KorAP: Find »[drukola/base=savant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...173 174 175 ...260 >

6,494 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

în domeniile învecinate și nu ezită să-și familiarizeze studenții cu diferitele probleme puse de disciplina lor. Consider, într-adevăr, că orice studiu istoric implică o anumită familiarizare cu istoria universală; în consecință, cea mai riguroasă "specializare " nuâl dispensează pe savant de obligația de a situa cercetările sale în perspectiva istoriei universale, împărtășesc, de asemenea, convingerea celor care gândesc că studierea lui Dante sau a lui Shakespeare, ca și a lui Dostoievski sau Proust este clarificată de cunoașterea Kâlidâsei, a N6-urilor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Nietzsche până la Freud - și contribuțiile aduse de antropologie, istoria religiilor, fenomenologie și noua hermeneutică; vom putea să cântărim unica, dar importanta creație religioasă a lumii occidentale moderne. E vorba de etapa ultimă a desacralizării. Procesul prezintă un interes considerabil pentru savantul, specialist în istoria religiilor; el ilustrează, într-adevăr, camuflarea perfectă a "sacrului", mai precis, identificarea sa cu "profanul". În cincizeci de ani de studiu, am învățat multe lucruri de la maeștrii mei, de la colegii și de la studenții mei. Tuturor, dispăruți sau

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
insista niciodată îndeajuns asupra bogăției și complexității ideologiei religioase a popoareloi de vânători și asupra imposibilității aproape totale de a demonstra sau nega existența sa h paleantropi. Am repetat-o de nenumărate ori: credințele și ideile nu sunt fosilizabile. Anumiți savanți au preferat deci să nu spună nimic despre ideile și credințele palean tropii or, decât SE le reconstituie cu ajutorul comparației cu civilizațiile vânătorești. O atât de radicală poziție metodologică nu este scutită de primejdii. A lăsa necompletată o enormă parte

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și Wilhelm Schmidt au amintit obiceiul, atestat la australieni și la alte popoare primitive 6, de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei vii în deplasările lor. Deși probabilă, ipoteza n-a fost admisă de majoritatea savanților. Aceste fapte au mai fost interpretate ca dovezi de canibalism, ritual sau profan. Astfel a explicat A. C. Blanc mutilarea unui craniu neandertha-lian, găsit într-o peșteră din Monte-Circeo: omul ar fi fost doborât de o lovitură care i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
South Africa"; id., "The Birth of Simbology", pp. 21 sq. 10 Leroi-Gourhan vorbește de "o grămadă de resturi culinare pe care se afla așezată o relicvă umană probabil dezafectată și în orice caz deplasată" (p. 57). 11 Precizăm că alți savanți consideră că numărul "documentelor" autentice găsite în mormiiue este mult mai mare. De la epoca de piatră la Misterele din Elemis. Pe scurt, se poate trage concluzia că sepulturile confirmă credința în supraviețuire (semnalată deja prin folosirea ocrului roșu) și aduc

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
1,20 m față de sol. De asemenea, în 1950, K. Ehrenberg a găsit la Salzofenhoehle (Alpii austrieci) trei cranii de urs așezate în nișe naturale ale peretelui alături de oase lungi orientate de la est către vest. Întrucât aceste depozite păreau intenționale, savanții s-au străduit să le descifreze semnificația. Al. Gahs le-a comparat cu ofranda de jertfă a primei vânători (Primitialopfer) adusă de anumite populații arctice unei Ființe Supreme. Ofranda consta exact în așezarea pe niște platforme a craniului și oaselor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
craniului și a oaselor lungi ale ursului răpus, pentru ca Stăpânul Animalelor să-1 poată reînvia în anul următor. Karî Meuli vedea numai o formă particulară de "înhumare a animalelor", pe care el o considera cel mai vechi rit de vânătoare. Pentru savantul elvețian, acest rit punea în evidență un raport direct între vânător și vânat; primul înhuma resturile animalului pentru a-i permite reîncarnarea. Nici o ființă divină nu era implicată. Toate aceste interpretări au fost puse în discuție de către un cercetător din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
40. Pe de altă parte, H. von Sicard, într-o monografie consacrată lui Luwe și analogilor săi onomastici, a ajuns la concluzia că acest zeu african reprezintă cea mai veche credință religioasă a vânătorilor euro-africani, într-o epocă pe care savantul suedez o localizează înainte de ~ 800041. Pe scurt, pare plauzibil să se afirme că un anumit număr de mituri erau familiare populațiilor paleolitice, în primul rând miturile cosmogonice și miturile de origine (originea omului, a vânatului, a morții etc.). Pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al celor două popoare era diferit. Mai ales în domeniul religios, aceste diferențe pot fi lesne sesizate

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și a isprăvilor efectuate în zorii timpurilor sunt consecința logică a unei teologii care considera ordinea cosmică drept operă divină prin excelență și vedea în orice schimbare riscul unei regresiuni în haos și, deci, triumful forțelor demonice. Tendința desemnată de savanții europeni ca "imobilism" se străduia să mențină intactă prima creație, căci ea era perfectă din toate punctele de vedere - cosmologic, religios, social, etic. Fazele succesive ale cosmogonici sunt evocate în diverse tradiții mitologice, într-adevăr, miturile se referă exclusiv la

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
zeilor, beatitudinea arborilor, florilor, păsărilor și peștilor. 54 "Tu ai creat Pământul. Când erai singur!" "Tu ai făcut cerul atât de depărtat pentru ca să te poți ridica în înalt și să poți privi la ceea ce ai făcut!" După opinia comună a savanților, stingerea Dinastiei a XVIII-a marchează, totodată, sfârșitul creativității geniului egiptean, în ceea ce privește creațiile religioase, ne putem întreba dacă modicitatea lor până la întemeierea Misterelor lui Isis și Osiris nu se explică prin grandoarea și eficacitatea sintezelor puse la punct în timpul Imperiului

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Arminghall și Arbor Low, J. Maringer, p. 256. 10 Căci Stonehenge n-a fost construit dintr-o dată. Se știe acum că lucrarea originară a suferit mai multe remanieri. A se vedea Colin Renfrew, Before Civilizution, pp. 214 sq. opinia unor savanți că. În epoca neolitică, Malta era o isola sacra 11. Vastele terase eliptice care se întindeau între sanctuare sau în fața lor serveau, desigur, pentru procesiuni sau coregrafie rituală. Pereții templelor sunt decorați cu admirabile spirale în basorelief și s-a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ipoteza panegipteană a lui G. Elliott Smith și J. W. Perry. În plus, neagă existența unei "religii megalitice" pentru simplul motiv că credințe și concepții "megalitice" sunt atestate în legătură cu un mare număr de forme religioase, atât elementare cât și superioare. Savantul austriac compară complexul megalitic cu anumite curente "mistice", de exemplu, tantrism - care poate fi și hinduist și buddhist fără deosebire. El neagă, de asemenea, existența unui "cerc cultural R. Heine-Geldern, "Prehistoric Research în the Netherlands Indies", p. 149; id., "Das

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
religioasă a "citadelei", platformă comportând structuri caracteristice, aceleași în cele două cetăți. Pentru discuția noastră, controversa este fără mare interes. Căci, pe de o parte, "originea" cultuală a aglomerărilor preharappiene (deci, a primelor "orașe"!) este asigurată, și, pe altă parte, savanții sunt de acord astăzi să vadă în cele mai vechi centre urbane complexuri ceremoniale. Paul Wheatley a demonstrat în mod strălucit intenția și funcția religioasă a primelor cetăți din China, din Mesopotamia, din Egipt, din America centrală etc.30 Cele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cărora li se aduc sacrificii, procesiuni de indivizi purtând "stindarde" etc.34 în scenele pictate de pe unele urne exhumate la Harappa, Vats a crezut că poate să identifice sufletele morților pregătindu-se să traverseze un râu35. După Șir John Marshall, savanții au subliniat caracterul "hinduist" aJ religiei harappiene. Pe lângă exemplele deja citate - Marea Zeiță, un proto-Siva în poziție "yogică". Valoarea rituală a arborilor, a șerpilor, a lingam-use mai pot menționa acel "Grand Bath" de la Mohenjo-Daro care reamintește "piscinele" templelor hinduse din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
erau în mod sigur cunoscuți, căci miturile grecești fac aluzie la hierogamii care aveau loc în Creta, hierogamii caracteristice religiilor agrare. Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său, mortul, în haină lungă, asistă la ofranda funerară: trei sacrificatori bărbați îi aduc o mică barcă și doi viței 56. Numeroși savanți, judecând după aspectul său (după Picard, "s-ar zice că " A J. Evans, op. Cit., III, p. 220, fig. 154; Ch. Picard, p. 144, 199; A. W. Persson, pp. 93 sq., J. W. Graham, The Palacea of Crete, pp. 73 sq

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
caracteristic - migrație, cucerire de noi teritorii, supunere, urmată de asimilarea locuitorilor - n-a încetat până în secolul al XlX-lea. Nu se mai cunoaște un exemplu similar de expansiune lingvistică și culturală de asemenea proporții. De mai mult de un secol, savanții s-au străduit să identifice patria originară a indo-europenilor, să descifreze protoistoria lor și să lămurească fazele migrațiilor lor. S-a căutat patria originară în nordul și centrul Europei, în stepele Rusiei, în Asia Centrală, în Anatolia etc. S-a convenit

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
articulată într-un sistem. Este ceea ce a demonstrat Georges Dumezil într-o serie de lucrări care au înnoit radical studiul comparat al mitologiilor și religiilor indo-europene. Nu este cazul să le rezumăm aici. E de ajuns să spunem că cercetările savantului francez au degajat o structură fundamentală a societății și ideologiei indo-europene. Diviziunii societății în trei clase - preoți, războinici, agricultori-crescători de vite - îi corespundea o ideologie trifuncțională: funcția suveranității magice și juridice, funcția zeilor forței războinice și, în sfârșit, aceea a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
el era lăsat liber vreme de un an, și, o dată jertfit, regina se culca alături de cadavrul lui. Ritualul purusamedha era socotit a avea puteri și mai mari: prin el se putea atinge tot ce nu putea fi obținut prin asvamedha. Savanții s-au întrebat dacă un asemenea sacrificiu s-a practicat vreodată. Purusamedha este descris în mai multe srautasutra, dar numai Sănkhăyana și Vaităna prescriu omorârea victimei, în alte tratate liturgice, bărbatul este eliberat în ultima clipă, și în locul său se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Argos. Dar se mai pot încă descifra câteva din trăsăturile ei originare. Ca majoritatea zeițelor egeene și asiatice, Hera era o divinitate a fecundității universale și nu numai a căsătoriei. Deși ipoteza unei Hera-Mama Pământ a fost respinsă de unii savanți, este greu să explici altfel faptul că se vorbea despre un hieros gamos cu Zeus (mitic sau reactualizat în ritualuri), în numeroase locuri (Plateea, Eubeea, Atena, Samos etc.). Este imaginea tipică a unei împreunări între un zeu fecundator al furtunii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sugera unul din misterele divinității. 94. Zeițele II: Atena, Afrodita Atena este cu siguranță cea mai importantă zeiță greacă după Hera. Numele său nu a putut fi explicat prin greacă. Cât privește originea sa, ipoteza lui Nilsson, admisă de majoritatea savanților, pare destul de convingătoare: Atena ar fi fost o Stăpână a Palatului, protectoare a palatelor întărite ale regilor micenieni; deși zeiță domestică, în legătură cu meseriile femeiești ori bărbătești, prezența sa în citadelă în timp de războaie și jafuri i-a conferit atributele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
consacrată mai ales riturilor și libațiilor pentru morți și apoi, în cealaltă zi - a noua și ultima a ceremoniei - mystii se întorceau la Atena. 98. Pot fi cunoscute Misterele? În eforturile lor de a pătrunde secretul riturilor telete și epopteia, savanții au folosit nu numai aluziile autorilor antici, ci și cele câteva informații transmise de apologeții creștini. Informațiile acestora din urmă trebuie examinate cu prudență; dar nu se pot ignora. De la Foucart încoace, s-a citat mereu un pasaj din Themistios

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din coș, am pus la loc în paner". Unii autori consideră că numai primele două propoziții aparțin formulei eleusiene. Ele se referă, într-adevăr, la episoade cunoscute: postul zeiței Demeter și băutul ciceonului. Restul acestui synthema este enigmatic. Mai mulți savanți au crezut că pot să identifice conținutul panerului și al coșului: s-a presupus că acest conținut ar fi fost fie o replică a matricei, fie un falus, fie un șarpe, fie prăjituri în formă de organe genitale. Nici o ipoteză

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]