4,867 matches
-
invoca Militaru la televizor: "General Ioniță, general Kostyal, general... cutare, știți despre ce vorbesc!" M. M.: Nu a existat în armată un asemenea general! S. B.: Ba da, a existat, vi-l arăt într-o fotografie. Și a făcut și pușcărie, în celulă cu Sorin Ovidiu Vântu. Iar într-o mărturie a sa, consemantă de Toma Roman Jr.35, spune că el este cel care i-a arestat pe Nicolae Andruța și pe Ilie Ceaușescu, la Băneasa, după care a mers
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
facem atâta zaveră pentru trei luni? Ce fusese greu trecuse din armată. Atunci așa am gândit eu. Le-am spus: "Potoliți-vă, băi, îi creați probleme lui Brotea și omul acesta a fost cu noi salon. Îl putem băga în pușcărie pe chestia asta". M. M.: Da, așa-i. S. B.: Nu, dă-l încolo că tot apevist este, iaca nu mai putem noi de asta!" "Băi, stați un pic, mai sunt câteva luni de armată, în mai plecăm, să nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Hoveida îl întreabă admirativ: "Mai șofezi Jeane, mai șofezi?". Eram în spatele lor și l-am auzit pe Maurer răspunzând: "Nu numai că șofez, dar mai și conduc!".) Au fost două personalități cu sfârșituri stranii Maurer în uitare, Hoveida executat în pușcărie de partizanii lui Khomeiny. așteptam într-o seară la Otopeni cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avionul de București, așa că au fost expediați înapoi exact de unde au venit la Sao Paulo. Întrebarea colonelului era: "Ce facem cu ei, Brazilia n-are nevoie de emigranți! Fiind ilegali și nevoind să fie repatriați, trebuie să-i băgăm la pușcărie pentru încălcarea frontierei de stat". Nu știu dacă ați citit sau ați văzut prin filme cam ce înseamnă pușcăria pe undeva prin lumea a 3-a. Așa că am dat sfoară în Sao Paulo pe la românii de acolo (pe unii îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
facem cu ei, Brazilia n-are nevoie de emigranți! Fiind ilegali și nevoind să fie repatriați, trebuie să-i băgăm la pușcărie pentru încălcarea frontierei de stat". Nu știu dacă ați citit sau ați văzut prin filme cam ce înseamnă pușcăria pe undeva prin lumea a 3-a. Așa că am dat sfoară în Sao Paulo pe la românii de acolo (pe unii îi cunoscusem la recepția de 1 Decembrie), am reușit să obțin de la unul din ei, Ștefan Chițimia, o garsonieră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
femei, bărbați, albi, negri, mulatri, asiatici, studenți de la cele 6 universități ale orașului, funcționari, comercianți, cadre medicale însoțind "bolnavi" în cărucioare sau pe tărgi. Fuseseră atrași în această nebunie generală până și polițiștii și pompierii și chiar și deținuții din pușcărie, care fuseseră și ei angrenați în jocuri de volei, baschet, minifotbal, box și haltere. În piața centrală a orașului se formase o "horă" cu mii de persoane, ce se învârteau în sunetul mai multor orchestre ce cântau fiecare altă melodie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Înlocuit cu manechine și a fost mai bine așa, căci efectul coriștilor prizonieri ieșind din trape din pământ (asta a fost acceptat, căci veneau comod cu liftul), orbecăind din Întuneric spre lumina orbitoare a spațiului alb, era astfel o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau de sus printre gratii, Închisoarea devenea cosmică. În orice reprezentare realistă a poveștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o Volga pe scenă, costume de mineri, pușcării și sârmă ghimpată... iar toate astea pe banii ministerului?! Trebuie avertizat Cotroceniul!“ Auzind aceste zvonuri, Eugenia Moldoveanu, cunoscuta soprană și directoare (pe vremea aceea) a Operei Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-a Întrebat grijuliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rusului. Liga Națiunilor a dotat emigranții care și-au pierdut cetățenia rusă cu un așa-numit pașaport „Nansen“, un document de calitate inferioară de o culoare verde bolnăvicioasă. Deținătorul lui era tratat ceva mai bine decât un criminal scos din pușcărie pe cauțiune și era silit să se supună unui calvar cumplit de fiecare dată când dorea să călătorească dintr-o țară Într-alta și cu cât acea țară era mai mică, vâlva pe care o făcea era mai mare. Pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
1941, unchiul, fratele mai mic al mamei, tânăr inginer pe atunci, a văzut-o în zona Palatului Telefoanelor, cu un pistol la brâu, foarte aferată, dând dispoziții, făcând „ordine”. După 1948 a făcut, în mai multe rânduri, ani grei de pușcărie, a suferit mult. Nu și-a schimbat însă convingerile. Vroia oare să mă convertească la ideile ei? Aveam, uneori, această bănuială. Poate că și părinții mei o aveau și din această cauză păstrau o anumită distanță față de vechea lor cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
transformase încă în România literară, metamorfoza se va produce în toamna aceluiași an, meritul principal revenindu-i poetului Geo Dumitrescu) domnea o atmosferă, aș zice, revoluționară. Tineri scriitori sau scriitori care suferiseră în perioada stalinistă (unii dintre ei făcuseră chiar pușcărie) ieșeau acum în față. Vântul părea să le fie favorabil. Îmi amintesc de vehemența lui Dumitru Țepeneag sau a lui Dimov; mai ales „mareșalul Dimov”, cum inspirat îl numise, dacă nu mă înșel, chiar Țepeneag, șeful oniricilor, pe marele poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Un perfect apendice profan la Cartea lui Iov e Candide. De asemenea și Jurnalul fericirii. În Jurnalul fericirii nu apare nici un cuplu ca atare. Steinhardt nu a avut parte de asta. Dar la 48 de ani s-a cununat cu pușcăria. Pe urmă s-a călugărit. În Cartea lui Iov există cuplul. Femeia lui Iov apare puțin, dar există. Rolul ei nu diferă prea mult de al Evei. Băieții pregetă să se însoare ; dacă o fac, e sub rezerva divorțului. Diverse
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
primele cuvinte de politețe : „Que devient Petre Țuțea ?”. I-am înșirat, afară de cele pe care le știam de la Noica și pe care multe le cunoștea desigur și Cioran, fiind vorba de episoade interbelice, cele ce aflasem despre Petre Țuțea din pușcărie. Nu-mi amintesc deloc când, unde și prin cine am făcut cunoștință (și mă mir de această uitare : a fost prima întâlnire cu un om legendar și fabulos, întâlnire ce venea după o îndelungă pregătire, ca intrările în scenă ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
era în urma calului logofătului, cu ochii plini de lacrimi, a sărit în spatele logofătului și a căzut jos cu acesta în brațe de pe cal, la zgârâiat pe față și l-a lovit cu pumnii. Căzut jos, logofătul a început să strige: „Pușcăria vă mănâncă”. Într-adevăr bunicul și tata au fost judecați și condamnați la închisoare pentru că au vrut să-l omoare. Tata, pentru că era minor, n-a avut de executat decât zece zile „în prevenție”.(?) Bunicul n-a vorbit niciodată de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o grădină a unui „chiabur” care avea acolo vie. Bietul tata, s-a dus la proprietarul grădinii și l-a rugat să-i vândă grădina cu vie, fără știrea comuniștilor, ca să se mute pentru că altfel ar fi ajuns și la pușcărie, ca dușman al orânduirii socialiste. Tata era convins că regimul comunist nu poate să dăinuiască. Tata era convins că terenul „oferit” de comuniști, pentru a-și muta gospodăria, va fi revendicat de proprietatul lui; tocmia acesta a fost motivul pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cerut ofițerul îmbrăcat în civil și mă preveneau că „tovarășul este foarte sever”. După se s-a înserat a venit ofițerul cel mai în vârstă însoțit de ofițerii cu care mă primiseră dimineața. M-a amenințat că voi putrezi în pușcărie pentru faptele pe care le- am făcut. I-am cerut să-mi spună care sunt aceste fapte atât de grave. Mi-a răspuns că acolo unde sunt n-am dreptul să pun întrebări, că numai el are dreptul să pună
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mi-a dat o suplinire la clasa I-a. Așa l-am avut elev pe viitorul mare orelist Aurel Marin, somitate recunoscută internațional pentru metodele proprii de operare. Păcat de el că a fost arestat și dus la Aiud, la pușcărie. Asta i-a și scurtat viața, nu mai înainte de a-mi întoarce binele spre sănătatea de care aveam atâta nevoie prin anii '60.. Îmi amintesc cu drag de Centrul de Aviație de la Ungureni. Parcă-l văd pe tânărul locotenent aviator
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
tata și mama, dintre ei și prietenii apropiați, dintre radioul Pionier pe lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru a nu înregistra consumul real. Ți se întocmea dosar penal, iar apoi erai chemat deseori la Miliție. Dacă nu colaborai și nu-ți pârai eventual și vecinii, dosarul își urma cursul firesc, adică aveai toate șansele să ajungi la pușcărie, mai ales dacă nu erai membru de partid. În serile de iarnă, când întunericul se lăsa devreme, casa scărilor era cufundată în beznă. Lumânarea, cutia de chibrituri sau lanterna nu trebuiau să-ți lipsească din geantă. În bezna de pe scări
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru a se reveni și a-l culege. Din grămezile uriașe de porumb recoltat mecanic, noaptea, se vindea de către șefi în complicitate cu paznicul, care nu era membru de partid. Dacă furtișagul ar fi fost descoperit, cel care intra la pușcărie era, desigur, paznicul. Via avea rod bogat și, când se făcea evaluarea recoltei, întotdeauna se dădea mai puțin de către șefii de fermă, pentru a avea de unde lua „mascat” toată lumea. Când se începea culesul la vie, mașinile de prin oraș nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care nu intrase niciodată în biroul meu. De ce mă trimiteți la muncă la Casa Poporului, tovarășa primar? Nu știu nimic. Despre ce vorbești mata? Eu nu mă duc nici mort să muncesc acolo. Ce-o să-mi faceți? Mă băgați la pușcărie? Eu nu știu despre ce vorbești omule am repetat iritată de cele ce mi spunea. Intră în birou și explică-mi ce s-a întâmplat, ca să înțeleg ce anume îmi reproșezi. Ieri seară a venit la mine acasă guardul primăriei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Hoveida îl întreabă admirativ: "Mai șofezi, Jeane, mai șofezi?". Eram în spatele lor și l-am auzit pe Maurer răspunzând: "Nu numai că șofez, dar mai și conduc!". Au fost două personalități cu sfârșituri stranii Maurer în uitare, Hoveida executat în pușcărie de partizanii lui Khomeiny.) Așteptam într-o seară, la Otopeni, cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
moară, darac, batoze, tractoare, au folosit sau folosesc forța de lucru străină, sunt categorisiți chiaburi. Neachitarea cotelor era considerată ca sabotaj al economiei naționale și pedepsită cu ani grei de închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
moară, darac, batoze, tractoare, au folosit sau folosesc forța de lucru străină, sunt categorisiți chiaburi. Neachitarea cotelor era considerată ca sabotaj al economiei naționale și pedepsită cu ani grei de închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
rămas pentru nevoiașii selecți (falimentarii industriei grele și de apărare), feudalismul s-a creat în virtutea repartiției după nevoi pentru cei „aleși”. O parte a celor „aleși”, mai vârstnici și pensionabili au fost „sacrificați” la revoluție: doi împușcați, mai nimeni în pușcărie, mulți la pensie. Cealaltă parte, mai tânără, mai școlită a demarat în trombă, ocupând partidele și posturile de redistribuire. În definitiv, ei voiau să treacă la următoarea etapă: repartiția după nevoi personale. Deceniul tranziției în zona gri, etapa no man
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]