21,807 matches
-
limpezire. Volumul pe care-l are în vedere Mircea Martin conține, într-adevăr, cîteva poeme memorabile. Cert este că Liviu Georgescu caută și se caută cu febrilitate, construiește în fiecare volum principii noi de structurare, dar, dincolo de, să zicem, performanța poetică în sine, în toate avem de-a face cu o experiență asumată. Altfel, „proiectul unificator” era vizibil încă de la Călăuza - ce titlu elocvent, în fond -, volumul cu care Liviu Georgescu debuta acum mai bine de zece ani. Poate nu la
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
decenii, în fine, saltul în armonie, restaurarea luminii. Mi se pare că, față de volumele anterioare, acum sensul istoriei se supune unei viziuni care implică divinitatea. În fond, dacă prima secvență a volumului, A scrie cu tine, înseamnă comunicarea propriului concept poetic - o pledoarie pentru scriitura care se identifică cu miezul ființei și deopotrivă cu toate ipostazele ei, celelalte zece constituie un traiect al înaintării de la Mesagerul la Podul. Ca și titlurile, traseul este, fără doar și poate, simbolic. Așa se face
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
lucidă - sînt cîteva versuri ilustrative în acest sens (le cităm doar pe acestea, care exprimă o antiteză: „Niciodată n-am să uit să privesc. Niciodată n-am să trăiesc fără vise”) -, poetul afirmă încă din poemul de debut, o artă poetică: „Scrie cu toate părțile corpului, adevărate și virtuale,/ cu prezentul și cu trecutul, / dar mai ales cu viitorul”. Nu voi insista aici pe rădăcinile suprarealiste ale poeziei lui Liviu Georgescu, nici pe terifiantul expresionist. Lucrul a fost făcut imediat după
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
el și unul academic, tot un business este acest parteneriat) observă oamenii, le desface în bucăți mecanismele de gândire, sistemul afectiv atât de diferit de cel al europenilor. În fond, într-o anume măsură, exercițiul confirmă și continuă mai vechea poetică „mașscriistă” (practicată la debut împreună cu Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu), pentru care contactul cu realitatea reprezenta un veritabil etalon literar. Andrei Bodiu continuă să vrea „să se scrie” pe sine, în România (la Brașov, Timișoara, București), în Europa
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru valoros. „Sufăr ca lovit cu biciul ori de cîte ori este maculat un lucru pe care îl iubesc sau îl admir.” (p 210) A patra formă e incantația poetică, Alex trăind de timpuriu cu mirajul poetului pe care într-o bună zi îl va întruchipa, pentru ca apoi, printr-un fenomen de deviere a talentului, să se consacre criticii. „Am păstrat decenii la rînd în minte planul secret de a
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
cu linia dominantă a poeziei actuale, o poezie în general „leneșă”, definită de un hiperrealism fără orizont și de un exhibiționism al contingentului. Singurul punct major de contact cu ea este autobiograficul; numai că, pentru Sorin Mărculescu, miza și sensul poeticului au un caracter mistico-religios, de rugăciune lirică, de dialog continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
dialog continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
să citească debutul nu din perspectiva a ceea ce ar putea deveni debutantul, ci prin prisma a ceea, în deceniile următoare, fostul tînăr a devenit. Lectura aceasta nu e nici ea ferită de riscuri întrucît, în multe cazuri, valoarea de expresie poetică e declinantă, de la tinerețe la maturitatea tîrzie. Obiecțiile și reproșurile de inerție, autopastișă, confort al unei formule deja brevetate sînt curente. A citi, deci, originalul artistic din unghiul unei palide copii ulterioare și a constata (eventual, cu satisfacție) decăderea ori
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
eventual, cu satisfacție) decăderea ori degradarea scriitorului este ceva destul de banal; și la-ndemînă. Merită prin urmare să căutăm excepțiile, și în sfera creației, și în cea a interpretării; și să citim Cartea de iarnă a lui Ion Mureșan prin standardele poetice fixate de cartea Alcool, treizeci de ani mai tîrziu. Detalii asupra pre-publicării primei cărți oferă poetul însuși, într-un text în care gratitudinea îmbracă haina memoriei exacte. Nu este nevoie de mai mult, căci mulțumirile se subînțeleg: Mircea Ciobanu „a
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
empatizînd cu autorul care-l ilustra. Altfel spus, „lunediștii” nu au venit, asupra liricii tînărului Mureșan, cu un format procustian al poeziei lor, atît de diferită de a sa. Receptînd diferența, au acceptat-o; și acceptîndo, au integrat-o - nu poetic, dar critic. Este motivul pentru care vizionarismul modernist al lui Ion Mureșan se va regăsi în fiecare tablou al generației, lărgind semnificativ nu numai suprafața de expunere, ci și conceptul de postmodernism românesc. Indiferent de formula sub care-l integrează
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
un eu central și expansiv. Iată așadar o dublă mișcare paradoxală, simptomatică pentru sincronizarea și chiar sincretismul modernism postmodernism în poezia românească. În timp ce Mircea Cărtărescu, considerat cel mai reprezentativ exponent al postmodernismului „optzecist”, ilustrează la un nivel de vîrf vizionarismul poetic, Ion Mureșan, un modernist pur, este acceptat și inclus - tot la vîrf - în tabloul „optzecismului”. Unde ar fi trebuit să avem o fractură, o linie de despărțire, baremi una de demarcație - avem doi mari poeți din aceeași generație biologică, situați
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
unei împăcări strategice cu starea de captivitate existențială. O deficiență, în fond, dar care își are rațiunea ei. Cititorii o vor percepe ca un nivel superior al cunoașterii de sine. Miza scriitoarei are în vedere întotdeauna nuanțarea etapizărilor. În această poetică rezidă specificul prozei scrise de Dora Pavel. În cel mai recent roman, Do Not Cross, scriitoarea rămîne fidelă sistemului amintit. Cezar Braia este răpit de un bolnav evadat de la sanatoriu și ascuns în pădurea de la marginea orașului. Povestea nu insistă
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
Planuri paralele, ca un fel de split screen. Pătlăgeaua este fructul discordiei, pentru a cărui cultivare Ilie Cazane se vede anchetat, cu tot absurdul spețelor minore. E loc, spune David Fontaine, și de umor (fie și involuntar), și de realism poetic, ieșind la iveală în ciuda prozaismului lumii comuniste. Gustul dulce-amar al filmelor inspirate din amănuntele Epocii de Aur, pus într-o poveste cu elemente de anticipație (cronicarul face apropierea de Cărtărescu), de fantastic (roșiile lui Ilie Cazane cresc miraculos) cu torționari
Pătlăgeaua reacționară () [Corola-journal/Journalistic/3567_a_4892]
-
grafice și tipografice elegante de către Editura Eikon din Cluj-Napoca, 2012). Ediția ce încorporează, în primele trei volume apărute, întreaga poezie antumă a autorului năsăudean, are în deschiderea fiecăruia dintre acestea, câte o Prefață, cu un comentariu analitic aplicat asupra conținutului poetic al acestuia (vol.I: Balade și idile - precedat de o succintă Cronologie; - vol. II: Fire de tort; vol.III: Ziarul unui pierde-vară și Cântece de vitejie), așadar, o lectură nouă față de aceea din 2004, mai polemică în raport cu unele interpretări recente
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
făcând unele cu altele schimburi de categorii în versuri când fin cizelate, când aflate la limita manierismului, uneori ciocănite cu violență, alteori lăsate pe marginea incorectitudinii”. Mi-a venit imediat în minte o strofă chiar din faimosul Testament arghezian, arta poetică ce pune „cartea” la temelia unei noi seminții: „Așaz-o cu credință căpătâi./ Ea e hrisovul vostru cel dintâi,/Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele vărsate-n mine.” Știm cu toții poezia de la școală. Dar nu cred că există vreun elev
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
Și nu prin vreo malversaț iune interpretativă, nu prin specularea abilă a materialului documentar de arhivă (căci echilibrul de ton e o constantă a criticii lui Mircea Anghelescu), ci, înclin să cred, printr-un fapt care ține deopotrivă de o poetică a genului și de o pedagogie aparte. Conjectura pe care Mircea Anghelescu o are în vedere e aceea că, de prea puține ori, în privința scrierilor de (și despre) închisoare, literatura bate viața. Cele mai reușite „produse” sunt rezultate ale contactului
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
cultural de vocație, cu preocupări multilaterale, și totodată ne dezvăluie în bună măsură universul ideatic al scriitorului. Căci scriind despre spectacole sau comentând cărți recent apărute, Radu Stanca scrie, implicit, despre sine, despre concepția sa cu privire la teatru, despre viziunea sa poetică, despre - cum spune Rémy de Gourmont - les choses du temps. De o particulară importanță sunt textele pe care Anca Sîrghie și Marin Diaconu le-au identificat în publicațiile ardelene în care tânărul Stanca și-a făcut ucenicia literară. Începuturile scriitorului
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
Al. Dima, Panait Istrati. Sau despre spectacole și piese de teatru, despre concerte simfonice, cărți de artă (Pagini de artă, de Klikor Zambaccian). Această incursiune în rețeaua de valori care configurează personalitatea scriitorului este indispensabilă unei mai bune înțelegeri a poeticii sale și, implicit, a poeticii Cercului Literar de la Sibiu. Înțelegem, de exemplu, că opțiunea pentru modul baladesc nu este doar una „tehnică” și că ideea nu era de a continua un stil poetic desuet, ci de a-l recicla la
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
despre spectacole și piese de teatru, despre concerte simfonice, cărți de artă (Pagini de artă, de Klikor Zambaccian). Această incursiune în rețeaua de valori care configurează personalitatea scriitorului este indispensabilă unei mai bune înțelegeri a poeticii sale și, implicit, a poeticii Cercului Literar de la Sibiu. Înțelegem, de exemplu, că opțiunea pentru modul baladesc nu este doar una „tehnică” și că ideea nu era de a continua un stil poetic desuet, ci de a-l recicla la modul cultural-livresc. Cu alte cuvinte
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
este indispensabilă unei mai bune înțelegeri a poeticii sale și, implicit, a poeticii Cercului Literar de la Sibiu. Înțelegem, de exemplu, că opțiunea pentru modul baladesc nu este doar una „tehnică” și că ideea nu era de a continua un stil poetic desuet, ci de a-l recicla la modul cultural-livresc. Cu alte cuvinte, nu Rilke și atât, ci Rilke plus ansamblul culturii literare și artistice din spatele poeziei lui Rilke. Cititorul află în cuprinsul ediției nenumărate dovezi, iar în studiul introductiv ele
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
au făcut, după ’90, concesii poveștii, Gheorghe Crăciun a încercat să se reinventeze reciclând o parte dintre ingredientele textualismului optzecist. Încăpățânarea de a evita epicul pur, sfidând, astfel, trend-ul din jurul anilor 2000, a reprezentat și ea o constantă a poeticii lui Crăciun, pentru care, mai important decât „a ține cititorul cu sufletul la gură” e „să-l copleșești cu intermitențele și detaliile nevăzute ale existenței, să-i arăți neobișnuitul din obișnuit, prospețimea a ceea ce pare banal, caracterul hipnotic al stărilor
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
se simțea peste tot. Dimineața, rotocoalele de ceață pluteau aproape magic peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum diferiți de cei ai lunilor de vară fierbinți”. De fapt, scriitura poetică, metaforică (cu unele accente fantastice), notele meteorologic-peisagiste și o anumită melancolie de fond (a emigrantului, a turistului, a toamnei), având ca laitmotiv trecerea timpului reprezintă sunetul specific al prozei lui Mircea Pora. În siajul unui Radu Petrescu și, mai recent
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
de bloc”, „întrebări și răspunsuri”, „anunțuri gratuite”, „mărturisire ministerială” ș.a.m.d. (sintagmele citate sunt chiar titluri de proze scurte). Spre deosebire, însă, de nervozitatea ironică nedelciană, Mircea Pora, un scriitor mai melancolic, dă dovadă, așa cum spuneam, de o scriitură poetică și de finețe descriptivă. Din volumul de proze scurte și foarte scurte - ce surprind realități sociale din comunismul târziu, dar și din postdecembrism -, Epistolar se detașează clar: un text amplu (80 de pagini), redactat sub forma unei serii de scrisori
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
departe însă susținerea lui devine remarcabilă (cel puțin din punctul de vedere al literaților). Întrebându-se care este cauza acestei greșeli (este exclus ca Ieronim să nu fi știut greaca bine), el oferă imediat un răspuns surprinzător: din motive de poetică. Explică Andrei Cornea: „Cred deci că el șIeronim, n. meaț era influențat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe făcut lumea strigând în gura mare câteva «cuvinte-cheie»: lumină, întuneric, cer, ape, bărbat, femeie etc., pe
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
substanțialist, pe atât de lipsit de substanță. Impresionist până la insuportabil. Imposibil de pus în dezbatere pentru că, în definitiv, prea particular. Am încetat, de altfel, să mai urmăresc cronici (sau recenzii sau simple notițe) despre poezie. Sunt, în majoritate, atât de „poetice”, de „inefabile” încât mă fac să le suspectez de neadevăr. N-ar strica poate să ne întoarcem un pic cu toții asupra unor chestiuni totuși ferme. Lucruri de bază: analiză de text, close reading, spuneți-le cum vreți. Spuneam că etimologia
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]