5,310 matches
-
greu ar fi putut spune că locuiau în oraș, atît de groasă și extinsă era folia care le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a spus David, "și în olandeză." Cîștigasem de atîtea ori. De opt ori? De zece? Am uitat. Pusesem primele medalii acasă, pe pervazul ferestrei. Dar era mică și îngustă. Cînd am primit mai multe, a trebuit să le mut pe rama de deasupra patului pliant. Atrăgeau mai puțin atenția și-mi plăcea asta. Din cînd în cînd, le ridicam și le lăsam să-mi alerge prin palmă, discuri de alamă și din metal cu imagini impunătoare, panoplii cu arme și simboluri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
părți de bătăi, prinderea apei și părăsirea ei. Am împărțit munca în porții, semn că ajunsesem la epuizare maximă. Durerea era la bord. Și nu puteam judeca limpede dacă sprintul intermediar ajutase. Eram din nou în linie cu echipa cu rame portocalii, dar oare sprintul nostru o avea doar pe aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult în urmă, iar tempo-ul lor să coboare. Dar rama capului de pasăre prindea acum apa foarte aproape de a mea. M-am uitat la pupa bărcii noastre și am văzut cîrma împingînd deoparte un val. David mă scotea din curs? Nu mai mergeam drept. S-a corectat, nu cu vîsla
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-ar fi menținut eseu. Cutia cu bătrâni este o carte ciudată. Dacă, asemenea Bătrânului arhivar, ați dat vreodată un anunț în ziar "Caut obiecte stranii" o să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum de vede tot, de fapt, nu mă chinuiam prea mult să înțeleg, doar mă holbam la sticlele acelea groase, de după care doamna Olga clipea. Privirea ei mă făcea să mă simt de parcă aș fi avut treizeci de ani. Între ramele groase și negre de plastic, prinse în colțul din stânga sus cu un plasture roz, m-am maturizat, iar doamna Olga veghea asupra mea. Eu o uram că mereu îmi striga din spate să mă grăbesc și să vorbesc mai tare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ci suflete. Așa am descoperit că în spatele chipurilor întotdeauna este ceva ce trăiește. De atunci aștept să ajung la vârsta doamnei Olga, ca să mă obișnuiesc cu ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lungă și închisă până la gât. Eram tare mândră de gulerașul meu care ascundea frumos pistruii și petele de la soare. Am ales o culoare deschisă de ruj și am încercat să umplu toate striațiile adâncite în buze. Ochelarii de soare cu rame foarte mari nu lăsau să se vadă aproape deloc ridurile din jurul ochilor. Mi-am privit gleznele umflate când le am vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe care o probează Uniunea Sovietică, dincolo de limes-ul central și est-european. Imperiul galben, cel care reușește să împingă armata de rezistență în caverne și în adâncuri de mare, unește pasiunea pentru distrugere cu o artă rafinată a terorii. În rama poveștii lui Jacobs se pot ghici referințele la realitățile pe care național socialismul le adusese în viața Europei ocupate : de la tentația turpitudinii până la beneficiile colaborării cu o ordine politică ce pare perenă. Le secret de l’espadon este confruntarea, pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Gordon, imaginat de Alex Raymond cu decenii înainte ca filmul să îi acorde un statut de personaj-cult, puntea dintre Pământ și cerurile populate de lumi ciudate, senzuale și barbare este întinsă. Memorabilă și atât de simplă în articulațiile ei cosmogonice, rama aventurilor lui Flash Gordon creează precedentul pe care îl vor recupera desenatorii și scenariștii europeni. Scenariul implică ciocnirea, dramatică, dintre forme de civilizație diferite, ca și descrierea, cu minuția unui cartograf de coșmaruri, a unui alt univers, dominat de primejdii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așteaptă în noaptea aceasta. Împreună cu Milou, am reușit să scăpăm de plasa țesută în jurul nostru și am ajuns la punctul de întâlnire. Doctorul Maketoro este șeful serviciului sanitar din tabăra de la Bulundi - un om între două vârste, cu ochelari cu ramă neagră și un aer de fermitate care îl apropie mai mult de un soldat decât de un medic obișnuit. Informațiile sale sunt de cea mai mare importanță și explică multe dintre incidentele pe care le-am observat pe drumul nostru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bucăți tot mai mari de carne de curcan. Din intestinul subțire s-ar revărsa bacteriile. Ducând la peritonită, spune Sfântul Fără-Mațe, o infecție a peretelui cavității. În versiunea noastră cinematografică, Sfântul Fără-Mațe e înalt, cu nasul drept și ochelari cu ramă groasă. Are o claie de păr gros, dezordonat. Pe piept îi atârnă un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vizitează toate galeriile dintr-un muzeu, dar toți se duc la toaletă. Părea să nici nu conteze cum arăta pictura. Ceea ce o făcea artă, o capodoperă, părea să depindă de locul în care e atârnată... de cât de bogată e rama... și lângă ce alte lucrări se găsea. Dacă se documenta bine, găsea o ramă veche potrivită și-și agăța tabloul în centrul unui perete plin, putea rămâne atârnat acolo zile întregi, poate săptămâni, până să-l sune cineva de la muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nici nu conteze cum arăta pictura. Ceea ce o făcea artă, o capodoperă, părea să depindă de locul în care e atârnată... de cât de bogată e rama... și lângă ce alte lucrări se găsea. Dacă se documenta bine, găsea o ramă veche potrivită și-și agăța tabloul în centrul unui perete plin, putea rămâne atârnat acolo zile întregi, poate săptămâni, până să-l sune cineva de la muzeu. Sau poliția. Au urmat capetele de acuzare: pagube răuvoitoare, distrugere, graffiti. „Murdărirea domeniului public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care sfărîmă inimi numai cît intră Într-o prăvălie. — Care va să zică, erau amanți? — Dumitale Îți place foiletonul, eh? Uite, eu În viața privată a Nuriei nu m-am băgat niciodată, fiindcă nici a mea nu-i tocmai bună de pus În ramă. Dacă Într-o bună zi vei avea și dumneata o fiică, binecuvîntare pe care nu i-o doresc nimănui, fiindcă e o lege a vieții că, mai devreme sau mai tîrziu, are să-ți frîngă inima, În fine, ce voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa. Alex stă în rama ușii, mai frumos ca niciodată. Se uită la ea cu o uimire atât de sinceră, încât i se șterge din minte tot ce a mestecat cu atâta sârg în creierul ei de femeie bezmetică. Îl trage în pat fără o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu grăia românește: E Aurelian, feciorul nostru, care acuma-i sub drapel: face stagiul militar. Văzând că nu-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului în rama de lemn a unui tablou, având pe el dunga oblică a unei panglici negre: În poza aceasta, suspină el, se vede cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai știau să înainteze, nici încolo, nici încoace. Barca se oprise pe lac, taman sub podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de stejar și soldații beți pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-a curmezișul, cu cizmele atârnându-i în apă, altul își ținea capul în pumni. Niște diavoli de puștani din București își găsiră o riscantă și vătămătoare distracție: începură să-i scuipe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acceptase să aducă în casă un tânăr străin pe care nu-l văzuse niciodată. — Domnule Ōkuma, îi strigă Tomoe unui tânăr care lucra în același birou. Vreau să te întreb ceva. — Ce anume? Takuhiko Ōkuma, un bărbat cu ochelari fără rame, veni la biroul ei, cu batista la gură. El se angajase la firmă cu doi ani înaintea lui Tomoe și lumea știa că este nepotul baronului Ōkuma. Era slab ca o așchie, dar foarte pus la punct. Tomoe ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pus jos ceașca pe care o ținea, delicat, în mână, și s-a apropiat de masa lor. Era îmbrăcat foarte îngrijit. — Takamori, ți-l prezint pe domnul Ōkuma, care lucrează cu mine-n birou. Este nepotul baronului Ōkuma. Ochelarii fără rame sclipeau în lumina cafenelei. — Deci dumneavoastră sunteți Takamori. Tomoe mi-a vorbit deseori despre dumneavoastră. Vorbea politicos, ca o femeie. — Și dânsul este... Tomoe ezită o clipă. Gaston Bonaparte. A venit din Franța și stă la noi. Când auzi cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o dorință sexuală privind marea, Înconjurată de florile de canna, În grădina de mandarini de pe colina din spatele casei. Se pare că obiectul acelei dorințe sexuale era un anume Duke Dackes, basist al unei trupe de rock, care purta ochelari cu ramă lată. — Nu i-am mai povestit asta nimănui, niciodată În cei treizeci și trei de ani de când m-am născut, nici măcar bărbatului cu care mă vedeam Înainte de a te cunoaște pe tine. După aceea a Început să-mi povestească În amănunt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
De la fereastra camerei se putea vedea o grădină interioară cu o mică fântână arteziană În mijloc și, ceva mai Încolo, o stradă pe care nu se zărea nici țipenie de om. În momentul În care am deschis ferestrele grele, cu rame de fier, am auzit zgomotul mașinilor din depărtate. Un aer rece și uscat pătrunse În cameră. Era o briză uscată care mă pătrunse prin piele, insinuându-se parcă până În străfunduri. M-am Îndepărtat de la ferestră și am intrat În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oboseală și de epuizare. M-am întins și eu pe iarbă ca s-o las să se odihnească. Deasupra mea era un cer spălăcit, fără nici un nor. În jur, spațiu gol și arid. Mi-am amintit de un tablou cu ramă albă pe care-l văzusem undeva. Uitasem unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
începuse să studieze setswana și progresa rapid. Un anume domn Nogana venea acasă la noi și-i preda patru zile pe săptămână. Era un bărbat bine trecut de șaizeci de ani, un învățător pensionat și foarte demn. Purta ochelari cu rame mici, rotunde, și una din lentile era crăpată. M-am oferit să-i cumpăr o pereche nouă, fiindcă îmi închipuiam că n-are prea mulți bani, dar a clătinat din cap și mi-a spus că vede foarte bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de creme pe care și le aplicase și rămăsese mult mai închis la culoare decât cel al majorității fetelor de la colegiu. O încercă un puseu de ciudă împotriva destinului ei. Totul era în zadar. Nici cu ochelarii aceia mari, cu ramă rotundă, pe care și-i cumpărase la un preț exorbitant, nu putea să ascundă faptul că e neagră ca smoala într-o lume în care fetele cu tenul deschis, rujate abundent, au totul la picioarele lor. Ăsta era adevărul gol-goluț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]