4,908 matches
-
mondial, în Idem, tom XXI/ 1975. Profesorul Dan Boțescu a navigat prin istorie căutând să-i reconstituie adevărurile, străbătând ca un judecător drumurile ei întortocheate, ajungând să-și făurească idei mult mai precise despre ceea ce este cinstit, drept și de prețuit în trecutul țării noastre. Cursurile și seminariile sale se distingeau prin profesionalism și justă măsură, dar și prin eleganța cu care reușea să evite capcanele ideologice ale timpului. Omul a fost superior operei. Profesorul a reușit să transmită unde de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
26 mai 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Treime“-Păcurari, Iași. Prin tot ceea ce a realizat, prin ținuta sa morală, a constituit o vie pildă de dăruire și profesionalism pentru studenții și colaboratorii care l-au cunoscut și prețuit. LABA, ELISABETA (1936-2009) MEDIC și PROFESOR Cadru didactic al Facultății de Medicină Dentară, distins și pasionat cercetător, prof. univ. dr. Elisabeta Laba a contribuit cu talent și dăruire la formarea a numeroase generații de studenți, punând bazele unei adevărate școli
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Angela Ciochină, Jeanina Matei, Gina Pătrașcu, Doina Spătaru, Cornel Constantiniu, Gabriel Dorobanțu, Adrian Romcescu, George Enache, Doina Moroșanu. A avut numeroase colaborări cu big-band-ul Radio (pentru care a și orchestrat, inclusiv la concertul omagial Sile Dinicu, pe care l-a prețuit enorm), Universitatea de Arte „George Enescu“, Filarmonica „Moldova“, Opera Română, Teatrul Național „Vasile Alecsandri“, Teatrul „Luceafărul“, în spectacole de divertisment muzical. Titel Popovici a reușit performanța de a propune publicului o orchestră de estradă „Univers“, alcătuită din 35 de instrumentiști
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și totodată dându-și răspunsuri. Nu ieși din cameră până nu căpătă un surâs și o mină acceptabilă. A. Sentimente contrarii Era o dimineață însorită, o zi minunată. Stătea pe locul ei preferat. Nu era cea mai frumoasă, nu era prețuită de soț, nu era nici ușuratică, nici cu modificări în comportament. Se simțea încă tânără, iar acest lucru cerea mai multă afecțiune. Mama ei ar fi fost singura impresionată și dezamăgită de înfățișarea ei, dar din păcate mama nu mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de un bleu sidefat, strânsă sub bust cu o panglică lată, așa că sânii, pe care îi considera comoara ei, ieșeau la iveală numi cât permite decența, foarte puțin și nicidecum întrun mod provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar fi prețuit priceperea în tot ce făcea, cu siguranță nu ar mai fi existat încruntarea și nedumerirea aceea. Închipuiți-vă că atunci când vă vine soțul acasă și se răstește la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nevoie pentru a păși pe un tărâm necunoscut și pentru a trăi într-o altă formă și dimensiune, zicându-și: ,,Durerea este inevitabilă, dar suferința are alternativă.” Înțelesese că nu mai avea de ce sta în casa aceea pe care o prețuise atât de mult, mai mult decât orice alt lucru... Timpul curgea implacbil și ei nu-i era deloc ușor să ia o hotărâre. Vroia să-i mai răspundă la unele întrebări chiar dacă el îi aruncase cu pulpa de pui din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ură. În dragoste trebuie să existe un circuit continuu. Ea te cuprinde, te inundă, vine din interior și-i mai palpabilă decât cele mai frumoase vise. Dragostea este o artă, ea te învață să iubești, să simți că trăiești, să prețuiești... Toate aceste atingeri îi adusese o noapte foarte tihnită. În liniștea aceea se vârâseră amândoi întrun pat, acoperindu-se cu o pilotă nu prea groasă, îmbrăcată într-o pânză frumoasă cu buchete de trandafiri roșii, iar acestea îi făcea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
notă mare. Nu era decât o fată provenită de la țară și nu era mai bună cu nimic față de alte persoane. Poate se deosebea prin bunătatea care o caracteriza. Câtă vreme înveți încă din copilărie ce înseamnă mila și bunătatea, să prețuiești valorile morale, nu poți fi altfel, dar și acestea uneori pot tulbura apele sau le pot limpezi. Carlina adăugă: - Nu întotdeauna putem controla și face ordine în sufletul nostru așa cum ne-am dori. Există întotdeauna niște simțăminte care se hrănesc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atât de multe din partea ta, iar eu ți-am dat atât de puțin în schimb. - Detest să cred că discuțiile noastre în legătură cu alcoolul mai au vreun rost. - Nu știu ce să spun. Tu știi cel mai bine, mai bine decât oricine și prețuiesc acest lucru. - Mă mir că în cele din urmă ai o senzație de rușine și respect. - Știu că inamicul meu este alcoolul și că „sticla plină mă alină, sticla goală mă omoară”, dar acum s-a adeverit exact contrariul, spuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din viața noastră. Nicky se simțea ca o insectă rănită de o toamnă friguroasă. Viața lui părea că e un templu închis care păstrează un secret. Își stăpânea furia mai întotdeauna, ceea ce însemna un semn bun de înțelepciune. - Toți oamenii prețuiesc viața. Unii chiar foarte mult. Se agață de ea ca de o bijuterie prețioasă chiar și atunci când se prefac indiferenți, zise Nicky. - Așa este, afirmă Carlina. Viața este, trebuie să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și istoriei neamului românesc. Orele de limbă și literatura română, de geografie și de istorie, ținute de acești distinși profesori, m-au înrâurit mult, cultivându-mi deprinderea dea citi și de înțelege mult, de a călători, de a cunoaște și prețui viață și valorile poporului nostru și ale altor popoare. Dacă, fără voia mea, am uitat pe vreunul din cei care m-au instruit, le cer iertare. Nu pot, însă, să nu-mi amintesc de directorul liceului, profesorul Ștefan Bujoreanu, omul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mulțumiri de la foștii elevi. Ne simțim mândri când aceștia ne caută și doresc să-și vadă școală, locul unde, de-a lungul anilor, și-au modelat visele, făcându-și planuri de viitor, devenind oameni de nădejde ai societății de mâine. Prețuind măreția și semnificația acestui eveniment, nu numai pentru școala care împlinește vârstă de 95 de ani de învățmânt liceal românesc, ci și pentru întreaga viață școlară și culturală a orașului, care întruchipează într-un mod fericit tradițiile trecutului, cu schimbările
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o zi pe alta. Totuși, boala lui Viorel Huși se agrava, așa încât o „congestie cerebrală” i-a lăsat orfani pe cei trei. Cu dârzenie, copiii au înfruntat greutățile. Aură Popescu a ajuns muzeografa și, rămânând în domeniul artistic, a putut prețui și scoate la vedere truda artistică a tatălui. Dovadă stă această apariție editorială, albumul monografic - Pictorul și graficianul Viorel Huși. Referințele critice asupra operei artistice a pictorului Viorel Huși au fost alese și grupate în capitolul Cronici selective (pp. 55-83
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
încă tre buie să fim fericite că am avut acest minunat mijloc de a rămâne în le gă tură. Trebuie să ne socotim fericite. Gândește-te la bietul Șaga, despre care nici eu, nici altcineva, nu mai știm nimic; să prețuim bucuria de a putea primi vești. Mouette, te rog, de vreme ce e probabil să nu ne mai vedem, împacă-te cu gândul ăsta. Gândește-te la asta câte puțin în fiecare zi, fără să-ți distrugi bucuria de a trăi. Ești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și să te strig pe nume. Aseară m-am uitat rând pe rând la toate fotografiile pe care le-ai lăsat aici, cele mai puțin reușite, și mi-a venit să plâng când mi-am dat seama că n-am prețuit destul fericirea de a te avea lângă mine. Dacă n-ar fi munca mea dragă, cred că aș sta toată ziua să-ți scriu. Te asigur că toate clipele mele libere îți sunt dedicate ție. Aseară, când m-am întors
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iau o alună sărată și îmi reiau visarea. Nu știu cum, am ajuns în mijlocul unei imagini ca dintr-un vis, în care Elinor tocmai spune mulțimii adunate „Becky Bloomwood nu este numai o noră model, ci și o prietenă pe care o prețuiesc“, iar eu zâmbesc modest în clipa în care lumea începe să aplaude, când aud un zgomot răsunător și revin la realitate, vărsând din băutură. Elinor a închis agenda din piele de crocodil, în care a scris. O pune deoparte, dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreul asupra unora nu e, În ochii mei, o satisfacție și nici un temei de liniște sufletească. Cei ce declară explicit și chiar cu bună credință că Îndrăgesc neamul nostru Înaintea tuturor celorlalte sunt și ei autorii unei discriminări. Eu Îi prețuiesc pe cei ce nu-și pun În nici un fel problema originii etnice [...]. În esență, evreii nu se deosebesc de ceilalți oameni. Iată de ce diferența generoasă pe care o fac filosemiții nu mă flatează. Visul meu e să am de-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din „Bucovina literară”. </citation> (41) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”18 iulie 2006”> Iubite domnule Constantin Călin, Nu știu cum să-ți întorc laudele pentru excelentul profil pe care mi l-ai consacrat. Te-am simțit totdeauna aproape; ți-am prețuit, de mult, seriozitatea și cultul lucrului temeinic. Ai făcut pentru Bacovia mai mult decât un pluton de comentatori grăbiți. Ți-ai legat numele de un Bacovia integral. Ai adus la Bacău ceva din Bucovina esențială; la Ateneu ai lăsat modelul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prea tîrziu să-i tăvălesc puțin. Așteptarea este, în critică, o tactică bună. Nu m-am mirat că nota n-a mers. Cînd oamenii n-au personalitate și mai sînt și conducători de revistă, e greu. Dar dl Cîrneci mă prețuiește, dovadă că ieri am primit de la el o scrisoare ca s-o ajut pe dna Cristescu într-o problemă (nu difuza nimic!) [în care] am mai ajutat-o și altă dată. Ce n-aș da să fiu unul care în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”19 sept[embrie] 1979”> Dragă Costică, Am primit scrisoarea ta și-ți răspund cît pot mai repede. Vei înțelege de îndată că există în sufletul meu multă dezamăgire și de aceea învăț a prețui și mai mult sufletul prietenior adevărați. Regret mult că sora ta Lucica n-a putut să se bucure de un succes care îi era aproape și pe care îl merita. Dacă a luat prin propriile ei forțe 6 la teză
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aș zice - problematica universului liric bacovian, încercînd să refuze unele prejudecăți ce persistă în exegeză - dureros - pînă azi. Am scris cinci-șase pagini și aș mai scrie două, dar uite - dilema: Aici este un om, în orașul nostru, pe care-l prețuiesc de mulți ani (e acum profesor pensionar, specialist într-o ramură puțin populară a artei la noi - arhitectura peisajelor). A fost sărbătorit zilele acestea la Casa Universitarilor Iași, și cu acest prilej am vorbit și eu. Am, deci, un articol
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
joc. Ca și învățămîntul ori bibliotecile. Ca și cum cei din întreprinderile ce aduc importante beneficii s-au născut gata învățați ca și Minerva din capul lui Jupiter. Poate cînd ne vom dezmetici și noi, producînd niscaiva mărfuri de consum, vom fi prețuiți. Deci să ne lăsăm de poezie și să intrăm în producție. Cred că v-am obosit și mă opresc înainte de a protesta. Sînt însă prea amărît de atîtea măsuri îndreptate împotriva scriitorilor (chiar dacă la unele, temporar, s-a renunțat) ca să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
celor dorite și așteptate. Dar, oricare ar fi condițiile și oricît de nefavorabile împrejurările, chemarea trebuie urmată, pentru că nu se poate altfel. Vă urez de ziua Sfîntului Constantin satisfacții sufletești, împliniri literare, sănătate (mai ales acum cînd începem s-o prețuim) și mai ales un cămin cald și plăcut. </citation> (10) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”30 august 1976”> Iubite domnule Călin, Sper că rîndurile mele vă vor găsi acasă, reîntors din vacanță, cu forțe proaspete pentru revista pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și explică poate avalanșa de manuscrise ce se îndreaptă regulat spre Dv. Exemplarul anterior și felicitările într-adevăr n-au venit, nici aici, nici la Roman. Dacă ții la asta, îți mulțămesc din inimă, dar eu nu rîvnesc și-mi prețuiesc prietenii după faptele lor. Venirea mea la Bacău este o chestiune simplă și dorită de mine. Cînd se va încălzi, mă pot repezi oricînd de la Roman, mai ales că nu plătesc trenul. Apoi aș vrea să ne întîlnim la vară
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ETHOS și al Societății de Bioetică a Medicilor Naturaliști din Iași, prof. dr. Petru P. Andrei a fost un spirit nobil, un veritabil dascăl, creator de școală științifică, un ctitor de școală superioară și un cercetător neobosit în domeniul dreptului. Prețuit de studenți și colegi, a fost un reper moral și cultural al Iașilor, al tinerei generații. A trecut la cele veșnice în seara zilei de 11 februarie 2002 și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Decesul profesorului universitar
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]