5,550 matches
-
-l ia în derâdere. Hai, i-a zis el. N-o lua pe-acolo. Căcat. Sări ! Danny s-a uitat urât la el, apoi intenționat l-a dus pe Mario peste-un munte. Joc terminat, a concluzionat Charlie. Ești de plâns, ciudatule. Dă-mi-l încoace. Danny era un ciudat la școală și o prezență constantă în programele pentru copii talentați, așa că avea experiență în a evita bătăile. Dar cine și-ar fi putut închipui că și el era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și ea ar fi făcut la fel. Dintre ele patru, ea și Alice se asemănau cel mai tare. Irene a dat cu șutul unui băț. Jake a interpretat gestul ei ca pe un nou joc și-a fugit după băț. Plânsul sonor și cu sughițuri al lui Alice nu-i mișca decât pe cei care n-o cunoșteau. Helena a ieșit repede din cabană, cu un pulover în mână, pe care i l-a pus lui Alice pe umeri. Nu plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la Alice. Irene a studiat-o o oră ca să-și dea seama ce anume. Când Jina s-a întors de la mormântul lui Coy Lansbury, i-a dat răspunsul lui Irene. Nu mai plânge, i-a zis Jina. A terminat cu plânsul. Drew a lăsat-o pe Irene să țină vâslele când au trecut prin vâltoarea de la Devil’s Teeth și-a fost un miracol că femeia nu i-a ucis pe toți. A repezit barca lateral în valuri, a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îl pândea la fiecare vâltoare, celebrând viața cu fiecare izbândă. Călătorise până acolo imaginându-și o reuniune plină de pasiune, dar acum era dispus să se mulțumească și cu puterea de-a o face pe ea să se oprească din plâns. Am nevoie de timp să mă gândesc, i-a explicat Jina. Apoi femeia a intrat în cort. Pe drumul până la tabără, Ellis Cantor îl pusese la curent pe Mike cu faptul că John o părăsise pe Alice, îi povestise moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui a izbucnit în plâns. Zach s-a prins și mai bine de balustrada pe care o înlocuise în anul dinainte, folosindu-se de piroanele pe care le găsise într-o mină aflată la patru sute de metri de pârâu. Bărbatul s-a chinuit să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a dat seama că furia o părăsea, că umerii începuseră să i se relaxeze. Ăsta era efectul aerului de munte. Te obliga ca, în plină luptă, să te oprești și să-ți tragi sufletul, să faci o pauză din plâns, doar ca să inhalezi profund. Aerul de munte nu-ți era niciodată de-ajuns. Până la urmă, ai căpătat ceea ce ți-ai dorit, a concluzionat Jina, cu o fluturare de mână înspre cabană, înspre munții negrii din spatele ei, înspre sălbăticia monstruoasă dinprejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui nu era decât unul dintre celelalte sunete, iar asta era, în egală măsură, o pierdere și-o ușurare. Asta e ceea ce se întâmplă când te maturizezi. Jina l-a luat pe Zach în brațe. Contează, i-a răspuns ea. Plânsul lui era teribil. Din cauza durerii îi era greu să mai respire. Acum nu mai ești invizibil, a continuat ea. Știu că ești aici. Zach a clătinat din cap pe mutește și și-a îngropat fața în părul ei. Corpul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o margine de canapea, scobora mereu mai mult în mizerie. Scobora așa de mult în umilință până la gândul de a întîlni pe Lică și a-1 face aliatul plecării lui la Leysins. Pe Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
necă-V-1?, pe când ceilalți doi se enervau în nesiguranță. Nu se mai 249 auzea vioara doctorului și distracțiile de orice fel erau suspendate Voia bună fiind singura ei grație, Lina căpătase o mutră încă i uricioasă: pământie, cu ochii tumefiați fără de plâns, îmbătrînită. Era circulația rea a sângelui, autointoxicarea! Odată ce apucase să vorbească răstit, părea că așa-i fusese vorba de când lumea; arțagul era hrana pătimirii ei. N-o părăsea însă grija că trebuie să facă ceva! Se chibzuise să cheme într-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lovitura cea mare, pe care e drept că nici Rim n-o aștepta. Era baricada de după care el își apărase o viață întreagă demnitatea și avantagiile. O răsturna acum nebuna de femeie cu o singură vorbă. Gu o explozie de plâns sau de tuse Lina spusese: - Măgărița asta e fata mea! și așteptase ca din cumpăna greșelilor reciproce să iasă izbăvire. Să fie iertare și uitare și totul să se isprăvească la primărie și la biserică cu o nuntă la care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa neîntreruptă, melodia îți da intermitențe de puls și firul ci înnodat ca ochiuri în jurul gâtului îți făcea o împletitură sufocantă prin care respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de un ferment, creștea cum crește un aluat, și alteori se destrăma ca un putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și mă apăra de toamna de dincolo. Căci Într-adevăr, Într-un octombrie, În lipsa frunzelor late și dese, culese În mare grabă odată cu strugurii, cerul dă duse pe neașteptate peste mine și mă făcuse să mă refugiez de ruși nea plînsului În prima Încăpere la Îndemînă, tindă Îi spu neam noi, lip sită de ferestre. M-am apărat trăgînd zăvorul. Noroc că nu m-a surprins nimeni, dar lacrimile erau acolo, multe și curgă toare, după verdele verii. Ai mei nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de prostia femeii care-i prăpădise moara. — Flory, tăți Îs ai tăi! o zîs atunci basu’. Io n-am vrut a strica nimic, domnule, s-a pus Floare pe plîns cu lacrimi grele, nici un rău n-am vrut a face! — Nu-i nici un bai, o grăit irișu’ cela de Bailey, pune-ți-i pe tăți În șorț și du-te la tine! Peste o jumătate de oră, a bătut și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de către Însoțitorii lui Flory și, la ora nouă punct, le-a dat drumul Înăuntru celor doi soți: Mr. George a intrat pe ușa din dreapta, iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au tropăit din picioare să dărîme
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu le urma. Sfaturile, în general, agasează, dar acestea, în mod special, au ceva previzibil și bătrânicios, care le face și mai antipatice. În limba de lemn a propovăduitorilor moralei creștine, autoarea emite adevăruri banale și meschine: ‹ „Gonește de la tine plânsul suferinței și contemplează la eternitatea care te așteaptă. Dacă te lași doborât de tristețe și de lacrimi, vei rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt și, de cele mai multe ori, interesat.“ Asemenea afirmații sunt de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
majorității acestor instanțe. Cu alte cuvinte, să ne arunce peste bord pe majoritatea. Dar iată-l pe Walter Bruch, care venise În camera lui pentru că simțea că poate vorbi cu el. Și probabil că Walter, când se va opri din plâns, va fi deranjat de referința la Kraft-Ebbing, de aserțiunea că deviația lui nu era atât de neobișnuită. Nimic nu pare să doară atât ca a fi răvășit de un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rău să te văd cum suferi. Ciudate lucruri ce se Întâmplau În camera lui Sammler, cu hârtiile ei, cu cărțile, umidorul, chiuveta, firul electric, recipientul de laborator Pyrex, documentele. — O să spun o rugăciune pentru tine, Walter. Bruch se opri din plâns, clar surprins. — Cum adică, unchiule Sammler? Te rogi? Muzica baritonală Îi dispăru din voce și din nou era gâjâit și vorbea gâlgâit ca un curcan. Unchiule Sammler, eu sunt cu brațele. Dumneata ești cu rugăciuni? Scoase un râset plin, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ton prozaic și suna complet calm. Cu ochelarii fumurii arăta deosebit de rațional. Ca președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă să tragă o porție de plâns, bănuiesc. Asta dacă nu se linge cu vreun infirmier sau trage o tăvăleală În grup. Nici când dă colțul nu știi la ce să te aștepți. — O, păcat. N-ar trebui să vă certați. Nu ne certăm. Doar lămurim niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a trezit bunica într-o duminică, să mă ia la biserică. Așa era ea, se ducea în toate duminicile la biserică și voia să scoată un dreptcredincios și din mine. Am plâns, că era prea dimineață. M-am oprit din plâns, că mi-era foame. Am cerut ceva de mâncare, dar bunică-mea n-a vrut să mă asculte. A zis că nu am voie să mănânc nimic, ca să-mi dea popa nafură. Mi-am amintit că aveam un pachet de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
nu e zâmbetul tău, chiar dacă ai prefera să o zbughești la joacă. Singurele care-mi plac sunt câteva fotografii făcute înainte de a împlini un an, când nu știam „să pozez“ și nu-mi păsa cine mă privește - îmbufnată, gata de plâns, fericită că izbutesc să fac primii pași sau chinuindu-mă să mânuiesc o linguriță într-un bol cu flori pictate. Dacă aș mai avea vârsta de care mi-e atât de dor însă, aș sta cuminte-cumințică să mă fotografieze Loretta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
același timp atât de normale, într-o lume ca o grădiniță cu program non-stop. Ratatul încurcăturilor haioase, jucat cu o autenticitate acroșantă de Cezar Antal, travestitul care pictează bibelouri (Dragoș Ionescu are aplombul și melancolia unui show man care exersează plânsul scurtă, donatoarea căreia i se ia singura bucurie vitală - sângele ei nu mai corespunde noilor norme (Coca Bloos e ca o fetiță lăsată fără păpușa iubităă - sunt consumatori de singurătate partajată. Fiecare personaj își găsește actorul care i se potrivește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
va găsi o bucată de pâine pentru fiecare copil sărman fugit din calea urgiei și că Domnul nostru Iisus Christos se va naște de Crăciun, chiar și În satele triste ale acestei țări frumoase. La aceste cuvinte, femeile izbucniseră În plâns, iar bătrânii Îngenuncheaseră. În sala tronului se făcuse liniște. Iar voievodul Îi binecuvântase și le dăruise pâini calde și burdufuri cu apă proaspătă. Și oamenii reveneau de la cetate povestind toate acestea și Încă ceva. Cu istețimea lor de țărani mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
coboare pentru a ajunge În curte, Începu să le sară din două În două și apoi se opri, brusc. În fața ei se afla cel din vise, din spaime, din coșmaruri și din speranțe. - Cosmin... Nu putut spune mai mult, fiindcă plânsul o Înecă, un plâns pe care nu-l simțise crescând În ea, care o luase prin surprindere ca și cum ar fi fost plânsul altcuiva, al unei femei frumoase și triste pe care ea ar fi sfătuit-o să nu plângă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În curte, Începu să le sară din două În două și apoi se opri, brusc. În fața ei se afla cel din vise, din spaime, din coșmaruri și din speranțe. - Cosmin... Nu putut spune mai mult, fiindcă plânsul o Înecă, un plâns pe care nu-l simțise crescând În ea, care o luase prin surprindere ca și cum ar fi fost plânsul altcuiva, al unei femei frumoase și triste pe care ea ar fi sfătuit-o să nu plângă niciodată, fiindcă dă prost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]