16,190 matches
-
o mână de ajutor lui tata? Nu. Am venit în concediu. Abia aici am aflat de chestia asta. Sigur? Pe cuvântul meu. Ce probleme are tata? Am zis că nu pot să-ți spun. Atunci, nu te cred! I-am promis. Îți promit și eu că totul rămâne între noi. Trebuie să știu. Se cunoaște că ceva nu merge ca lumea și sunt îngrijorată să nu pățească ceva. E un om bun dar se consumă foarte mult. Ține în el atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ajutor lui tata? Nu. Am venit în concediu. Abia aici am aflat de chestia asta. Sigur? Pe cuvântul meu. Ce probleme are tata? Am zis că nu pot să-ți spun. Atunci, nu te cred! I-am promis. Îți promit și eu că totul rămâne între noi. Trebuie să știu. Se cunoaște că ceva nu merge ca lumea și sunt îngrijorată să nu pățească ceva. E un om bun dar se consumă foarte mult. Ține în el atunci când are necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
N-a spus nimeni că nu-i un polițist bun dar nu știe el chiar tot. Nu știu ce să spun, vorbi Cristi într-un târziu, nu cred că-i bine să te iau cu mine. Stau în casa lui, i-am promis că nu vorbesc cu nimeni despre această problemă... Ți-a spus el să nu vorbești cu mine? Nu. Păi, vezi? Ce să mai văd? Nimeni, înseamnă nimeni. Fără nici o îndoială că aici ești inclusă și tu. Greșesc cumva? Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici ești inclusă și tu. Greșesc cumva? Hai să nu mai facem analize semantice! De acum, nu mai ai ce să faci, mi-ai spus și gata, faptul este consumat. Bine dar, sper că rămâne doar între noi! Numai dacă promiți că mă iei și pe mine de acum înainte. Acesta-i șantaj. Chiar așa. Îți reamintesc că și eu sunt polițist, o amenință în glumă Toma. Și, ce ai să-mi faci? Mă văd silită să îți reamintesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe mine cu chestii din astea. Dacă vrei să lucrăm împreună, trebuie să fim corecți unul cu celălalt. Nu ne ascundem nici o informație. Ce știu eu îți spun și ție și reciproc. Altfel, nu te mai iau cu mine. Ai promis! Numai fiindcă mi-ai forțat mâna. Am și eu dreptul să pun o condiție. Cam târziu. Nu crezi? Asta trebuia să o faci înainte de a-ți da cuvântul, domnule inspector. Nț! făcu Cristi clătinând hotărât din cap. O privea neînduplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Să înțeleg că ai de gând să te întorci acolo? Fără doar și poate. Trebuie să-mi duc cercetarea până la capăt. Măcar, nu te du singur! Ia-mă și pe mine cu tine! E prea periculos. Nu uita că ai promis! 13 Bună dimineața, domnule! salută politicos Toma deschi zând ușa biroului lui Pop. Pot să intru? Bineînțeles că poți, doar eu te-am chemat. Cristi intră și se apropie de biroul impozant la care coman dantul era așezat. Așteptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se văzuse silit să renunțe și să se hotărască să plece a doua zi. Nu care cumva să pleci de unul singur! ținuse Ileana să-l pună în gardă. Te rog din suflet să nu o faci pe viteazul. Îmi promiți, nu-i așa? Îți promit, fii liniștită! se declară de acord Cristian, văzând că nu putea scăpa de dânsa. Nici nu-i displăcea faptul că urmau să meargă împreună. Era bine să mai aibă un tovarăș de drum, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și să se hotărască să plece a doua zi. Nu care cumva să pleci de unul singur! ținuse Ileana să-l pună în gardă. Te rog din suflet să nu o faci pe viteazul. Îmi promiți, nu-i așa? Îți promit, fii liniștită! se declară de acord Cristian, văzând că nu putea scăpa de dânsa. Nici nu-i displăcea faptul că urmau să meargă împreună. Era bine să mai aibă un tovarăș de drum, mai ales cineva care cunoștea locurile. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astfel. Apariția vâlvei mi se pare o soluție tipică pentru supranatural. Inspectorul se distra, se prinsese în jocul Ilenei și încerca să o combată cu argumentele ei. Tot nu credea nici o iotă din ce îi spusese ea însă, din moment ce îi promisese că o ascultă până la capăt, nu vedea de ce n-ar pune și niște întrebări. Nu, vâlva nu are nimic de a face cu ei, declară foarte sigură pe ea femeia. Zeii au suferit și au plâns când a apărut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
regulă, rosti el cu glas tare, ia, să vedem, cum stăm deocamdată!? Doamne ferește! Ce se întâmplă cu mine? se scutură el imediat, privind în jur să vadă dacă nu mai era cineva prin preajmă. Am ajuns să vorbesc singur! Își promise să se controleze de acum înainte și își continuă gândurile. Deci, scopul general este să împiedice vâlva să mai ucidă. Acest lucru era clar și incontestabil. Ideal ar fi fost să scape de ea pentru totdeauna, dar Calistrat îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
medic. Ascultă, vreau să faci câteva lucruri pentru mine. Nu pot să plec din lumea asta fără să las lucrurile în ordine. Hai, nu mai vorbi prostii! No, te rog, ascultă-mă! Vreau să ai grijă de familia mea. Îmi promiți? Bine, dar tu nu ai familie. Îmi promiți? Te-am rugat să nu mai vorbești. Cristi, îmi promiți? Sigur că da, îți promit orice vrei tu, dar acum te rog să te liniștești și să taci din gură. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mine. Nu pot să plec din lumea asta fără să las lucrurile în ordine. Hai, nu mai vorbi prostii! No, te rog, ascultă-mă! Vreau să ai grijă de familia mea. Îmi promiți? Bine, dar tu nu ai familie. Îmi promiți? Te-am rugat să nu mai vorbești. Cristi, îmi promiți? Sigur că da, îți promit orice vrei tu, dar acum te rog să te liniștești și să taci din gură. Preț de câteva clipe Calistrat rămase tăcut, privind spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
las lucrurile în ordine. Hai, nu mai vorbi prostii! No, te rog, ascultă-mă! Vreau să ai grijă de familia mea. Îmi promiți? Bine, dar tu nu ai familie. Îmi promiți? Te-am rugat să nu mai vorbești. Cristi, îmi promiți? Sigur că da, îți promit orice vrei tu, dar acum te rog să te liniștești și să taci din gură. Preț de câteva clipe Calistrat rămase tăcut, privind spre cer. Cred că acum ar trebui să spun ceva măreț, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai vorbi prostii! No, te rog, ascultă-mă! Vreau să ai grijă de familia mea. Îmi promiți? Bine, dar tu nu ai familie. Îmi promiți? Te-am rugat să nu mai vorbești. Cristi, îmi promiți? Sigur că da, îți promit orice vrei tu, dar acum te rog să te liniștești și să taci din gură. Preț de câteva clipe Calistrat rămase tăcut, privind spre cer. Cred că acum ar trebui să spun ceva măreț, spuse el apoi cu voce gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropie de moșneag. Ori el știa ce poate face Calistrat atunci când se folosea de toiag. Altcumva trebuie să se fi petrecut lucrurile. Se va lămuri el mai încolo care este adevărul. Era hotărât să nu lase moartea paznicului nepedepsită. Își promisese că nu va avea liniște până ce nu-l va prinde pe vinovat. Măcar atât să facă pentru prietenul lui dispărut. Nu cred că mai avem ce face aici, răspunse el într-un târziu Ilenei. E clar că nu vom găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din groapă. Nici o coroană ori jerbă de flori nu era depusă pe mormânt. Cine să le pună? Calistrat nu mai avea pe nimeni și lumea din Baia de Sus îl considera un ciudat. Stând în picioare lângă mormânt, Cristian își promise să îndrepte lucrurile. Imediat ce avea să termine ce avea de făcut, se va îngriji să-i facă un monument funerar decent. Deocamdată, așa cum se prezentau lucrurile, ceea ce avea el de gând să facă era mult mai ușor. Va putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era prea ridicată, controlul statului era prea strict. Nu-i plăcea să-și bage nimeni nasul în afacerile lui, iar riscul unei contabilități duble acolo era mult prea mare. Nu-i mai rămânea decât să se ducă în Rusia, Moscova promitea mult în ziua de azi. Numai că, deși la o primă vedere, această opțiune părea optimă, nici acolo nu umblau câini cu colaci în coadă. Crima organizată făcea legea în CSI, luându-și tainul de peste tot. Ba mai mult, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai devreme. Nu avea nici cea mai mică îndoială că pistolul se afla în mâna lui. La fel de sigur era și că nu va ezita nici un moment să tragă asupra lui. Poate că nu l-ar fi nimerit în genunchi, așa cum promisese, dar în mod cert, de la distanța aceea, glonțul nu și-ar fi greșit ținta. Se mută în partea stângă. Nici aici situația nu era mai bună, deși poate că ar fi putut încerca ceva. Corpul cilindric îl proteja de privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cer Într-o lumină orbitoare, Înălțîndu-se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pîine și un urcior de vin viața veșnică și mîntuirea, iar cînd lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind cîinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
minte, unde totul e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a Dumnezeului lor e cîte-o minciună. Dreptatea - minciună. Iubirea de adevăr - minciună. Denecuprinsul - minciună. Nemurirea - minciună. Și cărțile lor sînt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e-n mîinile lor, doar ei sînt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
totul e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a Dumnezeului lor e cîte-o minciună. Dreptatea - minciună. Iubirea de adevăr - minciună. Denecuprinsul - minciună. Nemurirea - minciună. Și cărțile lor sînt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e-n mîinile lor, doar ei sînt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i-am numit pe Ilie Vraciu și pe Vasile Huțu. în momentul în care aceștia doi au auzit că eu intenționez s scriu istoria comunei și a satului, sub multiplele ei aspecte, s-au arătat deosebit de interesați și mi-au promis tot sprijinul și ajutorul. Vasile Huțu, deși locuiește la Turnu Severin, mi-a trimis multe imagini, fotografii, copii după scrierile monografice mai vechi. De la el am aflat despre primele manifestări cultural artistice din 1954 și despre oameni și locuri din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cât va putea să trăiască un sat de agiunsu”, din oameni de țară sau dintre străini. Obiceiul s-a păstrat până târziu, în secolul al XVIIIlea, când proprietarul dădea sfoară în țară să se adune oameni de diverse condiții sociale, promițând condiții avantajoase, constând din loc de casă și grădină, dreptul de a folosi lemnul din pădure pentru construcții și pentru foc, teren agricol și fâneață, scutiri de dări pe un timp considerat suficient pentru ca noii veniți să se gospodărească și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vechilor acte, numite capitulații, trebuia s apere teritoriile Moldovei), dar, pentru insistența lui, turcii l-au asasinat în anul 1777, anul în care populația din Bucovina a fost chemată să depună jurământul de credință către Imperiul Habsburgic. Noua stăpânire a promis populației românești că va păstra vechile legi și rânduieli sociale, raporturile dintre țărani și boieri, va respecta religia și limba țării, proprietatea, viața supușilor, va întemeia școli, va construi drumuri etc. Trebuie spus, în baza mărturiilor documentare, că, în cea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muta pe altă moșie după interesul și folosul lui, iar proprietarul avea dreptul s încredințeze moșia cui i-ar conveni mai bine și să alunge de pe moșie pe cine ar dori. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) reforma agrar promisă țăranilor în timpul revoluției de la 1848-1849, reluată în dezbaterilor divanurilor ad-hocă când deputații pontași cereau „să fim ai țării, să avem și noi o ară”, n-a mai putut fi amânată, cu toată opoziția unor mari boieri. A fost nevoie de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]