4,569 matches
-
nu mai este de făcut și că, în consecință, nimic nu mai trebuie și implicit nu mai poate să se miște. Și atunci, ce a făcut totuși posibil actul exteriorizării lui Dumnezeu în creația lumii și, prin aceasta, a alterării perfecțiunii însăși, a virtualității încă nemanifestate? Căci, este un truism a spune că pînă la manifestarea sa concretă, orice existență semnificatoare poate fi sau poate să pară a fi perfectă. Trei categorii de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
semiotici spus este postulată în această alternativă. 2) Ipostaza coexistenței divinității cu o realitate exterioară esenței sale spirituale (spre exemplu, cu "apele primordiale" deasupra cărora duhul lui Dumnezeu plutea "înainte" de facere), sugerează că "ceva" trebuia să se întîmple în interiorul perfecțiunii însăși pentru ca ea să se poată pune în mișcare. Dacă acest "clinamen", acest "punct de mișcare" este interior divinității, înseamnă că el trebuie să se exteriorize, pentru a-și proiecta puterea asupra a altceva ce de la bun început era în afara
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
niciodată manifest nu ar mai fi fost posibil să fie. Pe de altă parte, în consens cu dogmatica creștină, deducem că dacă, în calitate de "prim principiu nematerial", Dumnezeu trebuie să fie "perfect la maxim", deci să nu-i lipsească nimic în raport cu perfecțiunea sa [Thoma, 1997:82] Creatorului nu-i putea lipsi nici această germinatoare "tensiune esențială"; căci, tocmai o atare tensiune caracterizează nevoia prin creație, în forme care nu mai păstrează atributul deplin al purității. Putem conchide, așadar, că tensiunea care marchează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui, în opera lui, în lumea ca macrosemn (text/discurs) al creației sale [Stănciulescu, 1995: 218-220]. Ne confruntăm, în acest moment, cu două puncte de vedere aparent opuse: • cel care susține, cum procedează Leibniz, de pildă, că fiind creație a perfecțiunii divine, lumea în care trăim este prin excelență cea mai bună; • cel care argumentează că lumea actuală nu este cîtuși de puțin cea mai bună posibilă, de vreme ce în ea a existat și există încă răul. Cu riscul de a-l
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că există o lume care nu pare a fi cea mai bună dintre cele posibile; pentru că, dacă ar fi fost cea mai bună dintre toate, nimic nu ar fi trebuit (sau nu ar mai fi putut) să se schimbe în perfecțiunea ei, să se schimbe în mai bine, cel puțin. Drept care singura ei șansă de a fi dinamică, deci de a fi, în fapt, este aceea de a regresa, de a muri fără conștiința valorii. Un destin pe care nici un creator
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și expresia exterioară a creației sale este recesivă, în sensul că cea din urmă creatura este o rezultantă a Celui Dintîi: Creatorul. Pe de altă parte, însăși prezența recesivității este o expresie a "negației" desfășurate în lume, a dezechilibrului dintre perfecțiunea fără de rău a Ideii Absolute și de manifestările sale exterioare, avînd deja latent implantat germenele răului. În final, oscilînd între cele două variante mai sus menționate, soluția pentru care am putea opta ca purtători ai unui optimism pe care uneori
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
false cu privire la anumite mărfuri" în comerțul en detail, a considerat ca fiind relicve istorice, rămase dintr-o perioadă mai îndepărtată și rudimentară, cînd minciunile erau admisibile și profitabile. El a prezis: O dată ce îndemînarea comercianților mici și mijlocii va atinge aceeași perfecțiune, exagerările și falsitatea reclamelor pentru care în ziua de azi autorul nu prea este tras la răspundere, vor fi condamnate etic în același mod în care sînt dezaprobate acum minciunile spuse acolo unde nu este nevoie. (Simmel 1950:314) Din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vor fi condamnate etic în același mod în care sînt dezaprobate acum minciunile spuse acolo unde nu este nevoie. (Simmel 1950:314) Din păcate, noi tot mai așteptăm și astăzi momentul în care comerțul în detaliu va atinge nivelul de perfecțiune. "Afirmațiile false", rezultatul colaborării între cei care testează piața și agențiile de publicitate creative, nu pot fi considerate "relicve istorice". Boorstin (1962:213-214) observă cu perspicacitate, referitor la Statele Unite, că: Puțini agenți publicitari sînt mincinoși... Reclamele ne zăpăcesc, nu pentru că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
similare celor testate deja în Uniunea Sovietică. Sloganurile propagandistice au inundat toate publicațiile. Coordonarea literaturii a fost încredințată unor comisari fanatici al căror unic obiectiv era eradicarea tuturor formelor de gândire independentă. "Realismul socialist" a fost proclamat drept drumul spre perfecțiunea politică și culturală, iar producția de masă a unui asemenea kitsch utopist a făcut ca auditoriul să fie din ce în ce mai scârbit de această creație patronată în mod oficial". În Europa de Sud-Est, comunismul a dispărut în urma imploziei sociale din anul 1989
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
propune, pentru analiza totalitarismului, tipul polar 21, conform căruia totalitarismul simbolizează rezultatul unei proiecții ideologice, al cărui pol opus este democrația: "Conceput astfel, totalitarismul conține pur și simplu acele caracteristici ale regimurilor opresive ajunse la cel mai înalt nivel de perfecțiune imaginabil. Aceasta înseamnă că niciun sistem concret nu poate fi "pur" totalitar, tot așa cum nicio democrație concretă nu poate fi o democrație pură. Ipoteza se reduce la afirmația că totalitarismele din lumea reală ca și democrațiile concrete aproximează doar, mai
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
sculptor, populație, pictură, instrument, inamic, postbelic, trasee, arie; * Antarctica, mobilier, instalație, celebru, continuu, frumos, agreabil; * instrucție, impunător, somptuos, galerie, dreptunghi, somptuozitate; * arctic, ficțiune, interesant, inutil, comandant, spaimă, aclimatizare; * sculptură, imbold, inadaptabil, grandoare, inutil, descrie, aspirație; * pictor, echilibru, descriere, arhaic, sociabil, perfecțiune, regres, taină; * funcționar, geamantan, realitate, dezechilibru, respectabil, astral; * imbold, frumos, inamic, aclimatizare, literalmente, concomitent; * calendar, tablă, întrebare, hidratare, sandviș, inflamabil, ingenios; * mobilitate, perfect, răzgândi, contraatac, aparat, îmbinare, maleabil; * minune, funcționar, constructiv, superb, demers, ochelari, inegal; * ceașcă, instrument, echilibru, epilog, alee
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
întrebare, hidratare, sandviș, inflamabil, ingenios; * mobilitate, perfect, răzgândi, contraatac, aparat, îmbinare, maleabil; * minune, funcționar, constructiv, superb, demers, ochelari, inegal; * ceașcă, instrument, echilibru, epilog, alee, înspre, asuprire, perfect; * inflamabil, condiment, posibilitate, trasee, spaimă, ireversibil; * dezarmant, șarmant, imprevizibil, ingenios, practică, dezechilibrare; * punctual, perfecțiune, interesant, inadaptabil, miliardar, grandoare; * instrumental, ficțiune, inadaptabil, mască, remediu, autodidact; * încălzire, tablă, arctic, servietă, privește, realitate, impediment; * localitate, coliziune, hidratare, transliterație, compătimire, dezbinat. Selectați, din DOOM, regulile de despărțire a cuvintelor la capăt de rând. Semne de ortografie și de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ONU; * internațional, bunăvoință, rochița-rândunicii, a zecea, bărbat bine, compatriot, ineluș, PNL, făget, lupoaică; * regulament, ceea ce, oriunde, înviere, director-adjunct, ,,câni mai bărbați", câine-lup, MTV, curcan, limpezime; * tehnician, inelar, cel ce, oricum, redescoperire, viceprimar, lampă fumegândă, ghiocel, CNCS, lupoaică; * două mii, nici una, extraordinar, perfecțiune, scrie frumos, așa-zis, Ioan Slavici, interjudețean, răzgândi, DN; * cinci sute, nici unul, nepromovat, orișicum, comunicare, spune verde, nesigur, papă-lapte, concetățean, coșar; * patruzeci, despădurit, fiecare, de prin, doctorat, vice-prim-ministru, doarme buștean, copăcel, pieptiș, inuman; * treisprezece, careva, dezamăgit, Cluj-Napoca, chirurgie, al patrulea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a cere; antonimele cuvintelor a începe, tăcut; * sinonimele cuvintelor ceresc, a solicita; antonimele cuvintelor nestatornic, imobil; * sinonimele cuvintelor terestru, motric; antonimele cuvintelor static, confuz; * sinonimele cuvintelor teluric, conciliere; antonimele cuvintelor atenție, a involua; * sinonimele cuvintelor împăcare, a testa; antonimele cuvintelor perfecțiune, par; * sinonimele cuvintelor naivitate, a experimenta; antonimele cuvintelor nepărtinitor, negativ; * sinonimele cuvintelor credulitate, lacom; antonimele cuvintelor altruist, nocturn; * sinonimele cuvintelor avar, juvenil; antonimele cuvintelor lene, a evolua; * sinonimele cuvintelor tineresc, visare; antonimele cuvintelor dinamic, clar; * sinonimele cuvintelor reverie, devotament; antonimele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de-a face cu acestea. Este important să ne dăm seama că, în ziua de azi, problema vieții consacrate nu este aceea de a ne întreba dacă se face sau nu binele sau dacă regula ne conduce sau nu la «perfecțiune», ci este aceea de a ne întreba ce fel de «bine» ne cere Dumnezeu să facem în vremea noastră, ce înseamnă perfecțiune pentru omul de azi, dacă-l mărturisim pe Dumnezeul puterii sau pe acela al slujirii dezinteresate față de celălalt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a ne întreba dacă se face sau nu binele sau dacă regula ne conduce sau nu la «perfecțiune», ci este aceea de a ne întreba ce fel de «bine» ne cere Dumnezeu să facem în vremea noastră, ce înseamnă perfecțiune pentru omul de azi, dacă-l mărturisim pe Dumnezeul puterii sau pe acela al slujirii dezinteresate față de celălalt, în special față de cel suferind, dacă comunitățile noastre sunt sau nu comunități ale Celui înviat. Vom fi în stare să ne debarasăm
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se vede chiar din titlu. Este puțin cam ciudat: Nu perfecți, ci fericiți. Vreunul ar putea să se întrebe dacă nu cumva se trec cu vederea, cu prea mare ușurință, acele veacuri în care viața consacrată era considerată «stare de perfecțiune». Vrea, oare, Autorul să ne instige la superficialitate și la mediocritatea unui trai «de pe azi pe mâine» ori, poate, chiar să ne determine să înghițim hapul, ca de exemplu scandalurile care ne-au lovit? Dacă cineva crede că lucrurile stau
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pascală datorită naturii ei călătoare... gata de plecare, pregătită de drum, capabilă de schimbare. Pentru a oferi acest serviciu «profetic», dreptul canonic stabilește că viața consacrată este «calea regală», nu datorită excelenței virtuților ei ori datorită vreunei presupuse stări de perfecțiune, ci pentru că trebuie să asigure comuniunea și dialogul între ierarhie și laici. Pentru a îndeplini acest serviciu, consacrații aleg de bunăvoie să nu facă parte din ierarhie ori din laicat, ci să se situeze pe un «pământ de mijloc»: «Prin
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
spiritual. Conceptul de Alianță în vederea mântuirii rămâne cu siguranță central în mesajul lui Filon, însă nu mai avem de-a face cu o mântuire legată de stăpânirea unui pământ, a unei structuri sociale, ci se identifică cu o «mântuire întru perfecțiune» care-i permite omului - sufletului său - să aibă acces la o viață nouă, pentru a cărei realizare se cere ca sufletul să fie purificat. În timp ce Domnul îi promisese lui Abraham un pământ concret în care să trăiască în mod efectiv
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sprijinind astfel truda acceptării și a convertirii celor pe care-i întâlnesc pe cale. Nu ni se cere nimic altceva decât să fim săraci senini și păcătoși iertați, capabili de solidaritate. Adeseori, însă, considerăm viața consacrată mai mult o «stare de perfecțiune» și un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul defect pe care Domnul Isus, în evanghelie, nu-l poate suporta deloc: ipocrizia. Episcopul Romei, cu al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la punct de vorbele și de gesturile Domnului Isus. Mândria Sf. Paul, așa cum am mai spus, ar trebui să fie însușită de mulți consacrați și consacrate căci, fiind însuflețită de nebunia pentru evanghelie, ne invită să ne debarasăm de mândria perfecțiunii pentru a fi în stare să ne recunoaștem păcătoși iertați: «tăiat împrejur în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin; evreu dintre evrei; după Lege, fariseu; după zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce privește justificarea care vine din
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mărturie, însă, nu este suficientă atât timp cât truda ascetică nu este însoțită de harul unei robuste conștientizări a harului. Profeția călită este rodul unei traversări necesare - precum aceea experimentată de Ilie de la muntele Carmelului spre teofania Horebului - de la dorința inițială de perfecțiune, la rădăcina căreia se cuibărește mereu o doză de narcisism și de eroism, spre hotărârea de a persevera în propria alegere, conștienți fiind de propriile noastre limite și de nevoia de a accepta cu seninătate propria sărăcie. Toți sfinții au
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de sticlă al perfecțiunii și al venerației, care este doar o variantă a cuștilor în care se țin leii și leoaicele. Și aici avem de-a face cu două excese la fel de dăunătoare. Papa Francisc a amintit cu simplitate: «Un consacrat care se recunoaște slab
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai delicată în zilele noastre, întrucât conștiința demnității și a plinătății vieții laicale, recunoscută de Conciliu și întărită de Gaudium et spes, trebuie să fie păzită și cultivată cu rigurozitate. Deoarece în trecut viața consacrată era considerată o «stare de perfecțiune», era limpede că destoinicia vieții creștine a unui laic depindea de apropierea de stilul de viață al consacraților și de împărtășirea, cel puțin în parte, a unora dintre practicile, consuetudinile și obligațiile lor de viață. În actuala concepție de credință
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
i-a avut în timpul vieții și i-au fost dați după moarte, cu un secol în urmă. Într-un anumit sens, viața fratelui Charles a clătinat toate structurile care se considerau de neînlocuit, pentru a asigura o viață consacrară de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Vechea sa înclinație de explorator înnăscut a deschis noi căi și făgașe chiar mai înainte ca cel de-al II-lea Conciliu Vatican să ia în considerație acest aspect. De ce Fratele Charles de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]