5,222 matches
-
partea acesteia. În noaptea de 15/16 august, armatele române trec Munții Carpați cu speranța eliberării Transilvaniei. Pe tot parcursul celor doi ani de război, Ion I. C. Brătianu, s-a dovedit neobosit, atât În campania din 1916, cât și În timpul refugiului la Iași, sau În timpul marilor Înfruntări din vara lui 1917. Ca luptător consecvent pentru drepturile istorice ale poporului său, pe parcursul Conferinței de Pace de la Paris, el a cerut cu fermitate respectarea integrală a pactului Încheiat În 1916, Între România și
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
din satul Racova, comuna Racova, județul Bacău. Acum răspunderea se triplează: ca învățător la clasă, funcția administrativă va director și activitățile social-obștești la care era antrenat. Întreaga activitate i-a fost marcată de evenimentele politice din perioada 1939-1948, concentrare, război, refugiu, persecuții politice, tortură psihică. Era preocupat îndeosebi de calitatea muncii, de formarea la elevi a unor deprinderi corecte privind activitatea de învățare. Acum se impunea tot mai mult dezvoltarea interesului pentru învățătură. Cunoștințele fiind bine asimilate de elevi, aceștia știind
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
în iulie 1943. Evenimentele politice au îngreunat din ce în ce mai mult activitatea sa ca director, cadru didactic și gospodar al satului. În 1942 înscris la gr. I este nevoit să amâne susținerea inspecției și a lucrării fiind concentrat. În 1944 pleacă în refugiu în județul Ilfov. Fiind deja mobilizat, soția sa Maria Marcu primește ordin de împachetare și predare a arhivei la primăria comunei Racova, pregătindu-se pentru evacuare și refugiu. Procesul verbal din 18.III.1944 atestă predarea la Primăria Racova a
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
amâne susținerea inspecției și a lucrării fiind concentrat. În 1944 pleacă în refugiu în județul Ilfov. Fiind deja mobilizat, soția sa Maria Marcu primește ordin de împachetare și predare a arhivei la primăria comunei Racova, pregătindu-se pentru evacuare și refugiu. Procesul verbal din 18.III.1944 atestă predarea la Primăria Racova a arhivei pentru perioada 1933-1944 însoțită de lista de inventar cuprinzând registrele Școlii primare Racova (materiale, cataloage, evidența Comitetului Școlar). Reîntorși din refugiu în septembrie 1945 aveau să trăiască
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Racova, pregătindu-se pentru evacuare și refugiu. Procesul verbal din 18.III.1944 atestă predarea la Primăria Racova a arhivei pentru perioada 1933-1944 însoțită de lista de inventar cuprinzând registrele Școlii primare Racova (materiale, cataloage, evidența Comitetului Școlar). Reîntorși din refugiu în septembrie 1945 aveau să trăiască momentele zguduitoare ale dezastrului, mobilizându-se la refacerea a ceea ce se distrusese. La 20.II.1946 primarul comunei Racova Toader Stan certifică: - în anul 1943 a dat un deosebit concurs în construirea tâmplăriei localului
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
concurs în construirea tâmplăriei localului de școală în construcție din satul Hălmăcioaia; - în 1945 din fondurile realizate la o serbare școlară donează pentru construcția bisericii din satul Ilieși suma de 1.500 lei; - tot în anul 1945 abia întors din refugiu organizează serbări și adună fonduri pentru construcția gardului din fața școlii în lungime de 95 m, reparând mobilierul și localul școlii ce domnia sa o conduce; În activitatea sa a muncit dezinteresat neprecupețind nimic, fiind călăuzit de ideea că “totul e cu
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
-le optimism în depășirea și rezolvarea problemelor vieții. În primii ani de căsnicie au avut 2 copii. Primul, Constantin, născut la 27 februarie 1942 și Silvia, născută la 2 noiembrie 1943. Din nefericire, ambii sunt decedați. Evenimentele politice, concentrarea, războiul, refugiul, seceta, pierderea celor doi copii aveau să tulbure liniștea familiei. Cu toate greutățile ivite, fără nici un ajutor părintesc, Ioan și Maria Marcu au fost prezenți la datorie în școală, în comună, contribuind la dezvoltarea economică, socială și culturală a localității
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Școlar al Regiunii Iași pentru că a prezentat la examenul de absolvire din 1942 elevi foarte bine pregătiți. Ca buni gospodari ai satului și-au înfiripat o gospodărie cu care se puteau mândri, fiind exemplu pentru ceilalți săteni. La plecarea în refugiu Ioan Marcu fiind mobilizat, soția Maria Marcu întocmește inventarul gospodăriei pe care îl predă rudelor de la Blăgești (Vasile Grigoraș și Apostu Păvănescu) și care cuprindea următoarele: - hamuri pentru cai din curele (ham dublu); - o șea din piele și pâslă; - 1
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
de macara; - ceaun pentru săpun;lanțuri subțiri, lanț pentru opritoare; - 1 vacă cu vițel; - 1 vacă gestantă; - 1 vițel mare;caii lipsesc deoarece au fost luați la rechiziție pentru armată; - 30 de păsări de curte; După terminarea războiului, întorși din refugiu, trebuiau luate toate de la început. Erau multe de refăcut la școală și în gospodărie. Având cumpărat deja pământ din 1938 în comuna Racova în zona numită “Embatic”, soții Marcu se hotărăsc să-și înfiripe din nou o gospodărie proprie să
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
iar noi am rămas singuri, fără nici un sprijin, mama străduindu-se să ne întrețină cu greu din mica pensie de urmaș, din împletituri și broderii pe care le făcea cu măiestrie și din vânzarea unor obiecte de valoare aduse din refugiu. După un timp, ea a putut să-și găsească un serviciu și a reușit, cu sacrificii de neînchipuit, să ne asigure minimul de condiții necesare pentru absolvirea liceului din oraș și mai mult decât atât, să ne întrețină pe mine
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
istorisită chiar de protagonistă, după cum a început interviul pe care mi l-a acordat la începutul lui 2008. Un început clasic, comun, în care nu se poate anticipa neprevăzutul care urmează. Cine ar fi ghicit că la un an după refugiul liceenei din Cernăuți, ea putea fi văzută pilotând planoare pe deasupra aerodromului de la Chitila? Sau cine s-ar fi gandit ca tânăra și nostima provincială va poposi în 1943 direct la Simferopol, de unde va face zboruri de-a lungul și de-
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Aș dori ca în rândurile de față să fac cunoscute câteva amintiri trăite de mine și familia mea, din timpul celor două refugii, primul în vara anului 1940, iar al doilea în iarna anului 1944. M-am refugiat cu întreaga familie, din satul Hadilău, com. Cuciurul Mare, așezare la 3 km., de orașul Cernăuți. Tatăl meu era director la școala primară din sat
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
fi împreună la casa noastră n-a durat mult timp. Tata a fost din nou concentrat, așa că luna ianuarie 1944 o găsește pe mama tot singură alături de cei patru copii. Decizia mamei de a pleca cu copii din nou în refugiu a fost și de această dată salvatoare. La sfârșitul lunii ianuarie 1944, tot într-un vagon de tren, am reușit să ne refugiem și să ajungem la Râmnicu Sărat, com. Greban, unde am fost găzduiți la o rudă a tatălui
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
de doi ani am urmat cursurile gimnaziale la Rm. Sărat, iar după eliberarea tatălui din armată am plecat cu toții în com. Agăș-Bacău unde am rămas să locuim definitiv. Suferințele la care a fost supusă familia mea ca urmare celor două refugii și apoi greutățile peste care am trecut pentru a ne reface viața, ne-au marcat mult timp. Dar faptul că am rămas cu toții împreună, a fost cea mai mare consolare pentru noi. Dacă prin munca părinților, dar și a noastră
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
de zi al înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de zi al înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
chiar ordonați. După mai multe zvonuri, pe la 15 martie s-a anunțat oficial evacuarea Politehnicii. De la geamul cabinetului din corpul administrativ, rectorul Cristea Otin a ținut un discurs studenților adunați în ținută și formație militară, menționând că se pleacă în refugiu și că statul român va asigura condiții de continuare a studiilor. O bună parte dintre studenți au plecat la familii, localnicii. Alții, căminiștii, în special cei din Bucovina, Basarabia și nordul Moldovei, care reprezentau aproape 50% din studenți, au participat
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
a laboratoarelor, bibliotecii, etc. Vagoanele de clasa a III-a, care au fost reținute de studenți încă din gările dinainte de Cernăuți, au fost amenajate ca dormitoare. Așa a plecat o bună parte dintre studenți, cadre didactice și personal administrativ în refugiu, la 17 martie 1944, spre Turnu Severin. Trenul s-a oprit într-un târziu în gara Șimian, o localitate rurală la câțiva kilometri de Turnu Severin. Studenții au fost încartiruiți în școală. Cadrele didactice și o parte din personalul administrativ
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
a invitat studenții în clădirea unde erau cărțile și le-a împrumutat acestora pe cele mai valoroase, considerându-se, evident, că aceștia le vor înapoia la Iași. O problemă importantă era și aceea a sediului unde se putea întoarce din refugiu Politehnica ieșeană. Că sovieticii vor fi victorioși, se intuia de mult. De aceea, această problemă era de actualitate, încă înainte de 23 august. După 23 august, în conducerea Politehnicii au avut loc schimbări, pentru a satisface noua conjunctură politică. Rector devine
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
ani ai Politehnicii și, bineînțeles, ai Facultății de Electromecanică. Cursurile anului școlar 1944-1945 au început practic abia în luna mai 1945 și s au desfășurat, pe tot timpul verii, până în noiembrie. Condițiile de viață, în special pentru studenții întorși din refugiu, erau foarte grele. Școala făcea tot felul de eforturi pentru a obține fonduri, burse, etc, în scopul asigurării funcționării în primul rând, a cantinei, care, datorită lipsei de alimente (penurie ce începuse să fie simțită încă din 1945), reușea tot
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
Două loturi", prin 1996, regăseau acolo toate grijile insului trăitor în societatea deschisă, bașca atracția pentru unul din cele patru tipuri de jocuri recenzate de Roger Caillois, regentate de Stat, dar prezente în orice cultură, ca să nu mai vorbesc de refugiul în irealitatea nebuniei ca urmare a incapacității de a gestiona paguba plus nenorocul. Așa că... mai moale cu aducerea postumă a Dramaturgicului Ion Luca prin tribunale! Au scăpat de procese Daniel Corbu și Liviu Antonesei, justițiabili pe cinste, și o să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când miam cam încheiat socotelile cu Bucureștiul, aș vrea să mă întorc în Maramureș, dar voi fi și acolo cu siguranță mai străin decât sunt acum în București, sau oriunde în lume. Doar lumea spiritului și Împărăția Cerului sunt singurele refugii din viața mea unde nu m-am simțit niciodată străin și unde mă voi întoarce cu bucurie pentru totdeauna. Am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața... Uite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
anii '70, pe vremea începutului Phonicșilor, cu "Canarul galben ca un gălbenuș", "Nebunul cu ochii închiși" și hitul "Hei, tramvai"), am intrat repede în conflict cu autoritățile județene ale învățământului, fiind amenințat cu darea afară, așa că mi-am găsit un refugiu ocrotitor în Cenaclul Flacăra, la care am început să cânt încă de la primele lui întâlniri, când nu se deconta drumul cu trenul de noapte din Maramureș și nu se plătea recitalul. În plus, știam acum că și Păunescu era fiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]