5,048 matches
-
chiar cele de matematici. Continuă totuși, în general, să fie bine notat. Dar marea transformare, din acești ani, se petrece în tipul său moral. Conștiința propriei sale superiorități și patima politică îi dezvoltă o dispozițiune posacă, neliniștitoare. Iată cum e prețuit caracterul său în cataloagele clasei de matematice preparatoare - penultimul an petrecut de Galois la Louis-le-Grand. 1827-'28: trimestrul I: bun, dar aparte; -"-" II: original și ciudat; -"-" III: ascuns și original. Gradația în înrăutățire e evidentă. Din această epocă rămâne, de la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Frate-meu știe prea bine În ce ape ne scăldăm cu toții. Ce se Întîmplă e că nu spune niciodată nimic. Dacă Însă Într-o bună zi are să i se năzare să deschidă gura, au să se prăbușească pereții. El te prețuiește mult, știi? Am ridicat din umeri, coborîndu-mi privirea. — Vorbește mereu de tine, și de taică-tău, și de librărie, și de prietenul acela care lucrează cu voi, despre care Tomás zice că e un geniu nedescoperit. Uneori pare să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zice tata zâmbind. Țiganul e din ce în ce mai nedumerit. Se pare că e prea complicată lumea împăraților și cea a oamenilor cu avere, se gândește țiganul, de aceea nu este în stare să poarte o vorbă cu miez cu acest om. Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
parfum care face dorința să te piardă în celălalt. Ne-am revăzut de multe ori și-atât de bine ne simțeam împreună, departe de orice frământări ca două flori ce nu se pot amesteca, însă pe furiș se privesc, se prețuiesc. Era într-o vineri când o așteptam și ea plutea bucuroasă spre mine! Trei bărbați au întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat cu ei trecând pe lângă mine, plecându-și capul. Luni m-a sunat. Avea vocea moale
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
de ursuleți à la Cocolino. Blănițe, din cârpe, prostii d-astea. Păi, vin atâția frați aicea: vin adventiști, baptiști, iehoviști, penticostali, evanghelici, ce sunt ăia acolo. Și tot vine, nu există o cameră să nu fie unu’ care să nu prețuiască Biblia, adică să nu deschidă Biblia, s-o citească. Ei, ceilalți în jur îl văd, întreabă, pun întrebări, se-apropie cât de cât. El crede că, punând mâna pe crucea aia și având, făcând așa ceva, zice că, gata!, se-apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-a produs în mintea mea: bă, ăsta ori e tâmpit, ori dă-l dracu, n-am judecat, și atunci am văzut că se adeverește impresia mea despre oameni - că ei prețuiesc mai mult bunurile decât persoana lor proprie - și atunci m-am dezlănțuit, să spun așa. Am dat de ură, din mânie. Am luat cam o sută de milioane în ’97, în total a fost estimată captura (eu cred că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în jurul meu lăsîndu-l fără nici o fisură. Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura lui nu ți-ar mai servi la nimic. Am rămas un naiv, poate, dar eu vreau să cred că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ajuns să aflu o mulțime de lucruri despre compatrioții dumneavoastră, Mma Ramotswe. Cred că pot afirma cu mâna pe inimă că n-am fost în viața mea mai fericită. Descoperisem o țară în care oamenii se tratau cu respect și prețuiau alte valori decât ideea de a se îmbogăți cu orice preț, care îi domină pe toți la noi acasă. Mă simțeam, într-un fel, neînsemnată. Tot ce era legat de propria-mi țară părea atât de banal și superficial în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Diamante? întrebă el cu glasul stins. Ești sigură că asta-i cel mai la modă? — Da, îi răspunse Mma Ramotswe ferm. În ziua de azi, în cercurile moderne, toate doamnele logodite primesc inele cu diamant. E un semn că sunt prețuite. Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea brusc. Dacă era adevărat - și se potrivea întocmai cu ceea ce-i spusese Mma Potokwane -, nu va avea altă scăpare decât să cumpere un inel cu diamant. Nu voia ca Mma Ramotswe să-și închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
privirea brusc. Dacă era adevărat - și se potrivea întocmai cu ceea ce-i spusese Mma Potokwane -, nu va avea altă scăpare decât să cumpere un inel cu diamant. Nu voia ca Mma Ramotswe să-și închipuie că nu-i apreciată. O prețuia nespus de mult; îi era extraordinar, smerit de recunoscător că a acceptat să-l ia de bărbat și, dacă era nevoie de un diamant cu care să vestească asta lumii întregi, prețul nu era prea mare. Se opri de îndată ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
priveai situația cu detașare, este oare cineva cu adevărat nefericit? Soția elegantă e foarte fericită; avea un amant bogat și un pat regal în care să se lăfăiască. Amantul îi cumpără haine la modă și alte lucruri pe care le prețuiesc doamnele elegante. Amantul bogat e fericit, fiindcă are o amantă elegantă și nu trebuie să petreacă prea mult timp cu soția cucernică. Soția cucernică e fericită deoarece locuiește acolo unde își dorește, probabil face ce vrea și avea un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
făcut el pentru tine, ce face? Îl doare-n cur de Stațiunea ta, de greața ta, de ulcerul tău, de geniul tău! Pentru că îl ai! Artistul care nu este convins că îl are e pierdut. De ce poporul, popoarele, nu-și prețuiesc - cu adevărat - poeții decât după ce aceștia mor? Pictorii, romancierii, compozitorii: primesc ei, în cursul vieții, tot ceea ce li se cuvine? Mulțimea este înclinată spre dispută, de aceea îi iubește pe sportivi: tot pentru asta face războaie și crime: mulțimea dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mea îi împușc, te rog, nu te mânia pe mine! Cum îi aflu, cum îi atârn de grindă, să învețe ce-i ascultarea. Mama lor de huligani! Îi scot la păscut când le va fi foame, ăștia nu știu să prețuiască pâinea trudită de mânuțele matale. Fii îngăduitoare măcar o zi! Mâine ridic gard în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să nu mai iasă nimeni din chilie după 4 până la asfințitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spuse acesta Într-o zi stând de vorbă cu stăpânul, n-a făcut-o niciodată. Muzicianul răspunse că de atunci vremurile se schimbaseră mult, dar a fost obligat să recunoască faptul că bach, Într-adevăr, nu o făcuse niciodată. Deși prețuiește literatura În general, ajunge să ne uităm la rafturile din mijloc ale bibliotecii sale ca s-o dovedim, muzicianul are o predilecție specială pentru cărțile despre astronomie și științele naturale sau ale naturii, așa că azi s-a gândit să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că zăbovești destul. Ca să nu mai zic nimic de nepricopsitul de frate-tău. M-oi fi zbârcind eu la mânie, da' măcar cât un șip de rachiu tot mai prețuiesc. Ia hai, bărbățele... (îl ia de după gât, ies împreună) Tabloul 3 (Din nou acasă la Dănilă.) SMARANDA (din casă): Vasilică, n-auzi? Unde mi-ai intrat? VASILICĂ (vine din spatele casei): Aici-s, mămucă. SMARANDA: D-apoi că mi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
auzit tu pe surorile tale mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Te-am crescut și ți-am dat învățătură aleasă, ți-am împlinit toate voile, și-acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Te-am crescut și ți-am dat învățătură aleasă, ți-am împlinit toate voile, și-acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu pe tine asemenea celui mai netrebnic trăitor al împărăției mele și să te dau gâdelui să-ți taie capul cu satârul, pe butuc! LIANA: Tată... PRICINĂ: Tu nu mai ai tată. Ai avut și n-ai știut a-l prețui! (Cei trei sfetnici șușotesc între ei.) Iară voi încetați a clămpăni câtă vreme vorbește stăpânul vostru, c-apoi știți ce vă așteaptă... Și să nu cutezați a ridica întâmpinare la ce-am hotărât! Să mi se ducă în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zece ani. Mai dând unul, mai lăsând altul, am ajuns a fi și cu jupâneasa Ilinca în bună prietenie. Numai cât am s-o ocărăsc pentru că te-a ținut atâta vreme departe de ochi care ar fi știut a te prețui cum se cuvine. LIANA (din când în când, se uită în registrul din fața ei și notează pe o filă): Domnia ta, căpitane, pari a te pricepe de minune la afaceri, întocmai ca un neguțător. Nu-i rău, pentru că nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-am cunoscut-o când am intrat în casa asta. Să aflați domniile voastre că nu mi-a fost îndemână știind-o pierdută-n lume, însă m-am îndărătnicit și n-am vrut să caut cam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
era dacă veneai și astăzi la aceeași oră. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Spre ora patru mă vor cuprinde un freamăt și o neliniște. Voi descoperi cât prețuiește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu n-am să știu niciodată la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri. MICUL PRINȚ: Ce-i acela rit? VULPEA: E și el ceva cu totul dat uitării. E ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e suficient de departe, am zis. El se întoarse cu fața la mine. — Sincronicitate... Îmi place asta. Un cuvânt simandicos pentru ceva care mă roade la stomac de multă vreme. Sunt un om retras, Kindermann. Făcând ceea ce fac, mă îndeamnă să îmi prețuiesc și mai mult intimitatea. De exemplu, eu nu mi-aș scrie niciodată numărul de telefon de acasă pe spatele cărții mele de vizită. Decât dacă acel cineva este foarte special pentru mine. Așa că atunci când am întrebat-o pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
picioarele și ne călcăm singuri pe bătături. Dar uite c-a venit și 1 Mai, e primăvară-n cuget și simțiri. Tovarăși, să nu uităm niciodată că muncitorul trebuie respectat. El ne pune la toți pâinea pe masă... Să-l prețuim cum se cuvine și să vărsăm o lacrimă În onoarea lui... Cei trei amici ciocnesc paharele, apoi ascultă preț de câteva secunde cum cântă Ioana Radu ciobănaș cu trei sute de oi... Gore apucă lămâia din paharul cu bitter și gustă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de aceste contradicții. Sarcina lui este să spună numai: Lucrul ăsta s-a întâmplat", când știe că acest lucru, într-adevăr, s-a întâmplat, că a privit viața unui întreg popor, și că există deci mii de martori care vor prețui în inima lor adevărul celor spuse de el. De altminteri, povestitorul, care totdeauna este la timp cunoscut, n-ar avea nici un merit de pus în lumină într-o astfel de întreprindere dacă întâmplarea nu l-ar fi ajutat să culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]