95,170 matches
-
l-au cunoscut bine și de ani și ani. Spre cei care l-au pomenit mereu elogios și tandru în amintirile despre marile spectacole de la Bulandra, despre repetițiile cu Ciulei, cu Tocilescu, despre farmecul lor, despre poantele și jocul de priviri din "Elisabeta I" declanșate de Toma Caragiu și prelungite de ludicul inspirat al lui Moțu, despre căldura cu care primea acasă ca să se asculte muzică veche și nouă, ca să se vadă filme tari la video, despre bucuria cu care conserva
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
cel mult o jumătate de oră adică tot atît cît îți trebuie să citești liniștit o poezie care cîndva ți-ar putea salva chiar viața privind în gol uneori ca-n filmele lui Tarkovski Dumnezeu privește îndelung în gol o privire pierdută fără gînduri atunci este probabil poet versurile clocotesc în el ca un alcool tare și nu știe cum să le scoată afară privește îndelung pierdut în gol așteptînd parcă să cadă zăpadă trăiesc în religia poemului trăiesc încă în
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
varianta lor transfigurată la nivelul străzii, zvonurile și bârfele de tot felul. Situat pe granița foarte îngustă care separă comicul de tragic, romanul Gabrielei Gavril seamănă până la un punct cu filmele lui Lucian Pintilie, Emir Kusturica sau Cristian Nemescu. O privire exterioară pune în evidență o Românie de tot hazul, originală, dar și recognoscibilă, în același timp, în grotescul ei cotidian. Privit din interior, același peisaj pare dezolant prin mizele minore care consumă energiile oamenilor, lipsa de substanță a relațiilor umane
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
decât să se si-nucidă. Dar nu avem aici toată motivația eșecului. De la suspiciune la culpabilitate nu e decât un pas și Chiril Merișor știe că poate fi foarte ușor făcut. Are un sentiment de alarmă în timpul interogatoriului, urmărit neîncrezător de privirile anchetatorului: "Azi nu mă privești în ochi, băiete, nu-mi place, ceva, în capul tău, sunt sigur că urzești tu!"... Cel mai greu de luptat era să lupți cu această suspiciune ce părea adusă de vânturi înalte asemenea unui praf
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
carte interesantă, ca să văd boxul") este, în acest sens, revelatoare. între scriitorii anilor ^30, Camil Petrescu este adevăratul luptător, mereu în ofensivă în pofida eșecurilor, mereu în căutarea fisurii din sistemul de apărare advers, cu o strategie clară și cu o privire de o luciditate cristalină asupra cîmpului de luptă; mai mult încă decît Rebreanu care viza, și el, același transfer de reputație din lumea literaturii pe scena socială, Camil Petrescu intuiește cu mare exactitate regula jocului: S-ar zice că operele
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
se apropie vertiginos de vârsta majoratului), fiecare român are propria sa experiență legată de regimul în care și-a trăit o perioadă mai lungă sau mai scurtă de viață. În funcție de aceasta are tendința să judece întregul de la înălțimea propriei sale priviri și să considere că adevărul său trebuie împărtășit de toată lumea. În ce mă privește, ca om născut în anii '60, cu facultatea terminată la mijlocul anilor '80, aș putea glosa la nesfârșit despre privațiunile, absurditatea, ticăloșia, incompetența regimului comunist, dar nu
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
să observi că nu vorbesc despre ele cu severitatea lui Titu Maiorescu, ci cu înțelegerea - nelipsită de tristețe, dar nici de speranță - pe care mi-o dă perspectiva secolului pe care îl am în plus. Noi românii, am avut întotdeauna privirea ațintită spre Occidentul de care - din motive uneori subiective, dar mai ales obiective: turcii, rușii, comunismul - ne-a despărțit un inexorabil decalaj. Un decalaj care - oricât de rapid am fi înaintat în momentele noastre bune - nu dispărea, pentru simplul motiv
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
de o expresivitate extraordinară, dar fără ambiguitățile pe care le focalizează cu asiduitate Almodóvar în alte filme, Blanca Portillo face un rol extraordinar. Capul ei ras de penitent ca și angulația feței, profilul de călugăr iezuit ies imediat în evidență. Privirea ei are o tulburătoare intensitate, rămîne luminescentă și după ce ea dispare din cadru, imagine chinuită, austeră și caldă fără sicitatea consacrării monahale. Pedro Almodóvar nu urmărește doar consacrarea fondului arhaic, cutumiar al unei Spanii vertebrate revăzute în sens invers decît
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
starea latentă de combustie. Cu multă ironie și cu o desăvîrșită libertate - a limbajului, a materialelor și a tehnicilor -, Gheorghe Marcu își împinge interlocutorul către extremele formelor de percepție; cînd îi solicită complicitatea într-un teritoriu reconfortant și ludic, relaxîndu-i privirea și detensionîndu-i gîndirea, cînd îl așază în stare de criză, obligîndu-l să-i decripteze intențiile și strategiile ascunse. Această ambiguitate a percepției, această oscilație între confort și crispare, se sprijină, în subteran, pe ambiguitatea mai adîncă a lucrărilor înseși. Cîinele
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
sa. Aici ea nu mai adoptă nici poziția obișnuită a artistului implicat, artist acuzator care identifică facil vinovații, nici pe aceea a artistului formalist îndrăgostit de perfecția semnelor teatrale. Nu, de astă dată Mnouchkine urmărește destine individuale, privilegiază intimul și privirea de aproape pe un fond muzical profund liniștitor. Plasați în tribune bifrontale, spectatorii asistă, la cursul vieții care face să apară, în mod succesiv, momente de viață prezentate pe scene izolate deplasate de manipulatori abili... senzația e cinematografică și romanescă
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
s-o rateze negăsind imediat termenul cel mai potrivit pentru realizarea efectului și atunci îl salva Istrati, suflîndu-i la timp expresia căutată, dar destul de tare ca să fie auzită în sală, ceea ce aveam impresia că-l irita pe orator, judecînd după privirea nu prea amicală ce-i arunca peste umeri. Pentru toată lumea de acolo doctorul era un "domn" venit din altă lume, care se urca la tribună cu un teanc de cărți și ziare, nu ca să rostească un discurs ocazional, ci ca să
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
mai apoi să treacă din trunchi și iar în alt trunchi - asta înseamnă că aerul călduț cuprinde scoarța și, deasupra, oamenii se pot bucura. Îmi vâr mâna și apăs: din lumina lui, blitzul scoate un stol de păsări și-o privire; tresar odată cu fulgurația dimprejur - mă descurc și mă bucur în liniște. De fapt aștept o muzică pe care să mă opresc să fac fotografii. Să vezi atunci: pietricele rostogolindu-se și dând ocoale câtorva scorburi sub picioarele mele - fojgăieli de
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
moarte din natură. Încă țin pumnii strânși, vena mi se zbate vizibil în mijlocul frunții. Unghiile îmi intră și mai mult în palmă și se albesc cu cât strâng mai tare. Mi-am rezemat coatele pe pervaz și am rămas cu privirea țintă spre ozonul subțire. Nici nu știu cât a durat zgomotul ușii izbindu-se de pereți. Sourness pentru Maria Pe scările blocului - transmisia e tâmpită, undele se rarefiază. Într-o lumină albă ce explodează sub un cearșaf blitzul e mai puternic decât
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
micuț era o căsuță. Acolo locuia o familie care avea o pisică. În grădina casei, într-un cireș își făcuse cuib o păsărică. Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea: „Stați cuminți acolo că vin eu la voi!” Mai făcu câțiva pași și ajunse la copac. Privirea ei era ațintită în sus. Și când vru să pună labele pe copac, să se urce, pasărea o lovi peste
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
cuib o păsărică. Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea: „Stați cuminți acolo că vin eu la voi!” Mai făcu câțiva pași și ajunse la copac. Privirea ei era ațintită în sus. Și când vru să pună labele pe copac, să se urce, pasărea o lovi peste bot ca un fulger. Pisica tot încerca să prindă pasărea, dar aceasta nu renunța ușor. Se lovea de pisică încercând
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
din nou născut. Nu-i gând, nici har, nici întrupare Să mă strămute din ce sunt... Doar înțelegerea măsoare Pasul pe drumul de cuvânt... Zilele trec, învălmășate Și ore fără viață trec. Când soarele se pleacă-n noapte, Nu pot privirile să-mi plec. Și tac atunci; în aer, crește Rodul cuvântului târziu: De ce, când clipa mă găsește, O stea de sus, nu vrea să fiu? 31 martie 1983 Treapta a XII-a De ce? De ce, Doamne, trebuie să plătesc eu, cel
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
suntem dispuși să facem compromisuri. Desigur voi continua să respir, să umblu, să-mi fac datoria... să te aștept. Da, asta voi face. În rest, vreme trece, vreme vine. 1983 Treapta a XIV-a Iartă-mă! Iartă-mi cuvintele grăbite, privirile reci, respirația obosită. Nu sunt ale mele! Sunt ale neodihnei care mă locuiește, ale întrebărilor fără răspuns, ale durerilor ce-și înăbușă strigătul. Până azi, viața mea a fost masca încercării de a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
de a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De toți și de toate, îți voi răspunde. Mă apăr pentru că nu înțeleg de ce trebuie să fie lumea, De ce trebuie să fiu, de ce este atâta zgomot, de ce atâta răceală, de ce ne aruncăm priviri piezișe, de ce am uitat să mai privim cerul, stelele, arborii, păsările... - Și tu? mă vei întreba. - Eu?... mă apăr... - De cine? De ce? - E un joc? - Nu, nu e un joc, vei spune. Repet: - De ce? - Pentru că nu am găsit omul... Fiecare
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
trebui să-ți spun: Ferească-te felul tău de ființă de tot ce este exterior. Însoțește-te cu cei asemenea ție, ca să-ți poți purta mai ușor singurătatea. Ține-o pe ea în pază, altfel o să înceapă să urle prin privirea ta, prin gesturile tale, prin mersul, prin obiceiurile zilei, prin cuvinte. Și încă ceva: Nu te îndârji, nu te crispa în singurătate, dacă nu-ți va fi dat să o poți potoli. Curgi odată cu ea, curgi, curgi, Nu știi oare
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
a-i spune acest lucru avea să mi aducă noroc în găsirea vestigiilor, de parcă ea ar fi fost deținătoarea unei absolute forțe a binelui, a unei benefice influențe, capabilă să modifice orice. Expediție? m-a întrebat binedispusă, cu interes, și privirea ei a prins o scânteie de atenție în plus, deși aveam impresia că ea știa totul, tot timpul, cu o înțelepciune ce depășea înțelegerea realității imediate, aflându-se deasupra lucrurilor relative sau a cursului timpului sau a evenimentelor... În căutare
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spune. Am ieșit pe hol, să aștept. Priveam pe geam, când s-a oprit o persoană lângă mine. Aștepți de multă vreme? m-a întrebat prietenoasă. M-am întors să văd cine-mi vorbise, și ochii mei au dat de privirea ei directă, luminoasă și oarecum cu o căldură aparte, cemi părea inexplicabil de cunoscută. M-a mirat faptul că se apropiase să-mi vorbească și că-mi zâmbea fără urmă de neîncredere sau reținere distantă, altfel decât cum mă primiseră
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu-i acord prea multă atenție, să nu mă uit prea mult în direcția ei, să nu observ că era prezentă în imediata apropiere, aducând cu ea o energie supranaturală care deschidea imensa libertate a infinitului miraculos, însă îmi atrăgea privirea inevitabil, chiar fără să-mi dau seama... și cum să nu percep acest fenomen, dacă ea însuflețea și modifica totul numai prin faptul că se afla acolo, deși nu-i adresam niciun cuvânt, și nici ea mie, îmi era imposibil
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
m-am apărat eu de întrebările lor. A plecat chiar din fața mea. Așa că am venit pe jos, am adăugat scuturând din nou umbrela și încercând să nu privesc în direcția locului unde se găsea Iasomia, deși ceva îmi atrăgea mereu privirea înspre ea, inevitabil, și-mi trebuia un efort permanent să rezist atracției, să n-o observ cu fascinație absolută. M-am plimbat și eu pe drum, am ridicat din umeri nepăsător, e mai bine pe jos. Și am așteptat concluzia
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mergeam doar noi pe cărarea din crâng. Ghidușa era prima, o pornise repede înainte, iar Portocala se apucase să adune un buchet de flori sălbatice, oprindu-se din loc în loc pentru a mai culege câte una. Ghidușa a aruncat o privire în urmă și a văzut-o cu florile în mână. S-a încruntat la ea: Nu mai culege florile-acelea, ce-ai să faci cu ele? Or să se ofilească, unde-o să le pui? Nu te-ai gândit deloc?... Ce-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să meargă cu noi... Am surâs încântat și m-am apropiat de ea, îmi era imposibil să nu-i zâmbesc. Copiii s-au răspândit prin poieniță, iar eu am ajuns lângă Iasomia. Nu reușeam să-i evit albastrul infinit al privirii directe, care se potrivea întocmai cu adevărul ființei ei, asemenea luminii senine a acelei dimineți liniștite... Ochii ei limpezi sclipeau înspre mine, iar lucirea atât de aproape și de o intensitate aparte, era parcă imposibil de privit mai mult de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]