5,533 matches
-
aceasta presupune să mergem mult mai departe de această formă de modernizare a democrației care, asociată planificării urbane, angaja o concepție mai mult funcțională decât civică a spațiului public. Contractul în politicile urbane: o ficțiune în serviciul revalorizării rolului primarului Retorica contractuală este semnalată încă din anii 1960 în mediile moderniste și reformatoare ca fiind instrumentul repunerii în discuție a stilului de acțiune birocratic în felul francezilor. După eșecurile politicii contractuale în ambiția sa de a ordona relațiile de muncă și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a produce decizii coerente, de a dezvolta politici efective, prin coordonarea între actorii publici și cei nonguvernamentali, într-un univers fragmentat"301. Întru totul preluată de către noii edili și tehnicieni publici și privați ai urbanului (ultimii așteptând reînnoirea planificării urbane), retorica proiectului (proiect de oraș, proiect strategic, proiect urban etc.) este simptomatică pentru maniera de a conduce care valorizează mobilizarea actorilor urbani în jurul unor obiective de dezvoltare împărtășite. A conduce orașul, aglomerația urbană, aria urbană înseamnă a-i valorifica potențialitățile de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nimic din ceea ce ar putea contribui la construcția imaginii lor, fiindcă altfel s-ar expune reproșurilor și ar compromite viitorul. Christian Le Bart a demonstrat interesul pe care îl au aleșii de a crede în astfel de politici de comunicare. Retorica deja invocată a imputării 330 întreține ideea existenței unui teritoriu pe care alesul își pune amprenta. "Stăpânirea imaginii teritoriului devine azi forma pretenției de a stăpâni teritoriul"331. Competiția între orașe prin imagini așează primarul în rolul de principal apărător
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vrea să-l vadă mai mult mobilizator decât monitorizator și evaluator al proiectelor lor. Aceste declarații apar ca o modalitate zadarnică de a masca incertitudinile care macină serviciile statului în privința rosturilor lor; ele disimulează cu greu slăbiciunile propriilor mijloace. Contrar retoricii contractuale, actorii locali suspectează întotdeauna statul că încearcă să-și impună propriile vederi, că dorește "contractualizarea" soluțiilor inventariate, a unor mijloace, acțiuni sau instrumente omologate de către serviciile sale. Un adevărat parteneriat ar presupune mai curând ca statul să intervină în funcție de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de către profesorul lor. În 1950 devine decanul Departamentului de Comunicare de la Universitatea Illinois, având drept responsabilitate „orice activitate la Universitatea Illinois care are chiar și cea mai firavă legătură cu comunicarea” (Rogers, 199.., 449-450). Contrar acestei platforme explicite, Departamentul de Retorică 2 al Universității nu se alătură departamentului condus de Schramm. Ceea ce a creat și a consacrat o dihotomie între comunicarea de masă și comunicarea interpersonală pe care Schramm nu o avea în vedere atunci când vorbea despre disciplina integrată a comunicării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
numărului de facultăți, departamente și institute de cercetare cu profilul comunicare. Devin evidente eforturile de instituționalizare a numelui, de impunere a lui în denumirile departamentelor de specialitate ; aproximativ la jumătatea anilor 1970, fostele departamente de „Retorică” își schimbă denumirea în „Retorică și Comunicare”, iar cele de „Jurnalism” în „Jurnalism și Comunicare de masă”. Sunt create primele asociații profesionale, cu un număr de membri mai mare de la an la an (prima, înființată în 1950, se numea „Societatea Națională pentru Studiul Comunicării”3
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
o viziune statică asupra realității, la o viziune mobilă și mobilizatoare în același timp. În concluzie, analizând trecutul și contextul actual al învățământului românesc din perspectiva educației pentru schimbare, putem afirma că s-a reușit într-o mare măsură depășirea retoricii discursului triumfalist asupra "unicității" învățământului românesc, marcată de faptul că, cel puțin în plan teoretic, nu-și poate reproșa nimic, singurul aspect deficitar fiind absența tehnicii performante, la un învățământ diferențiat, care promovează demersurile interși transdisciplinare în promovarea conținuturilor, care
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
separat cunoștințele despre suflet ca aparținând unui domeniu de cunoaștere aparte. Lucrarea pe care a dedicat-o cunoașterii sufletului se intitulează De Anima (Despre suflet), dar problemele vieții sufletești sunt prezente deopotrivă și în celelalte lucrări ale sale, în Etica, Retorica, Metafizica, Istoria Animalelor ș.a. Gândirea aristotelică este vastă, iar pentru evocarea acesteia am recurs la o succintă sistematizare. 1. Biologia ca știință a cunoașterii sufletului Aristotel a fost un gânditor universal. Din copilărie a crescut în leagănul formativ al medicilor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ale campaniilor prezidențiale au determinat explorarea unor alte fațete ale comportamentului de vot. Alți autori au propus două noi zone de explorare a efectelor campaniilor: 1) colectarea informațiilor legate de candidați și de subiectele importante în campanie și 2) folosirea retoricii de campanie pentru a controla agenda politică a votanților, fenomen numit agenda control (Iyengar și Ansolabehere, 1996, p. 154). Informația este o resursă foarte prețioasă în campaniile electorale, mass-media însă tinde să prioritizeze în campanie aspectele legate de cursa electorală
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
să răspundă așteptărilor legate de creșterea economică. Dacă mass-media ar fi continuat să se axeze pe probleme de siguranță națională, probabil că altul ar fi fost rezultatul alegerilor. Cea mai evidentă dovadă a efectelor de tip priming se leagă de retorica de campanie, care joacă un rol nu doar în persuadarea votanților, ci și în direcționarea atenției lor către o agendă specifică și către anumite așteptări legate de candidați. Din acest motiv, controlul agendei publice devine o miză prioritară a campaniilor
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
necesare la dezvoltarea unei semiotici aplicate, de la taxonomia manifestărilor discursive din spațiul politic la definirea specificului limbajului politic eminescian. Instrumentele de analiză sunt cele pe care ni le pun la dispoziție semiotica și celelalte științe ale limbajului: lingvistica, pragmalingvistica, logica, retorica, stilistica și lingvistica computațională. Lucrarea se înscrie în sfera semioticilor aplicate, vizând descrierea mecanismelor și strategiilor care definesc funcționalitatea semnului verbal în cadrul limbajului politic, ca spațiu de reprezentare simbolică a relațiilor și actelor din domeniul politic. Cadrul teoretico-metodologic al analizei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și specificul parametrilor care o circumscriu. Dacă la începutul anilor '80, abordarea comunicării politice se afla abia la început de drum, asistăm în zilele noastre la multiplicarea cercetărilor în domeniu, propunând demersuri analitice interdisciplinare în care conlucrează discipline ca lingvistica, retorica, științele comunicării, psihologia, sociologia și politologia. Indicând ca definitorie pentru comunicarea politică utilizarea limbajului în scopul legitimării acțiunii politice, literatura de specialitate evidențiază că, în domeniul politicii, manifestările discursive devin o alternativă la violența fizică. Specificul comunicării politice este conferit
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbaj. Existența unui limbaj politic implică recunoașterea unei stabilități a codului lingvistic, în afara situațiilor concrete de comunicare. Oricine ascultă discursul unui om politic constată că acesta apelează la formulări și expresii specifice, abordează cu predilecție anumite teme, recurge la o retorică particulară, utilizează o intonație adecvată, toate menite să-i înlesnească atingerea obiectivelor. Ascultătorul recunoaște imediat un astfel de limbaj, ceea ce înseamnă că atât la nivelul conținutului, cât și la cel al expresiei, limbajul politic are o identitate distinctă de alte
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic în calitate de comentariu al referențialului politic. Adjectivul calificativ politic are, în viziunea lui Jean-Marie Denquin, rolul de a opune un tip de limbaj altor limbaje, iar în cazul manifestărilor discursive care nu prezintă caracter politic prin vocabular, prin temă sau retorică, calificarea se va face prin raportare la context. Astfel, un om politic care strigă " Ce oroare!" în cadrul familiei sale nu rostește un discurs politic, dar în fața unei camere de filmat, în preajma unor atentate, același enunț dobândește caracter politic. Dacă discursul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a conținutului informațional. Urmărind modul în care se manifestă exigențele generale ale discursivității performative la nivelul discursului politic, Constantin Sălăvăstru realizează o descriere contrastivă a acestuia, prin raportare la discursurile juridic, religios, științific și didactic. Pornind de la premisa existenței unor retorici speciale, delimitate în funcție de natura domeniului în care se manifestă discursul, autorul vizează stabilirea raportului dintre convingere și persuasiune în cadrul discursului politic, fiind interesat de "mecanismele (de ordin logic-rațional, estetic-emoțional etc.) pe care le utilizează cu preponderență pentru a-și atinge
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursive, prin raportare la finalități. Într-o lucrare dedicată analizei discursului politic, Mirela Arsith apreciază: "trăsăturile fundamentale ale acestuia sunt compoziționalitatea, conectivitatea, o structură profundă determinată de raporturi logico-formale, sintactico-sintactice, sintactico-semantice și sintactico-pragmatice, toate acestea inițiind, la nivel structural, o "retorică" a discursului în atenție, purtătoare de sens și de efecte asupra realului"114. Din perspectiva logicii, "articulațiile discursului retoric (discursul politic fiind o specie a acestuia) se manifestă în jocul combinatoriu dintre constantele și variabilele logice"115. Constantele logice operatorii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
retoric (discursul politic fiind o specie a acestuia) se manifestă în jocul combinatoriu dintre constantele și variabilele logice"115. Constantele logice operatorii logici precum negația, implicația materială, conjuncția, echivalența, disjuncția etc. se regăsesc la nivelul discursului, în calitate de conectori argumentativi și retorici. Identificarea structurii profunde a manifestărilor discursive din câmpul politicii se realizează prin raportare la logica predicatelor și la logica propozițiilor. Considerăm că investigarea logicii subiacente a limbajului politic oferă informații importante privind structura formală a acestuia, susținând analizele semantice și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stânga, centru, portocaliu); d) deschiderea spre împrumuturi neologice; e) predilecția pentru cuvinte aparținând unor câmpuri semantice particulare: domeniul războiului, domeniul religios, cel sportiv etc. Majoritatea mutațiilor semantice înregistrate de limbajul politic se datorează procedeelor retorice utilizate. Relația discursului politic cu retorica este veche și ea rezidă în primul rând în dorința locutorului de a plăcea și de a convinge publicul. Spre deosebire de filosofie și literatură, discursul politic exploatează resursele retoricii în mod diferit, datorită funcțiilor pe care le îndeplinește și tipului de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de limbajul politic se datorează procedeelor retorice utilizate. Relația discursului politic cu retorica este veche și ea rezidă în primul rând în dorința locutorului de a plăcea și de a convinge publicul. Spre deosebire de filosofie și literatură, discursul politic exploatează resursele retoricii în mod diferit, datorită funcțiilor pe care le îndeplinește și tipului de public pe care îl vizează. Adresându-se unui public extrem de larg și eterogen, limbajul politic valorifică potențialul figurilor de discurs, stabilind conexiuni între categoriile ideologice și cele ale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îl vizează. Adresându-se unui public extrem de larg și eterogen, limbajul politic valorifică potențialul figurilor de discurs, stabilind conexiuni între categoriile ideologice și cele ale gândirii comune, în perspectivă pragmatică. În acest sens, prosopopeea, metafora și personificarea devin constante ale retoricii politice, care nu omite însă nici resursele celorlalte procedee. De-a lungul timpului, se remarcă preferința pentru unele sau altele dintre acestea. Astfel, limbajul politic românesc din secolul al XIX-lea manifestă interes deosebit pentru prosopopee, prin intermediul căreia, se atribuie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de atitudine față de soarta țărănimii, numai autorul Clăcașilor preocupându-se atât de mult în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
țărănimii, numai autorul Clăcașilor preocupându-se atât de mult în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discurs metatehnic cu valoare explicativă, prin intermediul căruia își dezvăluie obiectivele și mijloacele de semnificare folosite. Pentru accesibilizarea mesajului jurnalistic, Eminescu sensibilizează concepțiile și ideile prezentate, prin cultivarea unei logici a exemplului, care conferă coloratură familiară realităților prezentate. Adept declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic, jurnalistul recurge la o " Logică a exemplului care se bizuie pe Auctoritas și a cărei armă redutabilă este Citatul"351. Autoritatea modelelor prezentate susține campania persuasivă a gazetarului, conferind greutate și prestigiu verbului jurnalistic. Într-
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
integrare a unor instrumente variate de cercetare, inclusiv a mijloacelor informatice, oferă șansa unei perspective superioare asupra limbajului politic cultivat de Eminescu în presa vremii. Demersul semiotic relevă distanțarea publicisticii eminesciene de stilul jurnalistic al perioadei pașoptiste, individualizat printr-o retorică greoaie, tributară construcțiilor lexicale fixe și "frazelor sforăitoare". Desfășurându-și activitatea într-o perioadă de tranziție, atât la nivelul realităților politice și sociale, cât și la nivelul mijloacelor de exprimare ale limbii, Eminescu impune în epocă un limbaj jurnalistic original
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a improvizațiilor în abordarea temelor de politică, justiție, cultură, armată, învățământ etc., pledând pentru un discurs documentat și argumentat. Astfel, încă de la publicarea primelor articole în 1870, se conturează personalitatea unui jurnalist cu o gândire politică bine consolidată, cu o retorică impecabilă și cu o scriitură care depășește oscilațiile și pauperitatea mijloacelor de expresie din presa vremii. 5.1. Sintaxa Analiza sintactică vizează identificarea elementelor de conținut (teme, probleme, concepte-cheie), fragmentarea textelor în unități de semnificație (cuvinte, simboluri), recunoașterea unor tipuri
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]