14,075 matches
-
moment, să facă tot drumul înapoi. * S-a strecurat în pat, gâfâind. Chiar atunci s-a deschis ușa și a intrat Shinji, precipitat. ”Unde ai fost?”, a întrebat-o acesta. ”Nicăieri”, răspunse Aiko, speriată, dar respirația precipitată o trăda. ”Minți”, replică Shinji, ”ai fugit!”. Dar nu am timp de aceasta acum, o să aflu mai târziu. Avem un client foarte, foarte important. Este esențial pentru noi să fie mulțumit. Și pentru tine, de altfel. Dacă vrei să rămâi în viață”. Aiko a
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
între micuțele sale mâini. Adevărul e că, așa cum ți-am promis, coșmarul tău din viața reală a luat sfârșit, fiindcă ai trecut cu bine cele trei probe; ca să fiu sincer, pe a treia nu am crezut că o vei trece”, replică zeitatea. ”Mă bucur... și îți mulțumesc... dar este adevărat că nu voi mai vedea niciodată pădurea?”. ”Ba da, o vei vedea. Tu nu trebuia să știi inițial că întreaga pădure se afla sub blestemul și vraja demonului, pe care n-
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
în voia lui... "Vino mai aproape...". O frână violentă a aruncat-o aproape cu capul în parbriz. I s-a tăiat respirația. "Pentru Dumnezeu... Ce faci?", i se adresă șoferului, încă șocată. "Julian te înșală... La mine te gândeai adineauri?", replică acesta, cu un rânjet. "Poftim??? Ce mama dracului ai spus? Cum...". "Scuză-mă, de-abia am putut să frânez. Bătrânica aia a traversat ca o inconștientă". "Nu, înainte de asta. Ce ai spus?". Taximetristul a afișat o mină uluită. "Nu am
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
tale l-au costat viața pe Julian... Spune-mi, sunt mai bun decât el?". De data aceasta, nici nu s-a mai obosit să îl chestioneze, pentru a vedea dacă și el e de acord cu faptul că a rostit replica de mai devreme. S-a enervat la culme, a văzut negru în fața ochilor. "De unde știi tu, gigolo de 2 bani, despre enigmă? Despre Julian? Ce știi tu? Ieși imediat afară din casa mea, imbecilule, până nu chem poliția...", a răcnit
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Nu mai voia să iasă pe stradă, ca să nu fie recunoscută. Nu mai voia să facă dragoste, pentru a nu mai auzi din nou astfel de cuvinte. Era o ființă torturată de propriul eu dezlănțuit, de propriul univers reflectat în replicile altora. Un cobai al cuiva care a dezlegat o enigmă. Scriitor împuțit! A adormit. Scriitorul se apropie de ea într-o cameră de hotel, încercând să-i înmâneze un bilet. E un bilet scris cu sânge, un mister demonic. Apoi
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
cuvinte de complezență și am zâmbit. Nu mi-a răspuns la zâmbet și m-a privit fix, ca și cum aș fi fost și eu vreunul dintre slujitorii decapitați, sculptați în gheață, de care Palatul său era plin. După câteva schimburi de replici formale, în care i-am mai spus câte ceva despre material, având totuși grijă să nu exagerez prea tare, ca să nu-i dau de bănuit, m-a privit cu insistență fix în ochi. ”Mai devreme sau mai târziu, va încerca să
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Ai mai fost, ratatule, ai mai fost?”, răcni Hira, accentuând și strigând cuvintele în urechile mele. Dar eu îți spun: bine ai revenit pe tărâmul care îți va aduce un sfârșit grabnic și dureros... Ha, ha, ha..., mi-am reamintit replica din vis. ”Nu înțeleg”, am murmurat, tot mai pierdut. ”Ei bine, dacă vrei să înțelegi, privește repede... Înainte de a muri...”. O mică scenă holografică animată s-a desfășurat în fața mea. Eram eu, mai tânăr cu probabil zece ani, în Palatul
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
a întrebat Silviu, încă buimac de somn. „Noi suntem”, a auzit o voce, apoi, fără să mai aștepte aprobare, liderul patrulei a năvălit peste ei în cameră. „Ați zis, la început, că sunteți de-ai noștri”, li se adresă. „Întocmai”, replică Silviu, nedumerit. „De pe ce site-uri ați descărcat?”. „De pe cele mai cunoscute... Mininova, The Pirate Bay, Kickass Torrents...”, enumeră băiatul, la întâmplare. „Și DVD-uri de unde ați cumpărat?”. „Păi de la diverse magazine online... De ce?”. „Adică vrei să spui că le-
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
Viol și amenințări cu moartea. Suficient cât să vă trimită pentru ceva timp la răcoare”, îmi aruncă, pe un ton total neprietenos. ”E o confuzie, repet. N-am ieșit niciodată cu fata asta în afara clubului”, i-am răspuns. ”Mai vedem”, replică, arătându-mi astfel că nu mă crede. ”Mai vedem dacă este o confuzie sau nu...”, încheie, ambiguu. ”Acum pot pleca?”, am întrebat. Încuviință din cap, plictisit, apoi își aruncă privirea pe niște dosare care stăteau de-a valma pe birou
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
de o insistență deranjantă, în plus părând că vorbește atât de serios încât nu acceptă nicio eschivă. Am putut însă să îi răspund cum se cuvine, și nu pentru că mi-aș fi ”confecționat” vreun răspuns, ci i-am dat o replică sinceră, spunându-i exact ceea ce gândeam. ”Teo, eu nu cad în capcana asta. Orgoliul este cel mai de temut monstru plăsmuit de mintea umană. Amândoi suntem valoroși, amândoi trebuie să mergem înainte și - în plus - suntem cei mai buni prieteni
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
i-am replicat, când am putut în sfârșit să articulez cuvintele. Pe urmă am luat pistolul și l-am împușcat, mortal. Câțiva Producători se adunaseră la cinci metri de terasă. Apoi, mă prăbușesc, învins, la picioarele Producătorilor și rostesc fatala replică: ”Ați câștigat! Acum puteți face ce vreți cu viața mea, oricum nu mai are nicio valoare pentru mine!”. Cortina cade. În sală, o spectatoare tânără, o thailandeză ce lucra drept call-girl pentru o firmă, plânge în hohote, cu lacrimi amare
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
Lecția tăcerii și mi-a plăcut foarte mult...”. ”Mă bucur”, i-am replicat destul de laconic. Eram nerăbdător să trecem peste faza de politețuri și să ajungem la subiect. ”Ai mai scris scenarii pentru film sau teatru?”. ”Doar literatură de sertar”, replică ușor jenat. ”Este primul meu proiect important”. ”Înțeleg”, i-am răspuns și mi-am aprins o țigară. ”Vrei?”, l-am chestionat întinzându-i pachetul. Nu, mulțumesc, nu fumez”, rosti destul de grăbit și clipind des. ”Ai vreo gagică, în timpul liber?”. Liviu
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
compact-disc cu muzică de ambient și am început să citesc... ...Doar pentru a avea o cruntă dezamăgire! Omul știa să scrie corect, nimic de zis, dar mă tem că asta e tot ce puteam spune despre el. Că scria corect. Replicile lui erau fade, lipsite de conținut, era ca și cum i-ai fi încredințat această sarcină unui robot sau, dacă preferați, ca și cum ai fi tradus un text prin Google Translate fără să-l cizelezi câtuși de puțin. De exemplu: Femeia divorțată: Sunt
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
unui scriitor propulsat pe culmile succesului de o piesă de a cărei existență nu știuse, până mai ieri, aproape nimeni... Totul era atât de promițător, în acele momente. Am repetat alături de mini-trupa aleasă de Liviu, am modificat doar vreo două-trei replici, am făcut proiecte de viitor... M-au sunat și inițiatorii proiectului, care voiau să știe în ce stadiu ne aflăm. Nu mai avem mult”, le-am răspuns. Sunt convins că ne vom putea prezenta la timp pentru festivalul din Polonia
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
de la radio arhicunoscutul refren al unei piese din anii '80-'90. Am rămas cu privirea ațintită în gol. Astfel mă simțeam și eu, "străin într-o țară străină...". "Nu te supăra... Aș vrea să mergem la tine acasă", rosti fata. Replica ei m-a tăiat adânc, ca un bisturiu. Am ezitat, neștiind ce să răspund. Am spus ceva nepotrivit? Dacă nu vrei...". Nu, e în regulă", am rostit, făcând un gest cu mâna prin fața ochilor, ca pentru a îndepărta o nălucă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
bani pentru a deveni membri ai clubului. Eliminăm total taxa. Asta e, vom merge probabil un pic pe pierdere, dar asta numai până ne vom pune pe picioare. Apoi lucrurile se vor rezolva de la sine”. „Ccccrezi tu că e bbbine?”, replică Dan, căruia nu-i surâdea ideea abandonării profitului, bâlbâindu-se. „Sunt sigură, mergeți pe mâna mea”, răspunse Silvia, hotărâtă. Au făcut cunoscut printr-o campanie agresivă (ceva de genul: și nu uitați că site-ul nostru devine OLX) că rămân
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
am găsit încă niciun sponsor. Cum găsesc unul, încerc să discut cu el și să-l cooptez”, spuse Silvia, mâhnită. „Bine, dar înseamnă să ne golim, practic, mai bine de trei sferturi din conturile din bancă”, adăugă Dan, preocupat. „Știu”, replică Silvia. „Dar sunteți dispuși să lăsăm totul baltă, să îngropăm proiectul?”. „Nu, asta în niciun caz. În regulă, facem cum spui tu, ne asumăm riscul”. Zis și făcut. Au luat cu ei cărțile pe care le-au considerat cele mai
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
un tip care părea a lucra la o uzină sau la ceva asemănător. „Bună ziua, suntem de la o librărie și difuzăm gratuit cărți. Dacă v-ar interesa, v-am putea oferi «Ulise» de James Joyce...”. Acela clipi șiret din ochi și replică: „Sunteți de la testele alea de cultură generală, credeați că m-ați prins, nu? Par eu așa mai de la uzină, dar știu că nu James Joyce a scris «Ulise». A fost ălălalt, Homer, cel cu Iliada și Odiseea...”. „Ne bucurăm că
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
vă doresc o zi bună...”. După încă câteva încercări similare nereușite, Silvia, Dan și Mihai s-au reîntors la sediu, având zero cărți distribuite. „Ce ne facem? Eu unul mai am puțin și înnebunesc”, spuse Mihai, aproape furios. „Și eu”, replică Silvia cu sinceritate. „Dar mai am un as în mânecă, e ultima noastră șansă... Câți bani mai avem în conturi?”. „4.000 de lei”, răspunseră băieții. „Perfect. Lăsați-mă să îi folosesc eu cum cred de cuviință, și vom da
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
oprit primul cetățean care le-a ieșit în cale, un tip la vreo 30 de ani. „Bună ziua, suntem de la o librărie recent înființată și ne ocupăm cu distribuirea gratuită de cărți. Vă uitați la filme porno?”, atacă Silvia decisiv. „Poftim?”, replică tipul, surprins. „Nu trebuie să vă jenați, nu mai suntem în secolul trecut. Deci, repet: vă uitați la filme porno?”. „Da, mă uit”, răspunse acela zâmbind ușor. „De ce?”. „Firma noastră vă oferă în mod gratuit un DVD cu conținut pentru
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
acțiunile unui mic grup, practic un trio de pasionați... Și iată la ce ajunseseră! „Ești complet nebună, știam eu că ești nebună”, i se adresă Mihai Silviei. „Poate că da... dar v-am zis eu că până la urmă le dau”, replică fata. „Honni soit qui mal y pense...”, simți nevoia să adauge Dan. Le mai rămânea doar să împrumute ceva bani (acum conturile lor arătau fix zero) pentru a achiziționa materiale pentru adulți pe care să le distribuie împreună cu cealaltă jumătate
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
corectă. "Eu...", ai rostit, și de-abia în acel moment mi-am dat seama că ar fi trebuit să te recunosc din prima încercare, dintre mii de sosii, între sute de oglinzi... da, erai tu, fără îndoială... "Vino!", am întors replica de mai devreme și te-am cuprins cu brațele, mistuit de dor, fremătând de dorință. Din nou în apartament. M-am aruncat între cearceafurile apretate, fixând curios același orologiu. Ți-am simțit atingerea, delicată, suavă, inconfundabilă... "Te rog să vii
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
la anatomia clădirii Nu mai era curioasă să existe ca o trambulină de sunet Nu mai afla haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute intens despre zboruri transatlantice Nu mai făcea față entuziasmului replicilor lui culinare Curios, nu mai dorea să audă ticăitul pendulei din iatacul cu gutui înșirate pe pervaz, regiment fără ranguri precise Nu mai dorea să-și sorteze mai puțin sau mai mult delicat rufăria în public ori taxa de intrare
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
ce nu încape-n tiparele vremii de-atunci, uimit a privit. Un semn că va fi ce avea să urmeze : motor, telefon, trotil, avion... Și ce să facă păcatul din om când dă pe afară, de nu Armaghedon? E palidă replica ce putem noi să o dăm; din genocid să facem chibuț Truda, însă nu-i în zadar, că uite cum... deșertifică ei cu apă din puț! Dar marea minune ce pune astăzi lumea pe jar: Israelul fără altar... Și fără de
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
ceva statornic și solid, să nu compromitem cel puțin ideea... Nu se poate face teatru și cultură când pungile sunt goale și sufletele pustii...” Și, dacă vreți un final ceva mai vesel, că tot suntem la TEATRU, să vă reamintesc replica cu care-și începe Caragiale piesa „O scrisoare pierdută” și care a stârnit ropote de aplauze în seara premierei orădene, din 1928, a TEATRULUI de VEST: „Rușine pentru orașul acesta să tremure în fața unui om!”. Elisabeta POP Oradea 30 ian
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]