6,509 matches
-
da de gol. Poate cineva făcuse o plângere împotriva mea. Oamenii inventau mereu povești. Ăla a fost kappo. Ăsta a fost comunist. Cutare și cutare au făcut contrabandă. Voiau să iasă în față, să se răzbune și trebuia să își reverse pe cineva furia oarbă cu care debarcaseră. Mă apropiam. Mai era doar o persoană înaintea mea. Ofițerul de la vamă i-a luat omului pașaportul și viza și s-a uitat îndelung la documente: —Wishwzzzz... Vocea lui a urmat înșiruirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost părul ei. Îmi luase mai mult timp să mă obișnuiesc să văd femei cu păr decât femei fără păr. Ce spui de asta, doctore? Părul lui Susannah era blond-închis și foarte mătăsos. Îl purta lung pe atunci, i se revărsa pe umeri încadrând o pereche de ochi catifelați, ca în pozele de dinainte de război cu Veronica Lake. Citisem, tot în revista Life, că la începutul războiului vedeta de cinema, într-o pornire patriotică, își scurtase acea perdea mătăsoasă de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
drum spre casă, când ea a adus vorba. Deasupra noastră, bolta din ramurile stejarilor, ale ulmilor și arțarilor ascundea lumina stelelor, și de ambele părți ale străzii case întunecate dormeau în tăcere, copleșite de căldura verii. Umbrele noastre gemene se revărsau dinspre picioare, se alungeau firave când lăsam în urmă lumina vreunui felinar și apoi se micșorau la loc când pășeam sub lumina altuia. —Azi am auzit cel mai caraghios lucru. Vocea ei era atât de slabă încât abia dacă tulbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un fel de semnal interior: dacă Își va da părul pe umărul stâng, cu mâna stângă, atunci va trebui s-o urmez. Ea știa lucrul ăsta; cu o mișcare ușoară și-a adus părul În față, până i s-a revărsat peste rochie și i-a acoperit sânul stâng, apoi a spus: «Vino». Am urmat-o pe câteva străzi și alei, pe scări și pe porți, apoi prin curți pietruite din orașul spaniol Valladolid, dar de fapt era, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Când era singur și câteodată chiar În timp ce vorbeai cu el, bătrânul fredona fără Încetare acest ya-ba-bam caracteristic. Fima se Întreba uneori dacă nu făcea asta și În somn: de parcă melodia ar fi urcat dintr-un izvor fierbinte, nevăzut, care se revărsa din trupul Împuținat al tatălui său sau se scurgea prin micile crăpături făcute de bătrânețe. Încă de pe scări avu senzația că simte mirosul tatălui său, miros pe care și-l amintea Încă din pruncie, pe care putea să-l recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dreptate. 11 Până la ultimul felinar După ce pregăti rufele pentru spălătorie, Fima intră În bucătărie ca să arunce mucurile țigărilor Annettei. Deschizând ușița dulăpiorului de sub chiuvetă, văzu gândacul, pe Troțki, zăcând cu burta-n sus, mort, lângă găleata din care gunoiul se revărsa. Ce Îi provocase moartea? Nu se zărea nici un semn de violență. Fără Îndoială că În bucătăria mea nu se poate muri de foame. Meditând puțin la asta, Fima ajunse la concluzia că diferența dintre un gândac și un fluture era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una din ferestrele luminate ascundea Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de râuri albastre, lăsând aproape să se vadă strălucirea argintie de pe partea de dedesubt a frunzelor măslinilor din depărtare, pe crestele de la Beit Jalla. Lumina era rece și tăioasă, limpede, transparentă cum e cristalul, o lumină care probabil a fost revărsată asupra noastră ca un avans al zilelor Îndepărtate, când suferința va lua sfârșit, când Ierusalimul va fi eliberat de chinurile sale, iar cei care vor veni În locul nostru vor trăi liniștiți, plini de considerație față de semenii lor, o viață cumpătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și jocuri de cuvinte. Până când Dimi spusese: Lasă-l, bunicule, asta nu-i de el. Și amândoi navigaseră fără el prin ținuturile cu baze și acizi pe care Fima le ura din cauza arsurilor sale gastrice. Lumina sărută culmile dealurilor, se revărsă În văi, trezind În fiecare copac și În fiecare piatră esența sa adormită, strălucitoare, esența Îngropată tot timpul sub straturi de rutină cenușii și somnoroase. De parcă aici, În Ierusalim, pământul Își pierduse de mii de ani puterea de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
i-o arunca vreun negustor mamei sale și, cu toate că era prea mic ca să Înțeleagă sensul acestor priviri, era totuși În stare să sesizeze neclar, ca prin vis, ecoul unui fel de tremur interior care o cuprindea și care parcă se revărsa din trupul ei și pătrundea În el. Îi putea auzi vocea În depărtare: Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prindea vântul între ramificațiile lui încărcate de ciorchini de struguri. Și Dionysos mă purta pe valuri și-n jurul meu își vedeau de joacă semilunele negre ale delfinilor săltăreți și tot el m-a adus la vasele burtoase. Se ridicau, revărsându-se apoi într-un recipient de scurgere cilindric cu toarte îndoite și din barcă am pășit pe curbura vaselor ca pe o plajă, mă mișcam pe suprafețele lor pictate care se întorceau înapoi în ele ca o bandă care înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
al unui flanc împădurit. Ne ieșeau în cale muncitori mergând pe jos și mama spuse: —Poartă cămăși albe, primenite. Priveam pe fereastra din spate grupul devenit tot mai mic și mașina învolbura praful care țâșnea mereu reînnoit de sub roți, se revărsa peste bordura străzii și noi înșine intrarăm tot mai adânc în acest alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui perete stâncos. Acesta se înălța în suprafețe netede, trasând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și strada nu mai semăna cu o linie neagră care venea dinspre coline și în dreptul tufelor de tuia se făcea o panglică pe care erau înșirate pălării, șepci, coame de cai, butoaie stivuite și căni. Un fluviu de mașini se revărsa printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama neagră, pe care mi l-a încredințat împreună cu un abonament pe căile ferate, asigurându-mă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n mine, vesel peste pult. Dincolo de zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene roșii, flamuri verzi și fulgi de cocostârci. Flăcările galbene cu tiv portocaliu, Au aprins incendii între cer și apă. Păsări trec vâlvătăi și una scapă: - Gât întins cu-ncremenite aripi pe târziu. Nu rămâne-adevărat nimic din tot ce-aud, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe podeaua cu dale. Era seară și se Întuneca, iar ei ședeau În bucătăria-salon a căsuței lui George Gammon, ascunsă după zidul grădinii de la Lamb House. George așteptă răbdător. De când se Întorsese din război, era greu de știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
abruptă de pe Mermaid Street. Felinarul cu gaz montat pe zidul de la Garden House, la colțul cu West Street, coborât până la o lucire stinsă În urma restricțiilor impuse iluminatului public, abia dacă se mai vedea, dar o dâră lată de lumină se revărsa peste pietrele pavajului din ușa de la Lamb House, lăsată deschisă de Minnie În graba plecării. — O să plătim amendă din cauza ta, o tachină Burgess. Atragi zeppelinele. — Iartă-mă, Burgess, răspunse Minnie supusă. Eram așa Îngrijorată. Îl găsiră pe stăpân prăbușit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de uniformă croit parcă pentru el, se străduiește în continuare, alături de un caporal hârșit și tenace, presimțind orice primejdie și căruia nu-i citești pe față că e de meserie frizer, să se alăture unor fragmente de trupe ce se revarsă înapoi. În acest timp, cei doi reușesc în repetate rânduri să scape de controlul „câinilor de lanț“. Breșele sunt întotdeauna ușor de mirosit. Linia frontului nu mai e decât rareori de recunoscut. Printre mii de oameni aruncați în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înfulecat într-un loc ori într-altul nu stă scris pe vreuna dintre foile cepei. Într-un fel sau altul, am reușit să omorâm timpul. Întâlnirea propriu-zisă cu Anna a început abia pe seară, când am urmat șuvoiul care se revărsa spre localul de dans, pe atunci celebru, Eierschale. Dacă se spune aici că am dansat, e puțin spus. Ne-am găsit în dans, asta se apropie de realitate. De fapt, privind în urmă la cei șaisprezece ani ai căsniciei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
limpede gravată În priviri, la dispoziția privirii și răbdării clarvăzătorului care ar fi descifrat-o. În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este la fel de valoroasă ca simpla și reiterata Natură care, atentă la amăgitoarele chemări ale lui april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa. Acum puteți intra În bazin. Tânărul asistent se dădu În lături, iar Norman urcă treptele ce duceau la bazinul metalic, care arăta ca un jacuzzii În variantă cazonă. Bazinul era plin ochi. Când se cufundă În recipient, apa se revărsă peste margini. La ce servesc toate astea? Întrebă Norman. — Scuzați-mă, doctore Johnson. V-aș ruga să vă cufundați complet În apă. — Ce-ai spus? Doar o clipă, domnule. Norman trase aer În piept, intră cu capul sub apă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
V. tînăr sînt încă îngrozit de șoaptele cu care Doctorul îmi explică fiecare caz. Depozitul acesta imens de moarte care este trupul uman. Înțesat de cancere care dorm și de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este cel mai murdar dar o știam numai teoretic. M-a scîrbit cel mai mult nașterea vieții așa încărcată de animalitate și de mizerie. „-Asta pentru că nu te leagă nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu se poate muri decât pe zorii albăstriți ai divinității. În sufletul de noapte, zorii se nasc și se simt prin stelele căzătoare. Aerul trist
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul se-nalță spre o FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară, de viața de timpuri prin simfonia luminii de vară, în care singurătatea e veșnică prietenă a sufletului de zări. Prin infinite chipuri, un soare îmi plânge prin Trupul destrămat al
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nebună, în noaptea ta de lună Să-ți spun că sufletul mi-i plin de soare, Și port în trup pământul strămoșesc de mumă Ce-mi lasă liniștea, ca un izvor ce-mi moare. În pieptul tău cel tânăr se revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]