5,506 matches
-
a fost cu japoneza: precum cocul unei femei din Japonia. I-a explicat chemând-o pe mama de la frământat aluatul, despletindu-i coada lungă și făcându-i-o rapid coc, în care apoi a pus unul din sucitoarele subțiri de pe raft, pentru a-i arăta un coc japonez. Ea, cu degetele pline de făină, și a alungit ochii și apoi s-a întors cu spatele să își arate coafura. Englezul a râs. Înțelesese. Tata, mândru, i-a zis apoi că el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
suntem eu și ea, singura persoană de pe pământ lângă care tăcerea nu e, nici măcar un pic, stânjenitoare. Intru odată cu ea într-o librărie. Una din aia de fițe, că alta nu găsești în mall. Colorat și aglomerat. Ne pierdem printre rafturi. Trec vreo zece, cinșpe, douăzeci de minute, habar n am. Mă uit după ea, n-o mai văd. Mereu trece timpul altfel pentru noi în librării sau biblio teci. Câteodată mă întreb dacă nu suntem două ciudate - pe noi de ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pomenești că acum îți trebuie pastile și pentru răceală. Și singurul ochi cu care vede mă imploră. Mă imploră ori să moară, ori să se teleporteze în trecut, acolo unde fuma iarbă și visa să facă dragoste cu Nichita. Pe rafturi, lângă ea, cărțile sunt aranjate în ordine alfabetică. Un singur scriitor îi lipsește. — Grija ta, acum, în prag de moarte, e că n-ai toate cărțile, ă? — Nu o mai certa... e bolnavă... — Ei, bine, lasă-ne pe noi, zi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ani după război, își avea camera ei tapisată cu flori palide, galbene la etajul la care ducea scara interioară de lemn, întortocheată ca o cochilie de melc. La parter și pe holuri pereții erau plini de sus până jos cu rafturi cu cărți în multe limbi ale pământului și undeva erau cele câteva cutii cu toate titlurile cărților, orânduite alfabetic și pe specialități, scrise și îngrijite de fiica ei, la fel cum erau ținute la zi catalogul cu noutăți și extrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rare și încercând să discute despre cum a fost interpretată filosofia lui Nietzsche de-a lungul secolului și despre impresionanta exegeză a lui Charles Andler, ci se vedea în camera pătrată din acea vilă unde locuia, cu cărți înghesuite în rafturile ce îmbrăcau doi dintre pereți, stând pe jos, pe perne, sau în apropierea sobei vechi de teracotă, cu lemne, și bând votcă, în vreme ce pe patul îngust era lăsată să se întindă femeia ce se afla cu ei, aproape mereu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Lia, într-o undă de parfum scump, și Andrei Vlădescu, care m-a privit o clipă cu niște ochi ce păreau tulburi. Iuliu Sofronie spunea mai departe măscări. M-am desprins de tocul ușii, să privesc cotoarele cărților înghesuite în rafturile din spatele fotoliului-balansoar. Aurora Mocanu îi oferea o prăjitură lui Vlad Dumitrescu. A refuzat-o, apoi s-a întors spre mine. „Spune-mi, dumneata te pricepi? Ți-amintești ce-a zis unul din ăia trei, Lowell sau Haise sau poate Swigart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Acum, când îl vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
redresă fără să atingă podeaua, ateriză izbindu-se de ușile duble care duceau În sufragerie, le deschise și Începu un circuit sălbatic În jurul mesei lungi, lustruite. O luă apoi prin cămară, Împrăștiind apa din balta de sub frigider, răsturnă cratițele de pe rafturile din bucătărie și Încheie În mare viteză spre oglinda din vestiarul de jos. CÎnd cauciucul din față atinse oglinda murdară, Jim se răsti la imaginea lui plină de Însuflețire. Războiul Îi adusese măcar această mică recompensă. Bucuros, Jim Închise În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu repeziciune prin camerele Întunecate, ce păreau niște tablouri Într-un muzeu uitat. Casa era plină de fotografiile unei femei frumoase care poza ca o stea de cinema. Ignoră portretul Înrămat de pe pianul mare și uriașul glob pămîntesc de lîngă rafturile bibliotecii. Mai demult, Jim s-ar fi oprit să se joace cu globul - ani de zile Îl cicălise pe tatăl lui să-i ia unul ca ăsta - dar acum era prea flămînd ca să piardă vreun minut. Casa fusese proprietatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se găseau niște dulăpioare albe, conținînd zeci de seturi de dinți. În Întuneric, rînjeau spre Jim ca niște guri lacome. Jim străbătu sufrageria și ajunse În bucătărie. Ocoli balta de apă din jurul frigiderului și, cu un ochi de expert, cercetă rafturile cămării. Spre nemulțumirea sa, acestui stomatolog belgian și frumoasei lui consoarte le plăcea mîncarea chinezească - ceva pe care părinții lui rareori puneau gura - iar cămara era plină, precum depozitul unui comprador chinez, cu intestine și fructe uscate. Exista totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și cu sandalele de piele, fără nimic altceva. Totuși, cămăruța lui din Blocul D conținea un impresionant inventar de lucruri - un schimb complet de haine, un gramofon portabil și cîteva discuri, o rachetă de tennis, o minge de rugby și raftul de cărți care Îi oferiseră lui Jim posibilitatea de a Învăța. Toate acestea, precum și toate hainele pe care le purtase Jim În lagăr, ca și minunații pantofi de golf care au atras imediat atenția privirilor sergentului Nagata, doctorul Ransome le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
paginilor tipărite. Titlul volumului, sugestiv de altfel vrea să reconfirme acea revenire a cititorului la poezia tipărită. Volumul “Regăsire” vine să ne alinte cu folclorul adolescenței noastre cu acele « scrisorele » versificate, care au păstrat încă parfumul acelor vremuri. Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... (REGĂSIREA) Multe poezii rămân la nivelul încercărilor literare, cu toate că autoarea are de multe ori idei și porniri spre poezia mare dar se complace în jocul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
trebuie ...) Semnalez această apariție editorială și aștept ca autoarea să pătrundă în universul liric și să contribuie la îmbogățirea lui sau să participe activ la propagarea actului cultural în orice formă. Mihai Apostu Vaslui 10.04.2010 REGĂSIREA Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... Îndrăznește să citești Căi oprite, căi permise, Biet pierdut te regăsești Printre rândurile scrise, Numai titlul nu-l pot pune Pentru tot ce-ncerc a
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în acele odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o urmărise tot timpul și se așezase imediat pe vechea ei mănușă din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oraș. Ignatius se reîntorsese la radar, așa încât doamna Reilly băgă mâna în cutie și scoase un fursec cu cacao. — Vrei unul? îl întrebă pe barman. E bun. Am și prăjiturile pentru vin. Barmanul se prefăcu că îi trebuie ceva de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a prăjiturele pentru vin, strigă Darlene, uitându-se dincolo de Ignatius. — Ia una, drăguțo, o îndemnă doamna Reilly. — Cred că am să iau și eu una, spuse Ignatius. Cred că merg cu coniac. Doamna Reilly înșiră cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am idee, spuse ea și făcu o pauză pentru a strănuta. Eu sunt aici doar lunea și miercurea. — Bine, și cine știe? Recepționerase mulțumi să ridice din umeri și strănută din nou. Watson trase ediția din acea dimineață de pe un raft și trânti pe biroul recepționerei. „COPILUL DISPĂRUT A FOST GĂSIT MORT!“. Își Înfipse degetul sub cuvintele: „DE COLIN MILLER“. — De el ce zici? Întrebă ea. Recepționera luă ziarul și Își miji ochii umflați, Încercând să citească numele. Fața i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apucând alte două felii de pâine și Îndesând ultimele bucăți de șuncă Între ele. MacNeil a cumpărat doar patru pachete și le-am pregătit deja pe toate. Oricum, trebuie să mă pregătesc și eu. Luă sosul de roșii de pe ultimul raft și turnă o cantitate indecentă din el În sandvișul cu șuncă. — Ar fi trebuit să te arăți mai devreme. Fața nou-venitului făcu o grimasă fățișă de invidie În momentul În care agenta Jackie Watson Înfulecă o bucată sănătoasă din sandvișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
clipa aceea, Logan era de părere că a se duce acasă cu o sticlă de vin era o idee foarte bună. Îi ceru polițistului de la volan să facă un mic ocol. În vreme ce restul așteptau În mașină, Logan se târa printre rafturi, stivuind În coș cartofi prăjiți și cepe murate. Veniseră așteptându-se să-l găsească teafăr pe copilul dispărut, și să se Întoarcă victorioși la sediul poliției. În loc de asta, se Întorceau cu mâna goală, iar Logan avea să pară un idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cafea la piept, dar nu suficient de aproape cât să-și păteze frumosul lui costum. — Știi foarte bine de ce: vreau povestea din interior. Vreau ineditul. Chestiile astea, zise elîmpungând fotografia de pe prima pagină a ziarului, n-au viață lungă pe raft. Azi, mâine și gata. Copilașul a apărut bine-sănătos și fusese doar taică-su de vină. O chestie domestică. Fără sânge și mațe care să șocheze și să oripilieze pariorii. Să fi fost mort copilul, se publica săptămâni Întregi. Așa, poimâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oră și-un pic. Așa că se Îmbrăcă rapid și-și făcu loc prin zăpada până la glezne până la Castlegate și la cel mai apropiat chioșc de ziare. Era un magazin mic, genul acela care Încerca orice o dată. Pereții erau ticsiți de rafturi: cărți, vase, tigăi, becuri, cutii cu fasole boabe... Logan găsi ceea ce căuta pe podeaua de lângă tejghea - un teanc gros de ziare proaspete, Încă Învelite În plastic protector pentru ca zăpada să nu Înmoaie hârtia. Proprietarul, un tip masiv cu trei degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
băii. Lung de trei picioare, lat de patru, suficient de mare cât să Încapă un computer, o imprimantă color cu aspect deosebit și un scaun de bar. Și un zăvor care se Închidea doar pe dinăuntru. Pe perete se găseau rafturi de CD-uri, genul acela pe care le scrii acasă, și cutii Întregi de materiale printate pe hârtie lucioasă de calitate, sub banca pe care stătea computerul. Femei și copii: mai mult copii. În dormitor găsiră o cameră video de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o văzuse În bucătărie, și, cu o voce delicată, șoptită, Începu să cânte „Picnicul Ursuleților“. Mângâia pe cineva din valiză. Ochii lui Watson scrutară mica Încăpere, căutând o armă. Locul fusese la un moment dat un soi de birou. Un raft de metal pentru fișe de pontaj era Încă fixat pe peretele de lângă ușă, iar un calendar jilav și mucegăit cu femei dezbrăcate era prins de un altul. Mobila dispăruse, nelăsând În urmă decât pereții acoperiți cu graffiti și podeaua rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănînd pînzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfîșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca-ntr-o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n-am reușit s-o aflu. Apoi Îmi aduc aminte, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
călătorie tocmai În intenția de a mai uita de suferința care mă copleșise. GÎndeam și eu, ca toată lumea, că schimbarea locului m-ar putea ajuta să-mi uit durerea, ca și cum n-am purta-o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povîrnite, ținînd cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitînd pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi-am dat seama de asta În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
purta-o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povîrnite, ținînd cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitînd pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi-am dat seama de asta În clipa În care m-am mișcat din loc, ca să mă trag mai la lumină cu volumul uriaș. Brusc, m-au trecut fiori, mi se păruse că zăbovisem mult prea mult, Încît domnul Cerber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]