7,890 matches
-
o premisă a progresului în cunoaștere. Înainte de a încerca (zadarnic) "să reveleze în chip pozitiv misterul", metafizica "deschide misterul ca atare", adică "pune probleme", a căror "adâncire" face posibil un "progres": Misterul ce cade în obiectivul metafizicii câștigă parcă în profunzime", astfel încât în istoria filozofiei "remarcăm un <<progres>>, dar nu pe linia rezolvării pozitive, în absolut, a problemelor, ci pe linia adâncirii lor ca <<probleme>>"36. Credem că este aproape inutil să mai semnalăm că o asemenea poziție este în deplină
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, 2Be). Doar formele în care sunt "puse problemele" au continuitate prin raportarea la același obiect. În schimb, "rezolvarea pozitivă" a problemelor nu este altceva decât încercarea de a da conținuturi noi (discontinui, "stilistic" condiționate) acestor forme. Dar pentru Blaga profunzimea nu este "un indiciu al haosului" și dintr-un alt motiv. Din punctul de vedere al filozofului român, ființa umană se poate împlini tocmai prin profunzime speculativă, nu prin claritate științifică. Abia atunci când omul depășește faza "paradisiacă" (în care "își
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
încercarea de a da conținuturi noi (discontinui, "stilistic" condiționate) acestor forme. Dar pentru Blaga profunzimea nu este "un indiciu al haosului" și dintr-un alt motiv. Din punctul de vedere al filozofului român, ființa umană se poate împlini tocmai prin profunzime speculativă, nu prin claritate științifică. Abia atunci când omul depășește faza "paradisiacă" (în care "își organizează cognitiv orizontul <<dat>>", apelând la categoriile intelectului "ce-și au sediul în conștiință") și "există luciferic în orizontul misterului ce transcende lumea dată", omul este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
38. Comentând o afirmație a lui Husserl, potrivit căruia "știința adevărată, atât cât se întinde doctrina ei efectivă, nu cunoaște taine"39, Al. Boboc face o remarcă interesantă și semnificativă în ceea ce privește "conotația specială" pe care o are termenul german de "profunzime": Tiefsinn înseamnă "sens ascuns, misterios"40. Atât afirmația lui Husserl, cât și observația comentatorului său ne fac să ne gândim iarăși la relația Dilthey Blaga, ale căror teorii despre cunoaștere sunt clădite tocmai în jurul conceptului de "enigmă a lumii și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subliniem că în timp ce la Dilthey ambele dimensiuni ale demersului filozofic (latura științifică și cea speculativă) apar, ca două aspirații divergente, la nivelul aceluiași domeniu (al sistemelor metafizice), Husserl îi atribuie filozofiei "științifice" claritatea și îi concede "viziunii asupra lumii" numai profunzimea, care este asociată "înțelepciunii". Însă cu aceasta din urmă intrăm în zona filozofiei practice, fapt ce ne determină să credem că din punctul de vedere al lui Husserl, filozofia practică n-ar trebui să ridice pretenția de a fi considerată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în programul fenomenologiei. În orice caz, filozofia ca Weltanschauung rămâne pentru el extraștiințifică, în timp ce doar filozofia teoretică poate accede la statutul de știință. De altfel, Husserl conchide că, pentru a deveni "științifică", filozofia viitorului trebuie să parcurgă "drumul de la treapta profunzimii la aceea a clarității"43. Propunând renunțarea la exigența profunzimii în favoarea clarității și susținând necesitatea unui efort de cercetare al generațiilor, iar nu al personalităților izolate, Husserl are implicit în vedere o marginalizare a filozofiei practice și continuitatea de tip
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pentru el extraștiințifică, în timp ce doar filozofia teoretică poate accede la statutul de știință. De altfel, Husserl conchide că, pentru a deveni "științifică", filozofia viitorului trebuie să parcurgă "drumul de la treapta profunzimii la aceea a clarității"43. Propunând renunțarea la exigența profunzimii în favoarea clarității și susținând necesitatea unui efort de cercetare al generațiilor, iar nu al personalităților izolate, Husserl are implicit în vedere o marginalizare a filozofiei practice și continuitatea de tip științific a muncii de investigație filozofică. În ceea ce-l privește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cele două aspirații, care sunt deopotrivă niște vocații ale filozofiei, și am văzut că pe fondul imperativului de cunoaștere cu valoare obiectivă a filozofiei ca Weltanschauung această tensiune îmbracă la Dilthey forma unei confruntări între necesitatea clarității științifice și necesitatea profunzimii speculative. Acum vom explica dualismul funciar al filozofiei (vezi, printre altele, Cuvântul introductiv) din perspectiva (in)capacității acesteia de a găsi un concept universal valabil pentru totalitatea existenței. În această măsură, Dilthey vorbește despre un eșec al diverselor viziuni metafizice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vizează întotdeauna totalitatea existenței, "corelația universală". Căci "filozofia nu este cunoaștere în sensul comun al cuvântului, adică conformitate cu un obiect preexistent și preconstituit" (vezi I, nota 185), ci caută în mod tradițional "un sens ascuns, misterios", un Tiefsinn. Or, "profunzimea" recunoscută și de Husserl ca fiind proprie filozofiei ca Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune", nu de cunoaștere exactă, sau de "știință riguroasă", cum ar spune autorul abia citat. Dar indeterminarea conceptuală la care ne-am referit nu se reduce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Spranger considera că fiecare principiu sau punct de vedere, orice valoare are "momentul său de autenticitate". În plus, oricât de antitetice și de unilaterale ar fi ele, principiile, valorile, punctele de vedere sunt convergente în intenții (Sinnintention) și au, în profunzime, același sens (Sinnidentität), ceea ce face până la urmă din antagonismul lor "un fenomen necesar", și "nu un neajuns pe care trebuie să-l deplângem"90. Prin această Weltanschauungslehre Dilthey nu face în fond decât să justifice necesitatea unui proiect metafilozofic într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atitudinală" este condiționată de fapt de o anumită "dimensiune proprie unei idei, unei concepții sau viziuni". În cazul metafizicii, această dimensiune e "verticalitatea", iar în cazul științei orizontalitatea. "Verticalul poate fi <<adânc>> sau <<înalt>>", ceea ce, măcar parțial, este similar cu "profunzimea" lui Dilthey. După ce am evidențiat păcatul originar al filozofiei, așa cum apare el la Dilthey, constatăm așadar că la Blaga discuția se poartă aproape în aceiași termeni. Putem merge și mai departe cu această analogie, extinzând-o și în privința relativizării pretențiilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
față de ispitele înaltului și adâncului" și chiar în "această asceză orizontală" (a clarității, conform lui Dilthey) stau "tăria și slăbiciunea ei"92. Aici am completa că, în aceeași măsură, "tăria și slăbiciunea" metafizicii rezidă în "verticalitatea" ideilor acesteia, adică în "profunzimea" lor în varianta diltheyeană. Însă din pricina faptului că nu putem avea o cunoaștere cu valoare obiectivă decât despre relații, dar nu și despre natura reală a lucrurilor, orice explorare în adâncime descoperă mereu ceva "insondabil", dincolo de care intelectul nostru nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne scapă Ideea mereu", Noica răspunde că "numai așa putem fi în condiția înțelepciunii, a căutării, a lui tao" (s.n.); bunăoară, "dacă Platon ar fi găsit undeva Ideea, totul ar fi înghețat"96. Observăm că și în cazul lui Noica, profunzimea care caracterizează orice Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune". Numai că în viziunea lui ca și la Dilthey sau Blaga -, aceasta nu este o deficiență conjuncturală, așa cum se întâmplă la Husserl, adică o deficiență ce se cere corijată sub imperativul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
interacțiune directă (elevii se ajută unii pe alții); o răspundere (individuală sau de grup); un rol de conducere. * Cum trebuie să fie sarcinile propuse spre rezolvare? Sarcinile trebuie să fie: bine definite; legate de viața reală; să implice învățarea de profunzime și nu doar repetarea unor lucruri; să ofere autoevaluare, corectare, discuția cu colegii; să poată fi verificate; echivalente și nu diferențiate; plurivalente (fiecare elev să contribuie la realizarea lor). 2. Rolul cadrului didactic în promovarea învățării centrate pe elev Rolul
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3031]
-
mai puțin cunoscuți marelui public, dialoguri indirecte cu o serie de personalități din intelectualitatea franceză și occidentală postbelică. Toate acestea și încă multe altele, la care se adaugă ideosincrasiile sale, fac ca discursul foucauldian să fie greu de înțeles în profunzimea spuselor sale. Totuși Foucault a devenit un efect discursiv pentru lumea intelectuală de azi. Profesorul francez rămâne un reper (moral și epistemic!) pentru orice intelectual, indiferent de afinitatea sa ideologică. Folosirea conceptului "structură" în mai multe paragrafe din cărțile sale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Politica de azi distruge intimitatea fiecărui individ, a gândirii, a modurilor de fi în lume. Însă Occidentul nu a inventat o plăcere sexuală aparte, diferită de restul lumii, ci a inventat însăși iluzia existenței acestei plăceri, care trebuie "căutată" în profunzimea sexului și a sufletului uman (a ceea ce este mai "caracteristic" firii și sufletului individului!). Toată această "căutare" a omului este utopia sexului sau ceea ce Foucault numea "plăcerea adevărului despre plăcere, plăcerea de a cunoaște adevărul, de a-l expune, de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unor relații multiple între oameni cu privire la cele două domenii. Legea și suveranitatea statului au ambiția de a controla puterile și relațiile de putere dintre civili, dar este numai o iluzie că fenomene, atât de complexe, ce ating viața cotidiană în profunzimea ei, pot fi controlate printr-o simplă formulare și instituire a legilor și a formelor de suveranitate (Președenția, Guvernul, Parlamentul, instituțiile din subordinea acestora). De aceea, Foucault își îndemna contemporanii: "Să gândim deopotrivă sexul fără lege și puterea fără rege
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sănătate fizică și mentală, una politică din moment ce există riscuri și boli sexuale grave! Foucault știa prea bine acest lucru, fiind homosexual și victimă a maladiei SIDA. Sexualitatea nu atinge doar comportamentul sau doar puterea și adevărul, ci existența omului în profunzimea ei, ea atinge ordinea socială și politică! Sexul fără limite e sfârșitul tuturor formelor de coexistență social-politică! De pe această poziție a aprecierii morale, Foucault a problematizat modul cum etica creștină a inventat o etică sexuală opusă ca fond celei a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al unui servilism și al unei lașități intelectuale au fost posibile și Auschwitz-ul, și Gulagul. În fățărnicia intelectualistă, elitistă se află condițiile (de producere) ale nazismului și ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei istorice. Toți acei intelectuali, unii cu o gândire remarcabilă și foarte bine instruiți, care au slujit diverselor regimuri politice dictatoriale, practic, au susținut posibilitatea crimelor comise de acele regimuri și a diverselor abuzuri de putere. Cele mai sinistre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că istoricii nu au cum să cunoască toate dedesubturile unor activități social-politice, ci doar ceea ce într-un mod intenționat și controlat politic se spune, se dă publicității. Documentele de arhivă modernă sunt veritabile instrumente politice. Ele pot fi destructurate în profunzimea facerii lor pentru a găsi noi modalități de a investiga și, implicit, a completa condițiile de adevăr existente prin cercetările precedente. Aparatul politic modern și contemporan oferă anumite condiții și condiționări în raport cu adevărul, iar aceste condiții se află în arhive
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
presupune trei mari utilizări ce sunt împotriva acelora proferate de Platon. Aceste utilizări foucauldiene sunt: 1) o atitudine parodică și bufonă a tratării trecutului istoric; 2) disocierea sistematică a propriei noastre identități; 3) sacrificarea subiectului cunoașterii prin destructurarea lui în profunzime pentru a-i evidenția funcțiile (politice/politizate) și formularea unor contra-ponderi la intelocrație. În viziunea lui Nietzsche, pentru această cunoaștere de tip istoric, însetată după un... adevăr suprem, "niciun sacrificiu nu este prea mare"202. Însă Foucault nu face jocul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
El nu a ezitat să se alăture elementelor celor mai conservatoare precum și armatei, pentru a pune capăt mișcării revoluționare apărute în perioada 1918-1919. Prin urmare, el se dovedește incapabil să pună bazele unei adevărate democrații economice și să modifice în profunzime societatea germană. El și-a atras ura mișcării comuniste datorită politicii sale represive de a menține ordinea, precum și datorită responsabilității directe în asasinarea lui K. Liebknecht și a R. Luxemburg. Uciderea acestor doi militanți, precum și a altora mai puțin cunoscuți
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste două cazuri chestiunea comunistă reprezintă o discriminantă de neocolit care va stîrni multe dispute, contribuind la modelarea înfățișării socialismului european pentru mai mult de un deceniu. Va trebui să vină sfîrșitul anilor '60 pentru a vedea lucrurile schimbate în profunzime. În această perioadă postbelică, socialismul rămîne în marea sa majoritate o mișcare europeană, chiar dacă procesul de decolonizare din Commonwealth și apoi din coloniile franceze îi va conferi destul de repede un aspect mai internațional. Anii grei ai războiului Mai mult decît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de oameni, îl face pe George Mirea să scrie despre duplicitatea și metamorfoza lui Octavian Paler, atașat cultural la Roma sub Gheorghiu-Dej, parlamentar sub Ceaușescu, director al ziarului "Romînia liberă", decorat cu multiple ordine și medalii: "Un scriitor de mari profunzimi și autentic talent. Stăpân pe tainele și frumusețile limbii române, cu nemăsurată putere de muncă. Cum a putut un om cu o inteligență sclipitoare și cu un talent uriaș să joace jocul minciunii și să se lase manipulat?". Iubitorul de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
că numeroasele citate biblice ale autorului sunt traduse în italiană nu după ureche, ci după textul oficial al Bibliei, Ed. Paoline, 1963, confruntat cu cea mai recentă ediție din 1990. Pronunțându-se despre actul traducerii, Steinhardt crede că trebuie atinsă profunzimea sufletului și a matricei stilistice a autorului: "originalul trebuie să fie, într-un fel, regândit și rescris de traducător", ceea ce și face Gabriella Bertini Carageani, al cărei nume trebuia să figureze la loc de cinste alături de cel al îngrijitorului de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]