7,442 matches
-
la comanda Bateriei 6 Artilerie. Se înscrie la Școala Specială a Artileriei și termină al doilea din 41 de elevi fiind promovat locotenent și mutat la Regimentul 3 Obuziere. În campania din 1916 a comandat Bateria a 6-a din Regimentul 3 Obuziere. La 1 aprilie 1917 este avansat căpitan. Între 1918 - 1919 a fost profesor și Șef al Biroului Mobilizare. După terminarea Școlii Superioare de Război este avansat maior. Între anii 1934-1936, comandorul a deținut funcția de comandant al Școlii
Ramiro Enescu () [Corola-website/Science/307478_a_308807]
-
externă țaristă, inclusiv arbitrariul anexării Basarabiei la Imperiul Rus. După terminarea studiilor în Franța, Rakovski, recent căsătorit în 1898 cu militanta Elizaveta Pavlovna Riabova, și-a satisfăcut serviciul militar în armata română ca medic militar cu gradul de locotenent în regimentul nr 9 de cavalerie postat la Constanța. Apoi a plecat cu soția la Sankt Petersburg. A fost însă expulzat de acolo curând și s-a reîntors în Franța. Între 1900-1902 a putut domicilia din nou în capitala Rusiei. În acea
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
științific de doctor în Științe militare. După absolvirea școlii de ofițeri cu gradul de locotenent, îndeplinește funcții de comandă și stat major în unități și mari unități ale armatei. Cariera militară o începe în funcția de comandant de pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972), fiind numit apoi ca adjutant al primului adjunct al ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major, general-colonel Gheorghe Ion (1972-1974). În anul 1974 este avansat la gradul de locotenent major . Revenit după doi ani de
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
apărării naționale și șef al Marelui Stat Major, general-colonel Gheorghe Ion (1972-1974). În anul 1974 este avansat la gradul de locotenent major . Revenit după doi ani de studii la Academia Militare, , este numit în funcția de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1976-1978), fiind avansat la gradul de căpitan în mod excepțional (1977). Devine apoi ofițer de stat major, îndeplinind funcțiile de ofițer 2 în Biroul 1 Operații din Secția Operații a Direcției Operații din Marele Stat Major (1978-1981), șef
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
avansat la gradul de căpitan în mod excepțional (1977). Devine apoi ofițer de stat major, îndeplinind funcțiile de ofițer 2 în Biroul 1 Operații din Secția Operații a Direcției Operații din Marele Stat Major (1978-1981), șef de stat major la Regimentul 2 Mecanizat (1981-1985), ofițer 2 la statul major al Diviziei 1 mecanizată (șef de stat major anexa „D”) (1985-1987) și apoi șef al Biroului Operații și Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată (1987-1989). În această perioadă este avansat la
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
trimiși într-o misiune diplomatică de către Mikołaj Bieganowski. Acolo, Ioan a învățat limba tătară și turcă și a studiat tradițiile și tacticile militare turcești. După începerea invaziei suedeze în Polonia, cunoscută sub numele de "Potopul", Ioan a făcut parte din regimentele Poloniei Mari conduse de Krzysztof Opaliński, Palatin de Poznań, care a capitulat la Ujscie și a jurat credință regelui Carol al X-lea al Suediei. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii martie 1656, el a abandonat partea lor, alăturându-se
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
lunii martie 1656, el a abandonat partea lor, alăturându-se părții regelui polonez Ioan Cazimir al II-lea Vasa, fiind admis sub comanda hatmanului Ștefan Czarniecki și Jerzy Sebastian Lubomirski. În timpul bătăliei de la Varșovia din 1656, Ioan a comandat un regiment puternic de 2.000 cavaleriști tătari fiind promovat cu titlul de Lord purtător-de-drapel al Coroanei. Un susținător puternic al fracțiunii franceze, Ioan a rămas loial regelui în timpul rebeliunii Lubomirski, ceea ce l-a ajutat în cariera sa militară. În 1665, Ioan
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
constant de către magnații și instanțele străine din Brandenburg și Austria (Austria chiar a încercat să-l alunge pe Ioan și să-l înlocuiască cu Carol de Lorraine), Ioan a reușit să reformeze complet armata poloneză. Armata a fost reorganizată în regimente, infanteria a renunțat la sulițe și care au fost înlocuite cu topoare, iar cavaleria a adoptat husarii. Ioan a crescut, de asemenea, numărul armelor și a introdus noi tactici de artilerie. Ca un diplomat, Ioan și-a imaginat o alianță
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
1826 întocmește un Octoih și tipicon cu catavaseriu tipărit în 1826, care a fost intens folosit în bisericile românești pentru mai bine de un secol. În 1830, este numit în funcția de director al școlilor românești și sârbești de pe teritoriul regimentelor de graniță bănățene. Duce o neobosită activitate pentru a organiza învățământul în limba românădin Banat. În acest sens, alcătuiește ori traduce manuale și cărți de cult (Viața domnului Iisus Hristos, Tâlcuirea Evangheliilor etc.), un îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
și Cumbria Murgu (născută Pungilă), în casa cu numărul 84 din Rudăria (Caraș-Severin) acelor vremuri și avîndu-l naș pe Madru Suta. Doar o parte a copilăriei și-o petrece la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu, este mutat în cadrul regimentului de graniță din Caransebeș. Cursurile primare le începe la școala din localitatea natală, Rudăria, avîndu-l ca învățător pe Ion Mazaran; cursurile ținîndu-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeș, după care urmează facultatea de filosofie din Seghedin
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
1904 a fost trimis la o școală-internat în Ansbach din nordul Bavariei. Mai târziu a fost elev al școlii militare din Karlsruhe, urmând ulterior colegiul militar din Lichterfelde. La absolvirea acestuia, Göring a fost desemnat ofițer în armata Prusiei, în regimentul nr. 112 „Prințul Wilhelm”. A avut un frate mai mic, Albert Göring, director pentru export al uzinelor Škoda din Cehoslovacia.
Hermann Göring () [Corola-website/Science/303060_a_304389]
-
mic planor care putea să zboare pe distanțe scurte. Tânărul Erwin era considerat un viitor inginer aeronaut și va da dovadă toată viața de calități tehnice excepționale. Totuși, spre dezamăgirea familie sale, tânărul Rommel s-a înrolat în 1910 în Regimentul 124 de Infanterie Württemberg ca ofițer cadet și, la scurt timp după aceea, a fost trimis la Școala de Ofițeri din Danzig (azi Gdansk, Polonia). A absolvit-o în 15 noiembrie 1911 și a fost înaintat în grad, devenind locotenent
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
din această relație s-a născut o fiică, botezată Gertrud. În timpul Primului Război Mondial, Rommel a luptat în Franța, de asemenea în România ("vezi: Participarea României la primul război mondial") și Italia ("vezi: Campania italiană (primul război mondial)"), inițial ca membru al Regimentului 6 de Infanterie Württemberg, și cea mai mare parte a războiului în batalionul de vânători de munte Württemberg din corpul de armată al zonei Alpilor, "Alpenkorps". Pe durata stagiului din această unitate, a căpătat o reputație prin luarea unor decizii
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
de artilerie. Batalionul său a folosit arme chimice (gaze) pe durata bătăliei de la Isonzo, acest lucru jucând un rol important în victoria repurtată de Puterile Centrale împotriva Armatei Italiene în Bătălia de la Caporetto. Rommel a servit un timp în același regiment de infanterie în care era și Friedrich Paulus, amândoi având de suferit unele dintre cele mai catastrofale înfrângeri în timpul următorului război mondial. În timp ce lupta la Isonzo, Rommel a fost luat prizonier de italieni, însă a evadat, scăpând de escortă și
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
a dus în Wiener Neustadt, Austria și a muncit ca șofer de teste pentru Daimler. În toamna anului 1913, a fost înrolat în Armată Imperiala Austro-Ungară. A fost trimis la o școală de subofițeri și a devenit sergent, slujind în Regimentul 25 Croat cu sediul în Zagreb. În mai 1914, Broz a câștigat o medalie de argint la o competiție de scrima din armată în Budapesta. La izbucnirea Primului Război Mondial, a fost trimis în Ruma, unde a fost arestat pentru propagandă anti-război
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
era puternic și în Missouri și Maryland, dar nu a reușit să determine secesiunea; Kentucky a încercat să rămână neutru. Atacul confederat asupra Fortului Sumter i-a raliat pe americanii de la nord de în apărarea țării. Istoricul Allan Nevins spune: Regimentele s-au îndreptat spre sud la luptă, răspunzând la apelul lui Lincoln. La 19 aprilie, mulțimi de protestatari antirăzboi din Baltimore, care controlau legăturile feroviare, care schimbau trenurile, și apoi au ars podurile. Lincoln a răspuns arestându-l pe , primarul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a strânge armate de negri, Lincoln scria: „simpla vedere a 50.000 de soldați negri înarmați și pregătiți pe malurile fluviului Mississippi ar pune capăt pe loc rebeliunii”. Până la sfârșitul lui 1863, la îndrumarea lui Lincoln, generalul recrutase 20 de regimente de negri din valea râului Mississippi. a făcut odată următoarea remarcă referitoare la Lincoln: „în compania sa, nu mi s-a amintit niciodată de originea mea umilă și de culoarea mea nepopulară”. După marea victorie a Uniunii în bătălia de la
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
timp de mulți ani, el a fost interesat de cele mai recente lucruri din literatura politică, filosofică și artistică. Kiseleff a fost înrolat cadet la arhivele din Moscova ale Ministerului Afacerilor Externe (1805) iar în 1806 a fost transferat la regimentul de cavalerie. Prima campanie la care a participat a fost Războiul celei de-a Patra Coaliții, care a început pentru el în Bătălia de la Heilsberg. După pacea de la Tilsit Kiseleff a revenit la Sankt Petersburg. A fost numit în calitate de ordonanță
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
Heilsberg. După pacea de la Tilsit Kiseleff a revenit la Sankt Petersburg. A fost numit în calitate de ordonanță al reginei Louise în timpul șederii lor în Sankt Petersburg (1808-1809) și a familiei regale prusace. În timpul Bătăliei de la Borodino a comandat prima escadrilă a regimentului. A fost decorat cu Ordinul Sf Anna clasa IV pentru Borodino. În total a participat la 26 de lupte ale războiului din 1812 și a campaniilor din 1813-1815.. Imediat după Borodino a fost numit adjutant al generalului Mihail Miloradovici. În
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
Elvira și au un băiețel pe nume Titi. El aude la berărie că s-ar începe războiul între români și sârbi, fapt care îl neliniștește, deoarece este sublocotenent în rezervă. Primește o telegramă peste câteva zile care îl cheamă la regiment la Bistrița. A doua zi de dimineață pleacă cu trăsura grăbit uitând să îl pupe pe băiatul lui. Gestul îl liniștește pe Titi crezând că acesta este un semn că se va întoarce cât de curând. II. Acolo la Bistrița
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
scrie o scrisoare nevestei lui și pleacă hotarât să-și facă datoria. III. Batalionul lui David pleacă primul, el fiind foarte liniștit, spre deosebire de ceilalti ofițeri, care erau speriați și nervoși. Nici chiar după prima bătălie, după ce a văzut oameni din regimentul său căzuți lângă el nu și-a pierdut calmul. IV. După câteva luni David este avansat în grad și primește comanda unei secții de mitraliere. Scrie în fiecare săptămână nevestei lui, Elvira, de care îi era dor. V. Odata cu
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
a pierdut calmul. IV. După câteva luni David este avansat în grad și primește comanda unei secții de mitraliere. Scrie în fiecare săptămână nevestei lui, Elvira, de care îi era dor. V. Odata cu avansarea, David este mutat într-un regiment unguresc, unde se înțelege greu cu ceilalți comandanți, pentru că nu vorbea ungurește foarte bine. El privea războiul calm, spre deosebire de ceilalți comandanți, care erau nervoși și se certau tot timpul. Se întâlnește cu un fost coleg de facultate, Alexe Candale, cu
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
Cearta aceasta îl tulbură și mai tare pe David, care nu poate dormi toată noaptea următoare, gândindu-se la familia sa. VII. În zilele următoare David simți pentru prima oară dorința să moară, gândindu-se la nedreptatea acestui razboi. VIII. Regimentul lui David este mutat în Transilvania. IX. La Arad, aproape de front se întâlnește cu un alt prieten Emil Oprișor, cu care poartă o discuție în care prietenul lui aduce vorba despre trecerea la români în timpul luptei, lucru care îl sperie
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
uită prin binoclu și îi vede pe români cum avansează. Ezită un moment, apoi dă ordinul și mitralierele încep să tragă. În acest moment își dorea să fie răpus de un glonte venit din vale, de la români. În câteva ore regimentul său este învins iar el este surprins de un ofițer român care îl lovește în cap cu patul puștii, apoi pe când erau cărați morții el fiind deasupra a picat de pe grămada de oameni și rămas pe câmpul de luptă cu
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
de exemplu, un Corp sovietic de tancuri avea cam tot atâtea blindate cât o divizie americană de tancuri, iar o divizie sovietică de infanterie, dacă nu era întărită pentru executarea unei misiuni speciale, avea deseori tot atâția soldați cât un regiment american. Sovieticii nu au urmat concepția germană, conform căreia soarta următorului război urma să fie decisă așa de repede, încât armata se putea bizui aproape în întregime pe echipamente produse mai înainte de conflict. În schimb, sovieticii au dezvoltat o rețea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]