5,260 matches
-
înăuntru. Colegul meu, am mai vorbit de Ion, curajos, a ieșit dintre buru ieni și s-a dus și dânsul acolo, la ruși, să vadă „cursul evenimentelor.” Rușii cum l-au văzut, l au și pus la treabă. i-au poruncit să coboare din rafturile pline cu tot felul de băuturi, ceea ce îi interesa cu prioritate, l-au obligat să desfunde și să guste el din câteva sortimente, să fie ei siguri că nuăs otrăvite, după care au coborât cu toții la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
doctorul Călin Gheorghe, un bun prieten, ca să o asiste. —Mai așteptați, m-a sfătuit cineva din personalul medical. Mai apoi, noi doi cu copilul... După nici două ore, m-a întâmpinat doctorul Călin, care, venind zâmbind, mi-a spus, parcă poruncit or. — Fugi repede și cumpără flori, ai un fecior voinic, cum nici N-ai visat, mi-a spus doctorul care se vede intrase în atribuțiile de serviciu, când colegi de ai lui ca și mine nici nu ne așteptam. Am
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ocupă un loc important în tragedia lui Eschil. Chiar de la prima întâlnire dintre cor și protagonist, oceanidele observă comportamentul tiranic al noului monarh al zeilor, decis să-i distrugă definitiv pe predecesorii săi înfrânți în luptă : Zeus, în numele legilor noi poruncite,/ domnește de capul său/ și-acum nimicește/ uriașii puternici de dinainte. Prometeu își manifestă încrederea că, în pofida acestei durități, va reuși să-l determine pe cel de sus să-i anuleze condamnarea, fiind unicul deținător al secretului privitor la identitatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ifigenia și încearcă tot timpul să se poarte așa cum își închipuie că ar dori ea. De la început, când constată că tânăra e mereu palidă și cu privirea dusă, Toas își întreabă supușii dacă au tratat-o bine, după cum le-a poruncit. El îi îndeamnă să nu se amestece în rostul ei și să o ajute să-și ducă jertfele la bun sfârșit, în caz că așa consideră de cuviință : Dacă vrea să sacrifice, să fie liberă să sacrifice. Poate că zeița aceea a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pasaje preluate de la Diogenes Laertios : cei doi se prezintă cu atributele lor definitorii, „marele împărat” și, respectiv, „câinele” (VI 60) ; filosoful socotește că a fi în suita suveranului ar însemna doar obligația de a lua prânzul și cina când ar porunci acesta (VI 45) și îi cere regelui dispus să-i acorde orice favoare doar să se dea la o parte pentru a nu-i lua lumina soarelui (VI 38) ; cuceritorul Babilonului declară că dacă nu ar fi Alexandru cel Mare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dau/ delirul înțelegerii și-al forței/ nemăsurate ! - scena 9). Înspăimântată de tentativa soțului ei de a-și impune zeilor voința (cât de puțin/ te mai socotești un om ! Stihiilor și atotputerilor de sus și din infern/ vrei să le dai porunci ? - scena 1), Iocasta îl îndemnă să accepte sfatul lui Tiresias de a nu forța limitele cunoașterii umane (De ce să vrei/ să fii mai mult decât un om ? - scena 8) și îl mustră că a gustat plăceri pământești când năzuia la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu sunt deschise luminilor revelației se opun celui mai iscusit dintre greci (p. 65). Odiseu îl învață pe Neoptolem cum să-l înșele pe Filoctet. Conștient că trebuie să ducă la capăt totul cu prețul demnității sale, deoarece așa au poruncit zeii, el îi propune tânărului o suspendare a dreptății, până la rezolvarea situației (p. 66). Nemuritorii decid soarta oamenilor, iar cel prudent face să dispară persoana sa neînsemnată în pespectiva marilor hotărâri (p. 76). Plin de resentimente, Filoctet nu înțelege astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
totdeauna Episcopia a avut îngrijire căutând și așezând casapi contractieri de au ținut căsăpie îndestulată cu carne,” căminarul Iftimi Scorțăscu sprijinit de către dregătorul Grigoraș Duca pretinde și trunchiurile de căsăpie a orânzilor satelor Episcopiei, Corni și Broșteni. Ioniță Sandu Sturza poruncește la 27 aprilie 1827, intervenția ispravnicilor de Fălciu pentru îndepărtarea căminarului Iftimi Scorțăscu, în favoarea oamenilor Episcopiei, cu condiția respectării prețului cărnii fixat în contractul încheiat pentru perioada 23 aprilie 1824-25 aprilie 1825,anume, șapte parale oca de carne de vită
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
1850 se dă lui Vasile Glodeanu termen de 10 zile pentru „risipire.” Jalba din 17 august 1850 a „dumnealui luminarea sa cneazul Costachi Moruz” este trimisă în copie „pentru paguba ce i s-ar amenința din desființarea ce s-au poruncit a se face salhanalii aflătoare înlăuntrul periferii târgului” Huși. O jalbă primită prin Eforia orașului Huși „retrogradă”, a cărei aprobare ar fi perpetuat „pentru secoli haosul, mârșăvia și ticăloșia de astăzi”, este adusă la cunoștință la 24 aprilie 1850 de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Înălțimii Tale Către Dumnezău Smerit rugătoriu <ss>Meletie Episcop Hușului D.J.A.N.V.,Colecția de documente „Foi volante”,nr 67/1824,Original, difolio; Mențiune în Grigore Găneț, Costică-Ioan Gârneață, op. cit., p. 149, nr. 552 1824 aprilie 27. Ioniță Sandu Sturza poruncește ispravnicilor ținutului Fălciu să nu mai dea voie casapului Iftimi Scorțăscu să mai vândă carne iar de căsăpii se vor ocupa oamenii Episcopiei Hușului. Noi Ioan Sandu Sturza VVD,Cu mila lui Dumnezău Domn Țării Moldovei Cinstiți credincioși boerii domniei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
arăta de sâlnic.Porunciți dumv. Ca pe acei casapi săs depărteze de a ține căsăpiile și să răspundă și paguba ce să va fi întâmplat orândatorilor acelor sate care în orânda lor au luat și căsăpiile acelor sate,dar încă poruncim dumv. ca acei casapi să să lipsască de acolo ca unii ce nici un fel de interes acolo nu au,devreme ce se desfac de căsăpii,îndatorindu-să părintele episcopul că pre unde se împuternicește a fi căsăpiile acelui târg a Episcopiei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mai mult și pentru îmbelșugare și ieftinătate a norodului înpregiuraș și a altora, căci cu cât vor fi înlăuntrul țării mai multe fabrici lucrătoare pentru cele de trebuință viețuirii cu atâta va fi îmbelșugare și ieftinătate mai mare. Cu toate că au poruncit isprăvniciei acelui ținut că de este neaparată trebuință pentru acea salhana apoi ea să mijlocească către Preosfinția Voastră a slobozi jăluitorilor a asămenea voie. Dar apoi prin aceasta de-a dreptul însuși Departamentul a socotit de trebuință a pofti cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
trei bărbați. Tocmai își terminau aperitivul când ușa s-a deschis cu zgomot. Un câine mare, negru înaintă până în mijlocul sălii. Salută pe toată lumea, în dreapta și-n stânga, dând vesel din coadă. "Hector, nu ți-e rușine, închide ușa!", îi porunci șeful de gară. Plouat, câinele se întoarse ca să împingă ușa cu botul, apoi veni să se așeze dinaintea șefului de gară, privindu-l drept în ochi. "Hai, nu mai fă mutra asta, mergem!" Câinele se duse atunci să amușine cizmele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
făcut lapte de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai pune un tacâm, Lillișu!", porunci Caterina, stăpâna casei, evident mulțumită că nu mai știa unde-i stă capul. Trei, rectifică șeful de gară, nu-i puteam lăsa pe vecinii noștri să mănânce singuri când la noi e atâta lume! Panaiota și Grigore băteau de altfel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce nazală porunci în franceză: "Intră!" Apăsă pe clanță. Chipul doamnei Dunin, care stătea à contre-jour în mijlocul micii încăperi, strâmtă și ticsită de mobile, era greu de deslușit. O chemase ca s-o dojenească? Să-i reproșeze vreo încălcare a regulamentului? Vreun gest
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca într-un sipet, iar frumosul ei păr, înnodat în coc înalt, aruncă o sclipire argintie. Ești nouă aici, copila mea, ar trebui... Bătăi violente în ușă o întrerupseră. Făcu gestul de a-și astupa urechile, dar ridică vocea ca să poruncească, în românește de data aceasta, și cu un accent franco-rus: "Intră!" O fată de la bucătărie, cu obrajii roșii, se propti pe prag, în mână cu un făraș de cărbuni aprinși. Bluza de uniformă îi pleznea peste sâni. Închipuindu-și că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
domnul Moldovei și-a îngropat calul său de luptă, atunci când acesta a murit înecat la trecerea prin vadul Nistrului. Ștefan cel Mare se întorcea de la lupta cu tătarii, când calul său epuizat de efort n-a mai rezistat. Și a poruncit atunci Domnul Ștefan ca așezarea de aici să se numească “Vadu lui Vodă“. Așa s-a născut acea mândră așezare, cu oamenii demni de urmașii răzeșilor. Familia mea pe nume Munteanu, avea una din cele mai mari gospodării, mult pământ
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
sa de nebiruit. Credință, îmblânzitoare de suflete și fiare, dacă ne gândim la episodul în care Sfântul Antonie având nevoie să traverseze Nilul degrabă și negăsind nici o barcă prin apropiere, s-a suit în spinarea unui crocodil, căruia i-a poruncit să-l treacă Nilul fără de nici o tulburare. Iar fiara, cu nume de spaimă pentru tot neamul omenesc, aflată în puterea credinței nemărginite a Sfântului Antonie, s-a îmblânzit pe dată și purtându-l în spinare ca o barcă întărită și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
om. Chiar și în sfera iubirii, oare sunt sacrificiile așa de mici? Nu este indisolubilă legătura matrimonială? Nu sunt mai mult decât cutremurătoare acele angajamente al inimii: «cu totul; pentru totdeauna»? Dacă omul este cel care cere, care pretinde, care poruncește: atunci totul este bine; dar dacă este Dumnezeu, Ființa Supremă: atunci totul devine intolerabil. Putem să ne angajăm față de toți, dar nu față de Dumnezeu. 13. Dar ce încredere ne oferă, din punct de vedere rațional cât sufletesc, această lume care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
s-a străduit niciodată să le aducă vreun omagiu vanității lor indiscutabile, ba se mai și distanța atât de mult de felul lor de a gândi și de a face, putea să facă ori câte minuni ar fi voit, să poruncească mărilor, furtunilor, să învie morții... nu putea să nu fie în ochii lor decât un răufăcător ordinar. Tot așa au fost ereziile și schismele în secolele următoare, studiați-le bine, și veți vedea că rațiunea lor de a fi se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fi perfecți, pentru că ar fi înțelepciunea unei perfecțiuni finite care se abandonează în fața celei infinite a lui Dumnezeu. Și atunci când realizăm cine suntem, acel monument de mizerie pe care l-am contemplat, abandonarea totală în Dumnezeu nu doar că este poruncită de rațiune, ci chiar este impusă de necesitate. Dumnezeu este singurul care ne dă încredere, așa încât gestul oricărei ființe umane care se dăruiește complet lui Dumnezeu, după spusele Sfântului Ap. Paul, este actul celei mai înalte și a celei mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de demnitate divină, o, fiule al iubirii lui Dumnezeu! Preotule, călugărule, ascultă cu toată generozitatea de superiorii tăi. Mergi unde te trimit, cum te trimit; nu ridica pretenții de loc, de puteri, de libertate; oricine ar fi cel care-ți poruncește: episcopul, parohul, superiorul casei religioase, portarul. Fii maleabil ca o cârpă. Nu ești în mâinile unui caporal. Ești în mâinile Iubirii infinite, în mâinile lui Dumnezeu. «Doamne, ce vrei să fac?» Nu măsura lucrurile cu măsurătoarea comerciantului; în cadrul iubirii totul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a vorbit: «Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ. Așadar, mergeți, și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh; învățându-i să țină toate câte V-am poruncit. Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii» (Mt 28,16-20). Știm cine au fost cei Unsprezece. Capul lor L-a renegat de trei ori pe Învățătorul dumnezeiesc; toți ceilalți L-au lăsat singur în Grădina
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
omenească, fiecare căutând să profite de măreția Lui; se pare că nu erau nici măcar conștienți de nulitatea culturii lor, nici de urâciunea caracterului lor atât de speriat de persecuția iudeilor. Și acestui grup mărunt de Unsprezece analfabeți, li s-a poruncit să meargă să învețe întreaga lume. Unsprezece ignoranți pe de o parte, iar pe de alta, în fața lor, popoarele pământului. Nimicul în fața creatului. Și pentru că Unsprezece neînsemnați au reușit pur și simplu să răvășească lumea potrivit planului prestabilit, iar opera
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeu știe toate, că vede totul și că ne iubește, așa cum numai Dumnezeu poate să iubească, nu ar trebui să ne ajute să ne resemnăm și să-L simțim aproape? Atunci când Sfântului Ioan Gură de Aur (+407) i s-a poruncit să plece în exil, el a exclamat: „Pe Dumnezeul meu îl voi putea găsi oriunde”. Și-și păstră calmul caracteristic sfinților. Ceea ce e sigur, este că unei vieți cu adevărat religioase și sacerdotale îi este necesar spiritul de rugăciune; dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]