou imbold mișcării patriotice etiopiene, care a reușit într-un final alungarea italieniilor din Etiopia și Cornul Africii. Campania de elibereare a Etiopiei a început în iarna anului 1940. Împăratul Haile Selassie, care se bucura acum de sprijinul total și de cooperarea britanică, a
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Iosif Vissarionovici Stalin a emis Ordinul Comandantului Suprem nr.20, prin care se hotăra tragerea salvelor de salut în cinstea "orașelor erou Leningrad, Stalingrad, Sevastopol și Odesa." Pe 22 iunie 1961, la a 20-a aniversare a declanșării Marelui Război Patriotic, termenul "" a fost aplicat orașului Kiev într-un "ucaz" prin care era acordat orașului Kiev Ordinul Lenin și înființa medalia "Pentru apărarea Kievului". Statutul oficial al titlului a fost introdus prin ucazul Prezidiului Sovietului Suprem pe 8 mai 1965, cu
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
Lenin și înființa medalia "Pentru apărarea Kievului". Statutul oficial al titlului a fost introdus prin ucazul Prezidiului Sovietului Suprem pe 8 mai 1965, cu ocazia a celei de-a 20-a aniversare a victoriei împotriva Germaniei Naziste în Marele Război Patriotic. În aceeași zi, au fost emise ucazuri de acordarea a sus-numitului titlu următoarelor orașe: Leningrad, Volgograd (fostul Stalingrad), Kiev, Sevastopol, și Odesa. Mai târziu, au fost declarate Orașe Erou și Moscova, iar fortăreața Brest a fost declarată "Fortăreață Erou". Au
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
atare viziune ni se înfățișează azi, din chiar debutul poemului Mollis Davia: „Nu e tot ce-i tot în toate. / Este-un TOT al tău TOTAL - / Daimonul național...” (Ion Ciocanu). „În acest mod a înțeles Victor Teleucă să creeze „literatură patriotică”, evitând capcana sloganardă în care au căzut chiar și talente autentice. El a știut să stăpânească deopotrivă ingerințele filosofice și „lirohistoriosofice” dintr-o perspectivă care a depășit cu mult atât tradiționalismul, cât și „postmodernismul modern” printr-o vizionară perspectivă transmodernă
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
Isa (1878-1950) și Yusuf al 'Isa încep să editeze la Yaffa cotidianul naționalist arab "Filastin" ("Palestina") care va juca un rol de frunte în cristalizarea identății locale arabe - palestiniene. În acelaș an se formează la Yaffa un așa - numit "Partid Patriotic Otoman" militând împotriva vânzării de pământuri evreilor. Reprezentanți ai arabilor din Yaffa , ca deputatul din Parlamentul otoman, Hafez Bey al Sa'id, cer interzicerea imigrației evreilor. În noiembrie 1918 notabili arabi din Yaffa, cu o pondere importantă a celor creștini
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
aplicată o ancoră de culoare albă”. Dimensiunile acestor însemne, precum și modul de folosire al acestora urmau să fie stabilite de către Ministerul Forțelor Armate, prin regulament. Prin Decretul nr. 90 din 27 aprilie 1977 privind instituirea drapelului de luptă al gărzilor patriotice și reglementarea acordării acestuia se crea un însem special pentru unitățile Gărzilor Patriotice. Acesta era similar drapelelor de luptă ale unităților militare, cu excepția inscripțiilor de pe fața a doua a drapelului: „Gărzile patriotice” — în linie arcuită, deasupra stemei — și unitatea administrativă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
al acestora urmau să fie stabilite de către Ministerul Forțelor Armate, prin regulament. Prin Decretul nr. 90 din 27 aprilie 1977 privind instituirea drapelului de luptă al gărzilor patriotice și reglementarea acordării acestuia se crea un însem special pentru unitățile Gărzilor Patriotice. Acesta era similar drapelelor de luptă ale unităților militare, cu excepția inscripțiilor de pe fața a doua a drapelului: „Gărzile patriotice” — în linie arcuită, deasupra stemei — și unitatea administrativă în care se găsea gruparea (municipiul sau județul) — în linie dreaptă, sub stemă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
1977 privind instituirea drapelului de luptă al gărzilor patriotice și reglementarea acordării acestuia se crea un însem special pentru unitățile Gărzilor Patriotice. Acesta era similar drapelelor de luptă ale unităților militare, cu excepția inscripțiilor de pe fața a doua a drapelului: „Gărzile patriotice” — în linie arcuită, deasupra stemei — și unitatea administrativă în care se găsea gruparea (municipiul sau județul) — în linie dreaptă, sub stemă. Dimensiunile erau indicate în anexă: pânza avea 100 cm lungime și 66 lățime, înălțimea scrisului era de 6 cm
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
scrisului era de 6 cm, franjurii erau lungi de 5 cm, hampa avea 240 cm lungime și 4 cm în diametru, iar ogiva din vârful hampei era înaltă de 15 cm. Potrivit Decretului, drapelul se acorda unității de către comandanții gărzilor patriotice județene ori din municipiului București, sau de către reprezentanți ai Statului major al gărzilor patriotice de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, în urma unui decret prezidențial în acest sens. Puteau primi drapel Gărzile patriotice care s-au distins în activități de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
cm lungime și 4 cm în diametru, iar ogiva din vârful hampei era înaltă de 15 cm. Potrivit Decretului, drapelul se acorda unității de către comandanții gărzilor patriotice județene ori din municipiului București, sau de către reprezentanți ai Statului major al gărzilor patriotice de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, în urma unui decret prezidențial în acest sens. Puteau primi drapel Gărzile patriotice care s-au distins în activități de pregătire pentru apărarea patriei și care întruneau minim 2000 de luptători. Decretul nr. 1016
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
drapelul se acorda unității de către comandanții gărzilor patriotice județene ori din municipiului București, sau de către reprezentanți ai Statului major al gărzilor patriotice de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, în urma unui decret prezidențial în acest sens. Puteau primi drapel Gărzile patriotice care s-au distins în activități de pregătire pentru apărarea patriei și care întruneau minim 2000 de luptători. Decretul nr. 1016 din 1966 creează cadrul legal pentru înființarea mărcilor distinctive și a mărcilor de comandament, care se arborează pe navele
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și autocritic era Ștefan Neaga. Pentru acest imn el a făcut zeci de variante, de fiecare dată fiind nemulțumit. Imnul - spunea compozitorul, trebuie compus astfel, încît omul, când îl va auzi, îndată să se ridice, cuprins de un adânc sentiment patriotic. ( Nistru, 1975) Imnul creat de acest tandem este înalt apreciat de muzicieni, pentru mai bine de 45 de ani devenind principalul cîntec al țării. Prin această operă muzicală, compozitorul a înveșnicit bucuria și mândria poporului moldovenesc.(Moldova socialistă, 1951) Imnul
Imnul RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/306730_a_308059]
-
la Sinoadele ecumenice sau "Cavalcada împăratului Constantin cel Mare", scenă aflată pe peretele vestic al pronaosului și care apare în iconografia moldovenească numai la Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți și are un puternic mesaj antiotoman de natură să dezvolte sentimentele patriotic ale credincioșilor. Din pictura naosului sunt de menționat chipurile expresive ale sfinților militari, iar din cea a altarului figurile ierarhilor. În biserică se află două tablouri votive: unul pe peretele sudic al pronaosului, în interiorul chivotului de piatră, iar celălat pe
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Piesa impune; deține în ea o largă forță de propagare. Are densitate ideatică; pune în cauză chestiuni de filozofie istorică; așază problema noastră națională în context european; imprimă lucrurilor, în afara conținutului lor actual și încărcătura acestora de istorie; dă vibrației patriotice înălțime și demnitate gânditoare.”, Ion Zamfirescu, Antologie a dramei istorice românești, Editura Eminescu, București, 1986. • Apullum, Studioul de radio Cluj-Napoca, 1978 „Apullum” este „o piesă istorică” în care se concentrează esențial trecerea unui popor prin altul, așa cum se întrepătrund arătătoarele
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
făcute unora cu represiunea cruntă a celorlalți. De asemenea, încă din primii ani ai războiului a căutat să se împace cu minoritatea kurdă, pentru a fi sigur de loialitatea acestei populații din zona de graniță cu Iranul. În 1983, Uniunea Patriotică din Kurdistan (PUK) a acceptat să coopereze cu Saddam, în timp ce Partidul Democratic din Kurdistan (KDP) se opunea oricărei cooperări cu regimul. Saddam a semnat un protocol de autonomie a kurzilor, pe care l-a denunțat ulterior. În consecință, din 1985
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
mai bun). În ceea ce privește operele sale principale, teatrul lui Cervantes a fost prea puțin apreciat și reprezentat, cu excepția operei care reprezintă cea mai buna adaptare a tragediilor clasice : „"El cerco de Numancia"”(„"Asediul de la Numancia"”), unde se pune în scenă tema patriotică a sacrificiului colectiv, în fața asediului generalului Scipio Africanul. Foamea devine reprezentanta suferinței existențiale, intervenind de asemenea ființe alegorice, care profetizează viitorul glorios al Spaniei. Providența are același rol ca acela jucat în fuga lui Eneas din Troia incendiată. De inspirație
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
a sacrificiului colectiv, în fața asediului generalului Scipio Africanul. Foamea devine reprezentanta suferinței existențiale, intervenind de asemenea ființe alegorice, care profetizează viitorul glorios al Spaniei. Providența are același rol ca acela jucat în fuga lui Eneas din Troia incendiată. De inspirație patriotică sunt și unele comedii, cum ar fi „"La conquista de Jerusalén"” („"Cucerirea Ierusalimului"”), descoperită recent.
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
(""Imnul de bătălie al republicii"") este un imn patriotic american. Cântecul a devenit popular în timpul Războiului Civil American, fiind folosit de armata din Nord. Muzica a fost compusă de un sudist, William Steffe din Carolina de Sud, în 1855, iar versurile au fost scrise de Julia Ward Howe în
The Battle Hymn of the Republic () [Corola-website/Science/308295_a_309624]