7,856 matches
-
ca la o mirifică icoană, declarându-și dragoste reciproc, nu au băgat de seamă că în jurul lor s-a întunecat și s-a stârnit vijelie. O arătare păroasă cu coarne și cu coadă, care se asemăna cu o maimuță, scoțând scântei ucigătoare din ochi, se năpusti asupra lor într-un nor de fum și foc, căutând să-i atragă într-un abis fără sfârșit care se deschise sub ea. -Cine ești tu?Ce vrei de la noi?-strigă tunător Robert repezindu-se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
iubiri, m-a făcut să tresar. Da, iată ideea genială care salvează o formidabilă descripție care nu promitea nimic bun și cum nu există un univers deosebit al poeziei, iar altul separat, nepoetic, vulgar... Un stîrv! Și cum a țâșnit scânteia divină din sufletul poetului! Atunci am înțeles și n-am uitat că se poate scrie despre orice, că un om, un animal, un mediu social, un lucru au în conștiința artistului o importanță egală. Să scrii despre bufnițe!... Ce se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe toți îi ia la muncă, zise Miron. Unii plătesc și își văd de treabă. Mai târziu aveam să-i întîlnesc (și încă cum!) pe cei doi, în presă și în lumea literară. Insul avea să facă să apară în Scânteia un articol injurios la adresa mea, după debutul în volum, în '48, iar mai târziu să fie numit secretar general al Uniunii Scriitorilor și aveam să scăpăm de el cu greu, într-o ședință memorabilă prezidată de un membru al Biroului
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cabană, Într-un cadru feeric, de basm. A nins toată noaptea. Pădurea de conifere este albă. Stăm În fața șemineului cu masa Încărcată de bunătăți. Este dimineața primei zile de Paști. Lemnele de brad din șemineu, ard; din fiecare pocnitură sar scântei, parcă ar fi niște steluțe căzătoare. - Haide să ne spălăm cu zăpadă, Înainte de a ne Înfrupta din bunătăți! - De acord, Îmi șoptești tandru, la ureche. Ieșim. Albul zăpezii ne orbește. În liniștea care ne Înconjoară, se simte doar aburul cald
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În Germania care vine să-și petreacă vacanța pe litoralul românesc. La prima vedere, Între cei doi se aprind luminițele..., după care, la aflarea veștii că Lucas este cu soția infirmă la Neptun, Diana are remușcări... Printre prozele aprinse de scânteia zâmbetului se remarcă: Au venit americanii și Gigilică. Confesiunile Încorporate În cele șaisprezece proze scurte suscită atenția. Parsonajele par și chiar sunt din lumea realului contemporan. Ele se mișcă dând Pete de culoare pe curgerea albastră a firului de culoare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fenomene psihosenzoriale, manifestări psiho-motorii, modificări ale conștienței de un tip special (vegetativ) și somn. 5.1. Crizele psihosenzoriale sunt reprezentate prin diferite stări halucinatorii cum ar fi: 5.1.1.-Halucinații vizuale, care acestea pot fi elementare (lumini, stele sau scântei) sau complexe (obiecte, animale, persoane, scene visuale colorate); 5.1.2.-Halucinații auditive, ce sunt, fie elementare (țiuituri, vâjâituri, zgomote diverse cum ar fi bătăile unui ceas) fie complexe (cuvinte rostite, piese muzicale). 5.1.3.-Halucinații vestibulare, care se
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
la inimă, iar stânga și-o sprijinea de stâlpul frumos lucrat al casei cele mari. Andrei, un copil de vreo șase anișori își arăta dințișorii printre buzele subțiri și roz. Nu zicea nimic. Își privea bunica cu ochii ca două scântei gata să dea un răspuns. Nu o făcea, însă. O lăsă pe țața Tinca să-l roage, să audă de la ea că nu o să fie nimic rău dacă va mărturisi, dacă se va mărturisi. Era cu un pas în fața
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-mă. Cu tine, pe marginea unui vis În fiecare seară mi te închipui lângă mine și în vis îmi apari metamorfozat în versuri iar eu sunt descompusă în pete de culoare; ne contopim într-un tablou liric și plin de scântei... În zbaterea dintre noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
sub acoperișul toamnei. Stau la masa tăcerii, vis-à-vis de tine, șiți mângâi privirea plină de singurătate... Vântul care ne însoțește mi-a adus o veste la ureche: “te-aș lua în singurătatea mea poate că, unindu-le, se vor produce scântei”. Semn Pe zidul din fața mea cresc flori, în spate, coloana infinitului; este zidul dăruit de Dumnezeu să mă ferească de rele. Dimineața le stropesc cu aghiazmă și niciun dăunător nu se poate apropia. Dincolo de zid se află o crescătorie de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l trage de limbă, nici de urechile magnifice care pot păstra orice taină. Patrupedul părea acum cenușiu, argintiu, cu dungi albe, de zebră, coada subțire și păroasă se termina într- un ciucure de scântei albe. Da, fălește-te. Ai urechi admirabile, te poți mândri, delicate, miraculoase, catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ispitește lumina!... Parcă toate tunurile din lume n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci. Numai în sufletele lor buimăcite mai stăruiau scântei multicolore, mângâietoare... O luară pe ulicioară. Noroiul era mai cleios. Bologa simțea cum îi tremură genunchii. I se părea că duce în spinare o piatră de moară. Și inima îi era atât de sângerată și totuși atât de plină de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vecilor... Apoi toate simțămintele, cele tulburi, ca și cele clare, se adunară într-un mănunchi solid, puternic, și îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet: " Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu!" O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși, într-o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unei mari veselii... CARTEA A TREIA 1 Când văzu cea dintâi casă din Lunca, după o cotitură de deal, Apostol Bologa tresări iarăși, parcă fără veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar împunsătura de ac se stinse ca o scânteie, lăsîndu-i în inimă un nou belșug de bucurie. Scoase capul pe fereastra compartimentului, grăbit, având siguranța că îl așteaptă cineva. Din depărtare descoperi cireșul bătrân care, în cinstea sosirii lui, se împodobise cu o minunată cunună de flori albe în locul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a născut, Binele ni-l voește; - în zădar Cearcă-a vorbi cu noi în cugetări Strălucitoare, varii, -mbălsămate, {EminescuOpIV 90} În flori, în râuri, în glasul naturii Ce-i glasul lui, consilii vrea a da. În van. Viața, sufletul, rațiunea ? Scânteia care o numim divină - Ne face a ne înșăla asupra firii Și-a n-o-nțelege... O Demon, demon! Abia-acum pricep De ce-ai urcat adâncurile tale Contra nălțimilor cerești; El a fost rău și fiindcă răul Puterea are de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu priviri stinse și crunte, Regii țărilor învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
semne de peire și de viață nici un semn. Au fost vremi când pe pământul lor, n-aveau loc să-nmormînte Morții lor... P-inimi regale și pe membrele lor sfinte Spânzura sdrențe umilice de sclavi, de cerșitori - Căci simțiră-n ei scânteia, care secolii aprinde. Întronați au fost în tronuri arse-n foc... și pe-a lor frunte Pusu-ș-au de fier coroane arse-n foc sfășiitor. Și deși-n inima noastră sunt semințe de mărire, Noi nu vrem a le cunoaște; căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Lorme? Să descriu nopți romantice? - Avulsul 30Ce apele plângând le-aruncă - adorm Chiar îngerii - și în azur muiete Curg stele de-aur dulci și-mprăștiete? Și să discos dar inima femeii Suspinsă-n nopți albastre, plin-de-amor? Ah, a ei patimi au firea scânteii; În clipa ce le naște, ele mor; Închideți ochii, căci păzească zeii L-a lor lucire să te uiți cu dor: Abisuri sunt în suflet. Pe o clipă Pasiunea li lumin-a lor risipă. La ce escursiuni? - Ce nu sunt oare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de patemi 35Și eu... eu îl voiu crede, în stare tot să cred: - Numai a ei făptură de înger dac-o văd - Că niciodată buza
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
290Și voi, cai albi ai mării, cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Sburați prin crenge negre ca străvezie iesme, Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haina de diamantică brumă 295Să scânteie în umbră, să spânzure feeric - Treceți încet prin aer călcând pe întuneric. (El se uită pe mare) Din insule bogate sfâșiind apa iese O luntre cu vântrele ce spânzură sumese. Se leagăn-visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mi-au mistuit C-o stranie părere Din viața mea, necontenit Prilej pentru durere. {EminescuOpIV 448} SĂ FIE SARA-N ASFINȚIT Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri; În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. 6. Nenorocirea nu răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să zboare. 8. Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr. 10. El varsă ploaia pe pămînt și trimite apă pe cîmpii. 11. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
aerul n-ar putea trece printre ele. 17. Sunt ca niște frați care se îmbrățișează, se apucă, și rămîn nedespărțiți. 18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina, ochii lui sunt ca geana zorilor. 19. Din gura lui țîșnesc flăcări, scapără scîntei de foc din ea. 20. Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21. Suflarea lui aprinde cărbunii și gura lui aruncă flăcări. 22. Tăria lui stă în grumaz și înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Uite-l colea. Și au plecat la schit, lăsându-l pe Grișa la Bolta Rece. Acolo, chef nu glumă, până a doua zi dimineață. La înapoiere, beți fiind, scapă Budușcă, de pe capră, calul la vale și ține-te goană, săreau scântei, nu alta, se fereau căruțele, își făceau oamenii cruce. Atunci, ridicat în picioare, consilierul răcnea de răsuna Buciumul: -Împuscă-l Buduscă, caz de forsă mazoră, i-l plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tămîios plină; trupul tău e snop de grîu , încins frumos cu crini din cîmp”. Hangița râde discret, curioasă parcă ce ar mai putea născoci prietenul meu. Ieșeanul însă șade pierdut în contemplarea frumuseții ce o are în față... Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în gând, apoi, aducându-mi aminte de felul cum își rostește Romeo chemările de dragoste către Julieta, am început să declam cu glas vibrat: „Smochinii își dezvelesc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ninsoare, este vrednic a mare întristare și lacrimi (Pravila lui Matei Basarab,... ) {EminescuOpXV 106} [TERMINOLOGIE CASNICĂ ȘI DE MESERII] [1] 2276A pârtie dârdâie dordora fleură zmeură 106 {EminescuOpXV 107} a le melița cânepa dracului fuiorul popei șperlă - cenușă amestecată cu scântei * {EminescuOpXV 108} Cuț, cuț, cuț - la căței Cu ți cu ți cu ți cu - la purcei pîs, pisică pîs - la mâțe a cuțăi un cățel (a-l chema) a se huțăi (a se da de-a huța) - scrânciob a se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]