4,770 matches
-
ridi cată. Se aștepta, la chemarea lui de luptă, să se adune toți, care de pe unde erau, să-și lase fiecare treaba și să vină degrabă la datorie, ca la o mare sărbătoare. Să vină rînduri-rînduri oștenii lui !... Ziua era scăldată în soare. Nu veni nimeni. Dănuț stătea înfipt în continuare în mijlocul curții, în mijlocul mulțimii aceleia zgomotoase din pauză, și striga cu brațul drept ridicat. știa, era sigur că toți băieții se grupaseră în spatele lui și-i așteptau cu nerăbdare ordinele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
curții, fără să mai vadă nimic în jurul lui. În timpul acesta, Serghei Luminița se ridicase și, cu fața înroșită de plîns, plecase șchiopătînd înspre clasă. Bascul ei alb de pionier zăcea uitat pe caldarîm lîngă zidul alb al școlii, iar soarele scălda, ca totdeauna, lumea cu lumina lui aurie, precum spicele patriei. /Serghei Luminița a fost prima dintr-o serie de colege de care m-am îndrăgostit. După experiența cu ea, m-am limitat numai la colegele de clasă. Urmă toarea a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aria exemplului prezentat, am aflat mai târziu că adolescentul de atunci, aspirant la titlul de învățător, a dobândit ulterior calificare de profesor și conduce o școală generală din Iași... O colegă dăscăliță, ajunsă la vârsta senectuții, evoca nostalgic cu ochii scăldați în lacrimile amintirilor un fapt aparent banal dar semnificativ pentru întregirea temei abordate. La începuturile studenției, povestește ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
transmită colegilor, elevilor și părinților prezenți la evenimentul sărbătorit. La intrarea pe aleea ce străbate bătrânul și frumosul parc din fața școlii, emoțiile i s-au accentuat și inima și-a întețit bătăile. Impunătoarea clădire a Școlii Normale „V. Lupu” își scălda fațada în lumina soarelui de mijloc de septembrie și se răsfrângea pe chipurile tinere și frumoase ale copiilor și adolescenților. Așezate într-o ordine strict stabilită, clasele de elevi, avându-i în față pe diriginți, așteptau începerea festivității. Aproape la fel de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
În acel moment însă, privirile celor doi au fost atrase instantaneu de apariția, pe străduță, a unei tinere zvelte ce pășea sprintenă, cu pași de balerină, lăsând în urmă o dâră discretă de parfum bun. Câteva clipe, septuagenarii și-au scăldat privirile în baia de frumos oferită de meteorica apariție, iar gândurile li s-au întors, fulgerător, în trecutul îndepărtat al tinereților lor de mult apuse. Lui Dumitru Dascălu i-a revenit în memorie un episod întrucâtva asemănător. Era la plimbare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât de adânc încât nici visul nu cred să fi putut pătrunde în el. Când s-a trezit, soarele era sus, dar răcoarea dimineții îi scălda încă fruntea. Tânărul se uită în jurul său, căută să-și aducă aminte de cele petrecute în ajun, să-și deie seamă de locul unde se afla, apoi, uimit ca în fața unei minuni, se frecă la ochi. În juru-i toate se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
intențiune, de penetrațiune în a spori tulburarea pe care mi-o strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să-mi scald fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă, pe sub zidurile-i vechi, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a fost plăcută. Era prima ieșire din mediul cunoscut de acasă. Zilnic eram cocoțat pe gardul din spatele casei privind trenurile care treceau chiar pe lângă gard. Tot privind am observat diferențele dintre locomotive și vagoane. Într-o zi am plecat la scăldat pe malul Jiului împreună cu Puiu, fără să o anunț pe sora mea. Ajungând acolo, un grup de copii care îl cunoșteau pe Puiu l-au chemat pe malul opus, el a plecat și m-a abandonat acolo. Locomotivă de cale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acolo, un grup de copii care îl cunoșteau pe Puiu l-au chemat pe malul opus, el a plecat și m-a abandonat acolo. Locomotivă de cale ferată îngustă tractând un tren de persoane Într-o zi am plecat la scăldat pe malul Jiului împreună cu Puiu, fără să o anunț pe sora mea. Ajungând acolo, un grup de copii care îl cunoșteau pe Puiu l-au chemat pe malul opus, el a plecat și m-a abandonat acolo. Văzându-mă singur
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ales să mă mai apropii de calea ferată. După o lună a venit și cumnatul meu în concediu. Împreună cu el am vizitat multe locuri din împrejurimi și chiar am fost la scăldat, la Jiu. Așa se spunea, dar toți se scăldau în ochiuri de apă formate pe lângă vadul Jiului. Apa Jiului era rece și curgea periculos de repede. În plimbările noastre am văzut lucruri noi pentru mine, pe care până atunci nu le mai întâlnisem și unele nici nu le-am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care le descopeream în aceste expediții pe care le făceam în grup de cel puțin șase copii. Odată era s-o încurc rău de tot. Călăuziți de doi copii mai mari, Gerhard Richtter și Emerich Tischller, am plecat să ne scăldăm la un ochi de baltă. Ajunși la locul respectiv ne-am dezbrăcat și am plonjat în apă străbătând înot ochiul de apă în lung și în lat. La un moment dat cineva a spus că la mijloc apa e adâncă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de orice pericol, iar imaginile violente pe care le vedem ne dau un sentiment de invulnerabilitate. Nouă nu ni se poate întâmpla nimic din ce vedem, noi supraviețuim în tot deauna. Oare așa să fie? (2007) Modificarea privirii Nu ne scăldăm de două ori în apa aceluiași râu - ni se spune de câteva mii de ani încoace, de la Heraclit citire, încât propoziția a devenit una dintre cele mai banale ziceri profunde. La fel de banală este și observația că nu numai apa e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de câteva mii de ani încoace, de la Heraclit citire, încât propoziția a devenit una dintre cele mai banale ziceri profunde. La fel de banală este și observația că nu numai apa e de fiecare dată alta, ci și noi înșine. Chiar dacă neam scălda în aceeași apă, lu crurile ar fi diferite pentru că în primul rând noi suntem dife riți, odată cu trecerea timpului. După această introducere de filozofeală ieftină, e cazul să venim la oile noastre (la fel de ieftine, de altfel), adică la tele viziune
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
românești și despre salutarul refugiu pe carel găsesc oamenii inteligenți în History, Discovery sau Mezzo. Un cronicar TV nuși poate permite însă luxul să se delecteze numai cu lumea animalelor cu blană sau a muzicii bune. Tre buie să se scalde și alături de celelalte animale - epilate, siliconate și bipede - care compun fauna de la televiziunile noastre. „După ani buni de cronicar TV, televizorul a ajuns sămi producă o stare de ușoară greață. Poate chiar mai mult.“ - scria Alin Ionescu, cronicarul TV de la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
precum îl știm, băiat bun și ascultător, care nu iese din vorba dumneavoastră, îl întreabă pe Cristoiu ce părere are despre publicarea dosarului. Iar Cristoiu, vrând să o facă pe șmecherul, iese din tiparul de „telegramă de adeziune“ și o scaldă. Păi se poate una ca asta?! Adică vrea și cu slăninan pod și cu sufletun Rai? La noi nu ține! În fine, închei aici, cu speranța că această scrisoare va fi începutul unei frumoase și tovărășești prietenii. Iar dacă nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cioburile unui vas sînt mărturii ce ne Învață mai mult despre noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
consimțit niciodată că drumul spre adevăr Între două puncte ar putea fi și altul decît linia dreaptă. Apoi, adevărul nu este un ideal prin excelență mediteranean. Însă claritatea este. Aventura lui Tezeu Îmi apare astfel ca un efort de a scălda În lumină misterul labirintului, chiar dacă acest mister rămîne intact. Întrebările sînt anulate nu prin răspuns, ci prin faptul că sînt rostite În plin soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Golgotă. Cu puțina fantezie, aș putea auzi În această noapte cum lumea se umple de zgomotul stîncilor ce se rostogolesc. Problema este ce semnificație dăm termenilor și dacă voi ști să mă bucur suficient de ideea că același munte e scăldat dimineața de lumină pînă la limita morții unde, desigur, orice stîncă se oprește. Și iată paradoxul. Sisif nu trebuie să dorească să rețină stînca În vîrf. Unica lui speranță e ca stînca să se rostogolească din nou. Atunci are dreptul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
istoria rătăcirilor lui Ulise a fost spusă pentru a i se Întoarce spatele, pentru a descoperi ceea ce o neagă. După cum, singurul lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de carnea lor. Valurile mă izbesc de aceleași idei. Nu pot să spun că mă surprinde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui. Și tot pe el să-l răstignim de o moară de vînt?... Constat În această dimineață că afecțiunea mea pentru Don Quijote o datorez În mare măsură scutierului său... Am recitit cîteva pagini din Heraclit. Într-adevăr, nu ne putem scălda de două ori În același rîu. Nici marea care se leagănă acum lenevoasă nu e aceeași mare de azi noapte. Însă inima Își cere drepturile. Daca n-aș crede În bătăile ei totul mi s-ar părea fără sens. E
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
victorie fără urmări; și sînt sigur că pe măsură ce se apropia de soare Icar surîdea fericit; nu-l mai interesa, probabil, nimic În afară de bucuria de a avea aripi și de a se lua la Întrecere cu păsările; se va prăbuși, dar scăldat de lumină; căci opera lui Icar nu este zborul, ci eroarea pe care o comite. Cei care văd În orice fel de moarte un eșec, vor evita să se declare În favoarea lui Icar. Dintre el și Dedal, Icar a fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aer și am plutit deasupra mării mi-am dat seama că nu-l voi putea urma. Apropiindu-mă de soare, mă simt liber și egal zeilor. Și poate chiar sînt zeu, dacă mă simt egal zeilor. Niciodată nu m-a scăldat atîta lumină... Înțeleg că tocmai gîndul acesta mă va pierde. SÎnt prea fericit acum ca zeii să nu mă pedepsească pentru Îndrăzneala mea. Din Olimp ei vor vrea să reamintească oamenilor că nu sînt păsări. Dar greșeala mea mă umple
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de lumină pentru a-mi reaminti că libertatea interioară stă În adevărurile rostite fără emfază și fără regret. Schőne Welt, wo bist du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las scăldat de o lumină care nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care mi-o da arta elină. „Sfînta, nerostita, tainica noapte” a lui Novalis redeschide ca o rană labirintul. În schimb, firul Ariadnei mă conduce Înapoi spre bucuriile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
poate Întoarce spatele. Dar nu e aceasta cea mai Înaltă dovadă că singura valoare reală a piramidelor este aceea de a ne atrage atenția asupra felului cum ne vom trăi viața? Că unica durată posibilă este În lumina care ne scaldă și ne contopește cu frumusețea lumii? Pygmalion se Încordează tot În efortul de a Împinge ficțiunea În realitate. În ochi Îi lucește o flacără ciudată. Paradoxal, reușita nu-i va mai lăsa nici o speranță. Va renunța chiar să mai sculpteze
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
măsura tuturor lucrurilor, cum ziceau grecii, atunci nicăieri nu voi simți mai limpede ca acum că este și măsura iubirii. Aici, răspunsul lui Oedip nici nu mai trebuie formulat. Totul Îmi vorbește pe țărm despre el. Soarele, marea, dragostea care scaldă totul În lumina ei, Ulise care-mi vorbește mereu despre memorie și sfinxul care mă Învață numele fericirii. În centrul universului acum pășești tu, zeiță, nobilă și virginală, fluturîndu-ți părul În care apa mării nu s-a uscat Încă. Soarele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]