4,549 matches
-
istoria Moldovei dintre 1695 și 1754. Cronica urmărește, într-o succesiune evenimențială și portretistică, domnitorii pământeni și fanarioți, relațiile lor cu boierimea autohtonă și cu noua clientelă adusă de la Țarigrad. Figură întunecată, Gheorghe Duca, „prea vrăjmaș și plin de toată răutatea”, asuprea cu „dăjdii” deopotrivă norodul și boierimea - lezare a privilegiilor, aspru sancționată. Precis consemnată, răscoala lui Hâncu este urmărită în toate fazele și dedesubturile ei: lupta de la Ciric, tergiversările lui Duca pentru a o înăbuși cu ajutor turcesc, complicitatea boierilor
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
critice exclusiviste. Nu amestecă în demersul critic nici politica, și nici morala cu literatura, și nu-și colorează nepotrivit discursul critic cu referiri la politic. Astfel, el poate comenta favorabil opera literară a unui adversar de idei ori desființa (fără „răutate”, dar fără milă) cartea unui scriitor a cărui poziție în chestiuni, bunăoară, social-politice ori de politică culturală etc. o poate împărtăși. A putut „nimici” fără ezitare cărți proaste ale unor autori față de care, pe plan uman, nutrea sentimente de prietenie
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
și chiar „sperie”. Până acum, criticul a vădit o onestitate intelectuală absolută: dacă a „greșit” în unele verdicte, a făcut-o în deplină sinceritate, și nu din spirit de coterie, din politicianism literar. Criticul se dovedește a fi lipsit de răutate gratuită sau impură față de eul lumesc al autorilor comentați, dar deloc dispus să-și tocească relevanța afirmării prin monotonia elogiilor. C.-E. se înfățișează, așadar, ca un apărător intratabil al primatului esteticului și se caracterizează prin evitarea scientismului dogmatic, a
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține, parcă, și un grăunte de ură. În suita de „scrisori deschise”, ca și în ciclul, de cruntă batjocură, „Viața romanțată” (a unor politicieni ai momentului), el spune pe șleau ce are de spus „mahărilor”, „lichelelor” ori cutărui „găgăuță
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
poate prezice sau prevedea comportamentul specific individului respectiv. La persoanele neadaptate, comportamentul se poate prezice tocmai pentru că este puternic înrădăcinat un anumit tip. Dacă o asemenea persoană necreativă a învățat să recurgă la o reacție ostilă față de autoritate, dacă această „răutate față de autorități” este parte a concepției sale despre relația cu autoritatea și dacă din această cauză acel om neagă și deformează orice experiență ce ar trebui să-l convingă de contrariu, atunci comportamentul său este complet previzibil. Se poate susține
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cornului Inorogului asupra a toată otrava aminte își adusă (căci și de altă dată de otrăvită a văzduhului putregiune mântuindu-l, cu sănătatea vieții îl dăruisă)"73. (s.m.) Rezultatul nu este cel scontat, Inorogul declinându-și posibilitatea de a vindeca răutatea, otrava ce vine din interior. Dar reputația sa de ființă binecuvântată, care poate salva viețile, rămâne. Cornul său este "purtătoriu de viață", har unic într-o lume despiritualizată, care slujește cu încăpățânare răul. Personajul însuși este conștient de vocația sa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu socoteam că va vini lucrul așe, însă când la numele cerescului să supune pemintescul, pentru amăgirea ce i-ar vini, mare mângâiere și de izbândă nedejde îi rămâne, că numele pre cari le cei fără de lege organ și măiestrie răutății lor l-au făcut scutitoriu în nevoi, agiutoriu în strâmptori și izbânditoriu în dziua mâniii sale să-i fie. Deci, o, jiganie, cereștii de nu să amăgesc ca peminteștii, după fapta carea au lucrat, în sfântul pre carile cu mare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mâna (colții) inamicilor săi, care nu l-ar fi iertat, personajul, care, fără doar și poate, este o victimă a ticăloșiei Corbului, ticluiește un plan abil de a scăpa. Mai întâi, se jeluiește, pentru a-l impresiona pe Crocodil, acuzând răutatea fără margini a Hameleonului. După aceea rostește discursul impresionant, mai sus reprodus și comentat. După care trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să-l înduplece pe cel lipsit, prin tradiție, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu era inamicul său personal: "Șoimul, chipul înșelăciunii ce făcea și mărimea fărălegii ce isprăviia de a doa oară socotind și răzehitind, așijderea dreaptă și curată inima Inorogului vădzind, gândul într-alt chip începu a i să pleca (că ce răutate nu abate bunătatea? și ce strâmbătate nu biruiește dreptatea?), și măcar că cu nestâmpărată vrăjmășie într-acela chip îl goniia și nepărăsit de atâta vréme îl întiriia, însă în sine socoti că acel félu de scărăndăvicioasă vânătoare preste toată fărădelégea covârșéște
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bea). Ce dară între strâmb și între drept, între adevăr și între minciună ar fi, de nu pemintenii, cereștii vor giudeca și vor alege. Ce acmu lucrul rămâne ca dintr-această a noastră dorită și nesățioasă împreunare vechile începături a răutății să să surpe și noaă temeliile bunătății să să arunce..."" 19. Nu numai că Șoimul este convins că dreptatea se află de partea noului său prieten (chiar dacă, am văzut, înainte nu se sinchisea de asemenea "amănunte"), dar el este câștigat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
plutește și, spionând de acolo, înoată pe sub el. Iar oamenii vin aducându-și vasele, ulcioarele. Apoi, când oamenii scot apă, creaturile apar de sub lemnul plutitor, sar pe mal și îi apucă cu o mare putere și îi mănâncă. Atâta despre răutatea înnăscută și ticăloșia crocodililor"7. Chiar dacă ilustrul erudit de la finele Antichității sesiza doar ticăloșia animalului, trebuie să observăm că acesta nu este doar rău, viclean, ci că are, iată, și inteligența de a aștepta momentul oportun; are, altfel spus, răbdarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aminte-i aducându-și, și rușine îi viniia, și mâniia i să scorniia (că la cei ce binele a răsplăti nu știu, din pomenire întâi rușine, iară din rușine mânie să scornește). Ce până mai pre urmă, pre binele obiceinic, răutatea din fire biruind (că cu nemilostivirea neamul crocodililor vestit ieste), pre Inorog la bârlogul său dusă, unde preste acea noapte poprit îl ținu"27. Deocamdată, să observăm că fiara aceasta nu este sclava instinctului, că fălcile sale, înarmate cu niște
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ridicau să-și îndrepte spatele? Pentru că nu-l avansau mai mult de gradul de sergent, pentru că era prost și fără școală, nu era mai mult decât un ciomăgar și rămânea în postura aceea toată viața lui! De ce făcea ceea ce făcea? Răutatea și cruzimea unor oameni depășea orice imaginație. Cruzimea asta a omului, pe care noi o avem fiecare, se estompează prin educație. Eu nu pot crede că noi în evoluția speciei nu ne-am mâncat unii pe alții precum canibalii. Însă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
oblig să vorbiți... I. N.: (râzând) Nuuu, voiam să zic că stăteam atunci așa cum stăm acum la birou. Și-mi zice anchetatorul: "Tovarășu' Năvodaru, ce să mai umblăm?, dumneata ai fost urmărit atâția ani de zile, dumneata ai fost capul răutăților din punct de vedere politic. Dumneata când veneau... ia spune, ascultai "Vocea Americii?" "Nu!" Nu aveai un aparat micuț și-l puneai și ascultai "Vocea Americii?!" Dar eu ascultam "Vocea Americii" mult. C. I.: În unitate? I. N.: Nu în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dimensiunile sale proprii. D.V.: Se poate. Eu, datorită vârstei, am uitat multe nume, am uitat, dacă vreți, uneori și cum mă cheamă. C.I.: Aveți o autoironie admirabilă! D.V.: Se poate, numiți-o cum vreți! Dar sunt atât de sătul de răutatea omenească și de fățărnicie, poate mai mult decât de răutate mă doare fățărnicia, ipocrizia semenilor mei: nu pot concepe că cineva vine, îți strânge mâna, te îmbrățișează, te sărută... În cartea 12 pe care v-am oferit-o, am vreo
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
uitat multe nume, am uitat, dacă vreți, uneori și cum mă cheamă. C.I.: Aveți o autoironie admirabilă! D.V.: Se poate, numiți-o cum vreți! Dar sunt atât de sătul de răutatea omenească și de fățărnicie, poate mai mult decât de răutate mă doare fățărnicia, ipocrizia semenilor mei: nu pot concepe că cineva vine, îți strânge mâna, te îmbrățișează, te sărută... În cartea 12 pe care v-am oferit-o, am vreo 10 episoade intitulate Tânguirile Iudei. Știți că eu iau, în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
rău, peste tot pe unde am fost deținut: și la Grind, colonia Periprava. Dar nu pentru faptul că făcusem ceva, ci era o plăcere pentru ei să bată. Cred că ei se plictiseau și de plictiseală băteau deținuții. Asta era răutate în stare pură, fără niciun motiv. Oameni fără credință! Am avut și maxilarul dislocat, am semn și acuma. În toate penitenciarele, la Iași, la Gherla, în lagăre, la Securitate au fost toți antihriștii, ăștia care n-au avut nici mamă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și Ștefan cel Mare și Mihai cel Viteaz. Natura însăși, cu codrii săi, cu munții săi, cu văile sale, au stat într-ajutor la Rovine și la Racova, dar turcii aveau noroc, - noroc și putere mare. În folosul lor venea răutatea și viclenia oamenilor. Lupta dintre Dănești și Drăculești, ca și - mai târziu cu secole - lăcomia fanariotă, prelunga lor stăpânire, apăsătoare, istovitoare". Într-o lucrare a lui Zallony apărută în 1910 în „Biblioteca pentru toți" se putea afla ce a însemnat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
socială nu lipsește), cât de lamentabila statură morală a personajelor compunând lumea de azi. Apropierea cu scriitorii brașoveni, mai ales cu Caius Dobrescu și a sa Teză de doctorat, se impune de la sine. Ca și la David Lodge sau Bradbury, răutatea localizată la nivel academic, impostura în formele ei cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
problemă, Chiaudano răspundea astfel: "meritele puteau fi lăudate doar după o analiză a fiecărei idei spuse de autor, astfel încât să se poată face diferențieri, iar nu după o judecată de ansamblu, care putea induce în eroare". Motivele enunțate erau: 1) răutatea autorilor perfizi era atât de mare încât, pe lângă ea, bunătatea lor era aproape nulă; 2) erau dușmani ai sfintei religii, deoarece o calomniau în mii de feluri și îi îndepărtau pe catolici de credință; 3) a ajuta la promovarea autorilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
articol din aceeași publicație s-a tratat tema "Învățământul superior catolic", afirmându-se că "Universitatea însăși, în forma ei de astăzi, este o creație a Bisericii Catolice din timpul Evului Mediu"643, menționându-se apoi că: "Vitregia timpurilor, însă și răutatea oamenilor au smuls din mâinile Bisericii aceste institute de înaltă cultură și de cele mai multe ori au făcut din ele, tocmai în numele științei, dușmani înverșunați ai Bisericii"644. După prezentarea realității privite prin prisma Bisericii, se făcea apoi o trecere în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Oradea, un om cultivat, doctor în teologie, care avusese nefericita inspirație să candideze și el [ân anul 1947, n.n.] la tronul mitropolitan de la Iași” (p. 166). Pe lângă rezerva patriarhului Justinian Marina, Dumitru Stăniloae s-a confruntat și cu invidiile și răutățile unor colegi profesori de la Academia Teologică din Sibiu și de la Institutul Teologic de grad universitar din București (pp. 156-157, p. 160 și 184). Documentele organelor represive referitoare la procesul „Rugului Aprins” din 1958, cu precădere procesele-verbale de interogatoriu, îl pun
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și credință”, „Tinerețea învinge”, „Mi-au zis că am trădat partidul”, „Toată viața am fost militar”, „Analfabeții să treacă în partea stângă”, „Pentru ce atâta răutate asupra noastră?”, „Unde-l duce pe fratele meu, acolo vreau să mă duc și eu”, „Intrarea evreilor și a câinilor e interzisă”, „Nu m-am dezis de mișcarea legionară și nici nu mă voi dezice”. înlănțuite, înregistrările recompun momentele și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apoi Îi lovea cu lopata pe unde Îi nimerea”. Ieșirile făcute de muncitorii garajului În str. Alecsandri pentru a bate evrei din convoaie erau inițiative particulare, care le-au provocat multă plăcere personală, făcute cu sălbăticie, cu bucurie, cu o răutate indescriptibilă și fără nici o presiune din partea unui factor extern. Taxatorul Mihai Aelenei XE "Aelenei, Mihai (taxator)" și-a amintit că a auzit deodată „Împușcături puternice de arme automate din curtea Poliției și de pe străzi ale orașului, și În aceeași clipă
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
clănțănea, se auzea în sală penibil pur și simplu. Mai ales că a fost un cuțit adus special din Italia... A.V. Probabil regizorul s-a gândit că e nevoie de un cuțit enorm și de patru lovituri, ca să exprime răutatea personajului Scarpia și disperarea personajului Floria Tosca... M.S. Da, a transformat-o aproape într-o criminală. În spontaneitatea acelui moment, ea omoară, dar e suficient să-l lovești o singură dată. Să bagi și să scoți cuțitul de patru ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]