4,496 matches
-
era un război: doar câteva imagini văzute la televizor. Studiase istoria artelor, o vreme fusese model, până când hotărâse să treacă În spatele camerei foto. Lucra pentru reviste de artă, arhitectură și decorațiuni. Reviste ridicol de scumpe, adăugase cu un zâmbet ce răpea comentariului orice pretenție. Douăzeci și șapte de ani, tată italian (un negustor de artă cunoscut, cu galerii importante la Florența și Roma), mamă spaniolă. De familie bună din ambele părți, legată de lumea picturii de trei generații, inclusiv o bunică
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cetăți cu anii. La ziduri nă alte și late Cu porțile-n fier legate Parcă n-ar mai avea moarte CÎnd vrea moartea ca să vie Nu-i dă veste ca să știe. Să știe să se gătească Sufletul să nu-i răpească. Și lasă curtea pustie Și-l duce unde nu știe. Lasă scaun de argint Și intră În negru pămînt. Lasă scaun de mătasă İntră-n groapă-ntunecoasă. Căpătîi și așternut Viermele ne-a adormit. Și de acum pînă-n vecie Amin Doamne
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lume cît ai trăit În rele te-ai tăvălit. Îngrijit numai de trai Nu gîndeai la iad, la rai. La moarte n-ai cugetat Dar de dînsă n-ai scăpat. Că iată ia a venit Și din lume te-a răpit. Îngerul morții acum Mă Însoțește la drum Și mă trece pe la iad Unde păcătoșii ard. Vai! În iad cînd mă uitai Ce văzui, mă spăimîntai. Văzui balauri căscînd Și din gură foc vărsînd. Curgea ca un rîu Întins Într-o
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
sugerează însă faptul arhetipal că femeia va fi întotdeauna un motiv (cauză) de "adormire" a vigilenței bărbatului, spre a putea fi dirijat (de multe ori înșelat) cu mai mare ușurință. Mitul Dalidei care îl adoarme pe Samson pentru a-i răpi puterea este relevant pentru acest arhetip cultural. Iată încă un actual motiv de meditație pentru toți bărbații lumii. b) Etimologic, numele comun de "femeie" simbolizează desprinderea sa din trupul bărbatului; căci, așa cum Adam însuși spune: Aceasta este acum os din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au crezut protopărinții cuvîntul Domnului și l-au luat în seamă pe acela al lui Satan? Pentru că Dumnezeu nu ar fi putut să le inducă absoluta credință în adevărul cuvintelor sale? Nu, ci pentru că procedînd astfel Creatorul le-ar fi răpit de la bun început posibilitatea alegerii libere. Ca atare posibilitatea de alegere a răului a fost egală de la bun început cu aceea de alegere a binelui. Iar omul s-a grăbit să aleagă. 1.3.3. Sensuri ascunse ale înșelăciunii Să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în textele de mai jos și mărcile acestor raporturi: (a) "Mulțumesc lui Dumnezeu că ajunsei să mai văz om de pe tărâmul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea; aici este moșia a trei frați zmei, care ne-a răpit de la părinții noștri, și suntem trei surori și fete de împărat de pe tărâmul de unde ești tu. Atunci el povesti în scurt toată istoria cu merele, cum a rănit pe hoț și cum a venit după dâra sângelui până la groapa pe
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama?" (I. L. Caragiale, Vizită...) (c) "Nu te grăbi, că n-am gătit încă, vorbi Sfânta Vineri mai departe. Să nu privești la Zâna Zorilor că ea are ochi care vrăjesc și priviri care răpesc mințile. E urâtă, atâta de urâtă încât nici nu-ți pot spune." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (d) " Dacă ajunseră fiecare la ai săi, bogătașul era vesel că are să-și câștige pricina, iară săracul se puse pe gânduri și tot ofta
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
globului ceresc, Atlas avea mai mulți fii, dintre care unul, Hesperos, se deosebea prin evlavia lui, prin sîmță-mîntul de dreptate față de supuși și prin acela al omeniei. Cîndva Hesperos - ur-cîndu-se pe vîrful muntelui Atlas, ca să observe astrele - ar fi fost răpit de furtuni dezlănțuite pe neașteptate și a dispărut de pe fața pămîntului. Poporul hotărînd să i se dea cinstire vrednice de un zeu, i-a fost dăruit celui mai strălucitor astru de pe cer numele său... Atlas avu șapte fiice, cărora - după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de an iar opt meseni s-au îmbuibat pînă i-a mîncat moartea. Ea este o fire delicată și a obosit rău să fie privită pe furiș de alții care vor să o smulgă din casa părintească și să o răpească pentru farmecul ei de albinuță. Puternica și strălucitoarea Sarmisetuso, Conducătorul”. Vrednici bărbați și la trup dar și la minte, să luam aminte cei de azi cu minte! Biseto l -mato , îl urmează pe Dromichete în strălucitoarea cetate a geților pe la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
comunismul a subminat de fapt identitatea oamenilor din rural: a deposedat țăranii de pământ, i-a făcut incapabili să se bucure de roadele muncii lor și i-a îndemnat să sustragă din aceste bunuri pentru a putea supraviețui, le-a răpit bucuria muncii care respectă tradițiile și obiceiurile legate de pământ, de lucrările agricole. Munca pe terenul agricol și-a pierdut astfel valențele simbolice legate de colectivitate, comunitate, vecinătate. Un alt aspect important în construirea și menținerea identității colective, este memoria
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
latente sau declarate, totdeauna paralele, niciodată suprimate. Esența sa este spiritul critic imposibil de redus la tăcere. Din care cauză, o teză între multe altele de același gen ale epocii de E.M. Cioran: meritul lui Hitler constă în a fi răpit spiritul critic al unei națiuni (1934) constituie o totală aberație. Idealul iluminist-activist urmărește, în același timp, să ofere și consilieri tehnici (vechiul vis al filozofului luminat reapare încă odată !) și mai ales să formeze un fel de lobby moral, civic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
amintirea, B. făcând elogiul clipei efemere. Romanul Xena și umbrele ei (1981) e analiza unei drame psihologice, văzută din perspectiva eroinei principale. Un soț gelos, care a omorât un presupus amant, scăpând nepedepsit datorită falsei mărturii a soției sale, îi răpește acesteia copiii și îi duce în străinătate, luând toate măsurile pentru a nu fi descoperiți. De atunci, viața Xenei rămâne „înstrăinată” (cum sugerează și numele ei), sub apăsarea așteptării chinuitoare, dramatice, privită minuțios de autoare, ca prin microscop. Apropiată prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
regăsind începutul care deschidea deja poarta fabulosului: "Și eu am căzut într-un vis." Houellebecq este imens de departe și foarte aproape în același timp. În mod curios, și el le omoară pe eroinele romanului său; această constanță sadică le răpește pe Christiane și Annabelle chiar în momentul în care bărbații vieții lor încep "să întrezărească posibilitatea practică a fericirii". E ca și cum, într-un exces de pudoare sufletească sau de groază subită, am alunga perspectiva împlinirii. Chestionat în acest sens, Houellebecq
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și o schiță timidă de perspectivă familială aproape că îl întremase și-l vindecase pe inconsistentul Bruno (undeva, în carte, Michel se întreabă în ce măsură acesta poate fi considerat un individ), se împiedică pe același prag 'practic' al fericirii. Boala o răpește și pe ea. Teribilă înfrîngere personală, în vreme ce în planul cercetării, al biologiei moleculare, tocmai era pe cale să-i ofere o consolare omului de rînd, propunîndu-i să înlocuiască spectrul morții prin cel al îmbătrînirii. Odată încheiate cele două lecturi, suntem nevoiți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
una politică. Mă consider un antropolog al societății noastre", declara autorul într-un interviu. "Descriu un simptom social și nu un fapt divers." 2006 e anul în care Ilian Halimi, un tînăr evreu, presupus bogat, pentru că era evreu, a fost răpit, sechestrat și torturat vreme de douăzeci și patru de zile, pînă la moarte, de un grup de tineri golani de cartier periferic din Bagneux, orășel din nordul Parisului, conduși de Youssouf Fofana (originar din Coasta de Fildeș), pe care mass-media i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lumi tot mai ruptă de ea însăși și de valorile pe care s-a clădit. Dincolo de torturile incredibil de crude la care a fost supus tînărul Ilan (Elie, în roman), oroarea supremă constă, poate, în faptul că el a fost răpit, chinuit și ucis pentru că banda îi reproșa apartenența la o comunitate pe care o percepeau ca integrată, în vreme ce ei reprezintă rebuturile, deșeurile pe care o lume bogată și organizată le împinge tot mai departe la periferie, ca să uite că există
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spune o poveste. Și ca orice poveste, ea trebuie așezată în vremuri imemoriale, doar că nu mai începe întotdeauna cu "A fost odată...", ca odinioară, ci cu un mai scurt și funcțional "Într-o zi...". Și gata. Povestea ne-a răpit. Mozaicul colorat și iute de probleme actuale ne poartă din cazarme transformate în cămine culturale prin benzi desenate Manga, prin întreprinderi moderne, storytelling, Faulkner și Pirinei, burse Erasmus și alte isprăvi și situații din "real life", unduind amețitor și strecurînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a marelui ban Nicolae, care - mândră de evghenia neamului ei - pretindea că s-ar fi înrudit cu Maria Tereza. Copilul a fost crescut de mamă, căci în 1797 Elena Dudescu se despărțise de soțul ei. În 1799 Alecu Văcărescu este răpit de arnăuții domnitorului Alexandru Moruzi și aruncat în închisoarea din Tulcea, unde a și murit. Emigrantul francez Félix Colson a fost primul dascăl al lui V. În 1804, însoțit de un dascăl-epitrop grec, Zaharia, era trimis la Viena pentru învățătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
împiedicate cel puțin dacă nu se merge până la a se afirma că Jacques Bonhomme nu ar fi făcut nimic cu aceste monede de o sută de parale pe care le-a câștigat cinstit și pe care impozitul i le-a răpit, o aserțiune absurdă, căci dacă și-a dat osteneala să le câștige înseamnă că spera să aibă satisfacția de a se servi de ele. Și-ar fi refăcut împrejmuirile grădinii sale și nu mai poate să le refacă, este ceea ce
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu ești decât un nume! Dar dacă a scăpat de la hulire ceva până acum... Bani blestemați! bani blestemați! Să facem un pic de filozofie. Ce vi s-a întâmplat? A aruncat Cresus 36 cu noroi în dumneavoastră? Mondor v-a răpit dragostea pentru firimitura voastră de pâine? Sau poate Zoilus 37 a cumpărat împotriva dumneavoastră o diatribă la gazetă? Nu invidiez carul lui Cresus; renumele meu, prin faptul că nu valorează nimic, scapă limbii lui Zoilus; cât privește firimitura mea de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adevărat periculos. De ce? Deoarece sub această formă îl vedem permanent gata să invadeze totul. Și priviți pe cineva care cere ca statul să furnizeze în mod gratuit meșteșugarilor, muncitorilor instrumente de lucru; acest lucru înseamnă a invita statul să le răpească de la alți meșteșugari și muncitori. Altcineva vrea ca statul să împrumute fără dobândă; nu poate face acest lucru fără a viola proprietatea. Un al treilea reclamă educația gratuită la toate nivelurile; gratuită! adică pe cheltuiala contribuabililor. Un al patrulea cere
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și bunurilor lor. Se concepe că acest drept individual, deoarece rezidă în toți cetățenii, poate îmbrăca forma colectivă și legitima forța comună. Și de ce statul nu are dreptul de a pondera proprietățile? Deoarece pentru a le pondera trebuie să le răpești unora și să îi gratifici pe alții. Or, niciunul din cei treizeci de milioane de francezi neavând dreptul de a lua, cu forța, sub pretextul de a se ajunge la egalitate, nu văd cum forța comună ar putea fi învestită
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dificil a se vedea că acest drept va deveni temelia unei forțe comune legitime. Dacă unul dintre acești sălbatici și-a consacrat timpul, forțele, inteligența pentru a-și crea un arc și săgeți și un altul vrea să i le răpească, toate simpatiile tribului vor fi pentru victimă; și în cazul în care cauza va fi supusă judecății bătrânilor, spoliatorul va fi în mod infailibil condamnat. De aici nu mai este decât un pas până la organizarea unei forțe publice. Dar, vă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
popularizator atât de abil al teoriilor lui Malthus și Ricardo; în 1849, pe Fonteyraud, această vie și fermecătoare inteligență, una dintre cele mai scumpe speranțe ale economiei politice; în sfârșit, în data de 24 decembrie 1850, moartea i l-a răpit pe Frédéric Bastiat, omul care știa cel mai bine să facă populare și accesibile adevărurile economice și unul dintre cei care au onorat cel mai mult știința. Frédéric Bastiat s-a născut la Bayonne, în data de 25 iunie 1801
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
luminată și ghidată? Bastiat ar fi putut să îi fie ghid, tot așa cum autorul Poor Richard's Almanack 76 a fost ghidul democrației americane. De ce a trebuit oare ca Cerul, care ne lasă să așteptăm un Washington, să ni-l răpească deja pe Franklin al nostru? Gustave de MOLINARI Postfață Douăzeci de mituri despre piețe Când ne gândim la meritele și la limitările găsirii de soluții la probleme de coordonare socială prin intermediul mecanismelor pieței, este util să spulberăm o serie de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]