37,224 matches
-
că proza nu se putea încheia decât în felul respectiv. Dacă într-o piesă de teatru cu pistolul pe care-l vedem în actul I cineva va fi împușcat în actul al III-lea, nuvelele și, în general, bucățile de proză scurtă se organizează într-un mod analog. La o a doua lectură, mai avizată, se pot descoperi în nuvela lui Fănuș Neagu destule elemente de semnalizare, indicii luminând, intermitent, deznodământul. În propozițiile și frazele aparent neutre sunt topite, savant, sugestii
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
sau mai puțin consacrate. Marginalitatea Cuțaridei sfidează centralitatea unor subiecte narative ideologizate. Pe de altă parte, lumea de mahala apare ca o variantă originală, diferită în mod voit (deși era diferită în mod cu totul întâmplător) față de lumea rurală din proza lui Marin Preda, față de lumea aristocratică din proza lui Petru Dumitriu sau față de lumea intelectuală din proza lui G. Călinescu. Groapa aduce un univers total diferit față de Bietul Ioanide (1953), Moromeții (I, 1955) sau Cronică de familie (1955). Pare o
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
unor subiecte narative ideologizate. Pe de altă parte, lumea de mahala apare ca o variantă originală, diferită în mod voit (deși era diferită în mod cu totul întâmplător) față de lumea rurală din proza lui Marin Preda, față de lumea aristocratică din proza lui Petru Dumitriu sau față de lumea intelectuală din proza lui G. Călinescu. Groapa aduce un univers total diferit față de Bietul Ioanide (1953), Moromeții (I, 1955) sau Cronică de familie (1955). Pare o contrapondere studiată, deși Eugen Barbu scrie despre lumea
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
de mahala apare ca o variantă originală, diferită în mod voit (deși era diferită în mod cu totul întâmplător) față de lumea rurală din proza lui Marin Preda, față de lumea aristocratică din proza lui Petru Dumitriu sau față de lumea intelectuală din proza lui G. Călinescu. Groapa aduce un univers total diferit față de Bietul Ioanide (1953), Moromeții (I, 1955) sau Cronică de familie (1955). Pare o contrapondere studiată, deși Eugen Barbu scrie despre lumea copilăriei lui. În Jurnalul unor romane autorul notase încă
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
tradiție interbelică (G. M. Zamfirescu, Carol Ardeleanu etc.), racordân-du-se la romanul popular cu hoți, criminali și femei fatale, Groapa trebuie înscris în filonul mizerabilismului epic, durabil și atractiv, ilustrat ulterior de Balanța (1985) lui Ion Băieșu și, mai ales, de proza lui Radu Aldulescu.
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
sau cel al lui Florian Henckel von Donnersmarck, Das Leben der Andren (Viața celorlalți, 2006) sunt referințe notabile în acest sens, într-o țară unde acest curent este și cel mai bine reprezentat nu numai în film, dar și în proză. Comunismul a devenit un fel de obiect ready-made, un obiect suprarealist, exotic, imposibil, iar potențialul său dramatic este exploatat din plin ajungînd pînă la excelente scenarii consumeriste în lumea reclamei precum celebra "Senzații tari din 1964" pentru ciocolata ROM, a
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
bob. Și mai există un exil preocupat, încercând să se vindece de amputarea acțiunii, la care orice depărtare te condamnă, prin leacul, verificat de-atâtea ori, al scrisului despre. Experiența americană a Silviei Cinca intră în această din urmă categorie. Proze scurte, publicate prima dată peste ocean, își găsesc acum "specificul", prin confruntarea unei literaturi ca din vis cu originalul ei, cu lumea despre care s-a scris. Povestirile Silviei Cinca sunt portrete cu mesaj, multe de tineri și copii, devoalate
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
drumul de venire. Cu bune intenții, firește. Prețul adevărului, prețul minciunii. Toate, turnate într-un monolog de gânduri și de fapte inutile, pe care cine l-a trăit, îl pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal de mătase, trecând oceanul într-un pachet. Primul pas în schimbul de
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
Totuși - greu de închipuit, dar să-i facem credit autoarei... - binele lui Ion începe să se vân-dă, de fapt, să se dea pe degeaba. Oamenii încep să stea la coadă la cărți, în ploaie, să-și plătească șansa la bine. Proza, viață sub o oglindă subțire, ca ruinele sub podele de sticlă, e întreruptă de eseu, de gânduri de zi și meditații de noapte, încercând să aline, în fel și chip, cu binele, cu răul, cu exemple din toate taberele, o
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de vedere. Aparține unui - definitiv - poet, as al ingineriilor textuale postmoderne, dar înzestrat cu temperament și structură romantică. Poate fi, de pildă, pusă în ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel mai iubit dintre pămînteni, Pumnul și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul? Suntem în fața unui roman
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
aproximative prin care să dau un cuvenit și asortat onor acestei extrem de amuzante cărți. Titlul ales de mine e - din toate unghiurile - cât se poate de sobru și de precis. Cum altfel poți numi o întâmpinare a unui volum de proze scurte aflat deja la ediția a doua? E adevărat că existența lui publică și completă începe cu mediatizarea, și nu cu tipărirea, dar - chiar și așa - un asemenea antecedent filologic nu e nicidecum de ignorat. Și cum altfel poți radiografia
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
decât în 2006, volumul său - Ghidul nesimțitului - a avut un succes greu de pus la îndoială. Dintr-o asemenea magmă fertilă, un prozator n-are cum să nu iasă mai învățat și mai încercat decât am bănui. Bunăoară, prima dintre prozele volumului, Omagiu supliciatului pasiv, e o nemaipomenită punere la zid a noului limbaj de lemn corporatist. O engleză managerială, indigestă, urâțită, de care fiecare dintre noi s-a ciocnit măcar o dată, accidental. Și, ca după orice ciocnire înregistrată de mecanica
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
pur informativ, ca un test documentar pentru cine ar vrea să-și verifice memoria, lecturile și biblioteca. Dumitru Radu Popescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori ai generației șaizeciste, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România (1981-1989), autor prolific de proză și teatru, a putut fi văzut din ce în ce mai puțin în prim-planul vieții publice din 1990 încoace. A continuat să scrie și să publice, dovadă fiind cele șase romane noi, patru reeditări, opt volume de teatru și patru cărți de eseuri
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
limba suedeză de Ion Miloș, 2004, cuprinde piesele: Ca frunza dudului din rai; Robespierre și regele; Paznicul de la depozitul de nisip. Eseuri monografice consacrate operei: Sorin Crișan, Circul lumii la D. R. Popescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Mirela Marin, Universul prozei contemporane. I. Antiutopia și utopia valorii, Ed. Viitorul românesc, București, 2003 (are în final o bibliografie a operei și o bibliografie critică selectivă, până în 2003).
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
naiv-ingenios, studențesc, fără suflu, fără acea metafizică a limbajului care transformă, la predecesorul lor, limba română în "limbă poezească". Nici poeții mai tineri decât tinerii de cincizeci de ani nu reușesc să facă un mare pas înainte. Pasiunea vicioasă pentru proza vieții reprezintă mai degrabă un pas înapoi, ilustrând previzibil tendința ciclică de depoetizare a poeziei. Bineînțeles că evoluția poeziei românești nu s-a oprit la un moment dat și anume exact în anii tinereții mele, când se poate presupune că
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
Duce-ține acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi?" Numai acest final, și o întreagă școală a exhibiționismelor de două parale - care-au invadat spațiul prozei curente - se vede rău veștejită. Păcat că Ioan Groșan nu se hotărăște să-și ia în serios vocația de prozator, pierzând mult prea mult timp în publicistică și în păguboase ocupații care n-au nimic de-a face cu arta
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
reprimări. Naeionescian în multe din tezele la care aderă, precum criza axiologiei provocată de cantonarea noastră în abstracțiuni, într-o problematizare sterilă, incontinentă a vieții, ruperea de firescul lucrurilor, de misterul organic al tuturor celor ce sînt, teze conținute în proza, în teatrul, în comentariile sale, Sebastian se arată surprinzător de "rău" cu mentorul său incontestabil. Tonul de superioritate e de rigoare: "M-am ferit să scriu despre vizita mea de alaltăieri, la Nae. Am plecat de acolo cu sentimente împărțite
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
a lungul celor 450 de pagini ale cărții), referințele culturale mai puțin uzitate în literatura română (cele mai multe provenite din vechiul spațiu cultural austro-ungar), multilingvismul și particularitățile de limbaj, mica melancolie fin de l'Empire strecurată abil în textura cotidianului conferă prozei lui Horia Ursu vigoare, farmec și multă originalitate. Nu știu în ce măsură acest "realism de tip Mitteleuropa sau, mai bine zis, de Zwischeneuropa" este, în sine, expresia unei noi scriituri, așa cum susține profesorul budapestan Farkas Jenö în scurta prezentare care însoțește
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
nescris e încă și mai genial" (p. 206). Horia Ursu este un excelent observator al vieții sociale și un intelectual temeinic ancorat în spațiul cultural al Mitteleuropei. Romanul său Asediul Vienei este o carte încântătoare, una dintre reușitele certe ale prozei românești de după 22 decembrie 1989.
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
Iar micile jocuri de asociere profitabilă între comentator și scriitor, cu distribuirea onorurilor în câmpul literar, ar trebui rărite; pe termen lung, ele ajung să pară ridicole. Căci, din două una. Dacă Mircea Nedelciu este un autor extrem de important, de ce proza lui e atât de puțin discutată în prezent? Iar dacă nu este un scriitor realmente reprezentativ, cum ne explicăm vechile referințe critice, numeroase și aproape întotdeauna pozitive? O explicație există, chiar dacă ea nu va părea prea măgulitoare. Reeditarea romanului Zmeura
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
acesta atât de inteligent, cu lecturi întinse și aprofundate, cu o mobilitate intelectuală deosebită și o vie curiozitate în a desface mecanismele literaturii, nu se numără printre romancierii de calibru. Punctul lui forte îl reprezintă teoria. E un teoretician al prozei "noi", care adaptează strategiile autenticității camilpetres-ciene la condițiile socio-istorice ale deceniului nouă. Reforma epică din care se naște primul său roman, precum și tehnicile enumerate de entuziasta Sanda Cordoș în prefață (perspectiva multiplă, citatul și colajul, fragmentarea, focalizarea și "montajul" cinematografic
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
cinematografic) sunt de găsit în Noua structură și opera lui Marcel Proust și în Patul lui Procust. Documentul, epistola, depoziția, procesul-verbal, hârtiile foșnitoare din romanul "corintic" sunt utilizate masiv în Zmeura de câmpie, uneori cu rost, alteori fără. În vechea proză nouă, ele aveau rolul de a diminua o iluzie și o convenție dominantă: a verosimilității. Romanul realist, construit ca un ansamblu impunător ce ascunde în sine însuși, precum piramidele, procedeele edificării, era făcut să se deschidă și către un alt
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
Prin teoriile ingenioase pe care le preia, le adaptează și le pune din nou în circulație, acest papă al textualismului românesc aproape că te convinge de valabilitatea sofismelor sale, asumate de o întreagă ramură a generației '80. Cea mai bună proză este cea fără miez, fără structură și fără formă. Iar lectorul ideal e cel care, parcurgând un astfel de roman slab și indigest, pretinde că i-a plăcut la culme, pentru a nu fi cotat ca lipsit de gust, de
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
la două aruncături de băț de Notre Dame, e orașul însuși. Mare, pe vreo trei niveluri, copleșit de lume, desfășurîndu-și în culori (țipătoare, ale romanelor de consum și mistere) frenetica dezordine. Acolo afli mai ușor ghiduri decît poezii de avangardă, proză de vacanță mai curînd decît clasici. E primul nivel al orașului, plătind tribut globalizării și turismului. Nu-și poartă, la o repede vedere, vîrsta și cultura cu ținută severă, cu, să zic așa, seacă ostentație. Dimpotrivă. Peste tot găsești rozuri
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
că acela care a contribuit la persecuția lui politică înainte de 1989 este un mare scriitor (desemnat prin perifraza că îl intrigă cei care îl cred un autor minor). Poate că cel mai patetic și mai neașteptat admirator de după 1990 al prozei lui Eugen Barbu este Eugen Negrici, care consacră în sinteza sa Literatura română sub comunism. Proza (Ed. Fundației PRO, 2002) două mari paragrafe elogioase romanelor Groapa (p. 138-142) și Princepele (p. 172-179). Logica lui Eugen Negrici e aceeași cu a
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]