5,253 matches
-
cei care au inc]lcat legea în mod intenționat, pentru c] doar ei sunt singurii vinovați din punct de vedere moral pentru faptele greșite comise. Nevinovații nu trebuie pedepsiți. Chiar și cei care au inc]lcat legea, dar au o scuz] semnificativ] în aceast] direcție nu trebuie s] fie blamați pentru ceea ce au f]cut. Nu sunt responsabili din punct de vedere moral pentru un act comis întâmpl]tor și nu trebuie s] fie pedepsiți. Din moment ce retributiviștii justific] pedeapsă bazându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere social. Pentru acești critici, exist] un r]u diferit în a-i pedepsi pe cei care comit intenționat o infracțiune și a-i excepta de la pedeaps] pe cei care o comit în mod accidental sau care au o scuz]. Mai mult r]u social este cauzat de c]tre cei care comit infracțiunile involuntare, de exemplu, în accidente rutiere decât în crime premeditate. Dac] rolul legii penale este de a preveni r]ul social mai mult decât este de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca mijloc de atingere a unor scopuri imorale. Bineînțeles, dac], așa cum se întâmpl] de obicei, participarea unui soldat într-un r]zboi nedrept este rezultatul combinației unor factori precum dezam]girea, îndoctrinarea și coerciția, atunci aceast] acțiune greșit] poate fi scuzat] într-o oarecare m]sur], iar utilizarea violenței de c]tre acel soldat în scopul autoap]r]rii poate fi justificat]. R]mane ins] valabil faptul c] num]rul țintelor legitime este mai mic pentru soldatul aflat în slujba unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pot să Îl Înțeleg pe oricare coleg aflat Într-o postură similară. Dar nu cred că o asemenea obsesie pentru tematica respectivă, ca și tendință generală, este corectă și aducătoare de beneficii științifice. Pe de altă parte, oricât l-am scuza pe unul sau altul dintre istoricii În cauză, privilegierea istoriilor naționale nu este o faptă inocentă sau Întâmplătoare. Ea este promovată și astăzi, ca o puternică tendință, fie prin acțiunea deliberată a unor oameni sau instituții, fie prin mecanismele involuntare
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lucrări, conține, de asemenea, În mod cert, o componentă negativă importantă. Chiar În acele scrieri În care se vorbește despre păcatele nobilimii, iar situația grea a țăranilor români este privită cu Înțelegere, faptele lor reprobabile sunt explicate, dar nu sunt scuzate. 3. Tradiții justificative și perspective ideologice În scrierile istoricilor maghiari (la fel ca În cazul românilor, germanilor sau a altora), răscoala apare sub denumiri diferite, aspect remarcat și de Ștefan Pascu. Aceste nuanțe terminologice acoperă anumite atitudini și reprezentări cu privire la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
respective va adopta, de exemplu, și Jókai Mór XE "Jókai Mór" , În scrierile sale dedicate revoluției de la 1848. Ororile sunt comise numai de români, În dauna maghiarilor, și aproape niciodată invers. Este adevărat, Jókai Încearcă Întotdeauna să și explice, să scuze Într-un fel acest comportament pe care Îl atribuie românilor, punându-l pe seama lipsei de civilizație și a caracterului influențabil al acestora. Existau Însă, chiar În acea perioadă, și voci care se pronunțau În favoarea unei tratări mai obiective a evenimentelor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conspirațiile care se înmulțiseră erau un semnal de alarmă clar că, deși înfrânte, revoltele hughenote reprezentau mereu un punct nevralgic, gata să se declanșeze la cea mai mică provocare. Cardinalul, adept al principiului enunțat de Machiavelli în lucrarea Principele„,scopul scuză mijloacele“ l-a convins pe rege să semneze, în 1598, Edictul de la Nantes, care a restabilit pacea religioasă în Franța. De asemenea se punea capăt unui război mut intern între hughenoți și catolici ce durase treizeci și șase de ani
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Dussieux susține că autorul planurilor ar fi fost Le Nôtre:„Ludovic al XIVlea, nefiind mulțumit de ideile arhitecților privind această clădire (Sera de Portocali, n.n), i-a cerut de multe ori să găsească o soluție. Întotdeauna Le Nôtre se scuza, pe motiv că talentul său era pentru grădinărit și nu pentru arhitectură. însă regele îl presa din nou să se gândească la asta, i-a venit o idee într-o noapte, s-a sculat și și-a schițat desenul. Dimineața
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a regizorului, despre care se spune că sînt foarte sensibili și au un fel deosebit de a percepe lucrurile. La ce sînt chiar așa de sensibili și de receptivi ? La faptul că trebuie să prezinți neapărat o artistă dezbrăcată - să mă scuze tovarășele -, la asta sînt receptivi ? La faptul că trebuie să prezinți niște dansuri obscene sau o muzică decadentă ? La faptul că trebuie imitat dezgustător ceea ce se face în filmul și în arta occidentală ? Pentru că în multe filme nu e nici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
îndeplini în condițiile actuale de configurare spațială în orașele României. 2.1.5. Comunitate în orașele postcomuniste Există tendința de a folosi termenul comunitate oriunde este vorba despre un grup de oameni. Această abordare este eronată, iar dacă se poate scuza în limbajul comun, nu este acceptabilă în cel sociologic. De asemenea, se vorbește de multiple feluri de comunitate, dar întrebarea esențială este dacă putem oare vorbi în mod real de comunități în orașele postcomuniste? Răspunsurile posibile derivă din modalitatea în
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
vremea noastră școala era școală, profesorii - profesori, elevii - elevi, și, lucrul cel mai important, se făcea carte, nu ca acum... Nu cred că este corect să spunem aceste lucruri din moment ce noi, foștii, suntem considerați expirați și trecuți pe linia moartă (scuzați, vă rog, sintagma ceferistă, dar nu am găsit o formulă mai sugestivă). În plus, am putea fi acuzați de conservatorism și antireformism. Atunci să discutăm despre copii? Da! Dar și acest subiect este vulnerabil. Copiii noștri nu mai sunt copii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
semnificația zâmbetului său, el o accentuează B: Mie-mi vine să râd,... Lor, Însă, nu le venea! Contextul său părea a fi În disonanță totală cu cel general și cu cel al interlocutorilor săi. Referința strictă a replicii sale nu scuza nicidecum, În ochii receptorilor, râsul său În asemenea Împrejurări. Ceea ce președintele pare să fi dorit să transmită oamenilor era faptul că lui i se părea ridicol ca, În asemenea Împrejurări, cineva să poată crede că prezența sa acolo avea vreo
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Power and Peace (1948), Morgenthau susține necesitatea separării absolute dintre ceea ce este moral dezirabil și ceea ce este politic real. Astfel că nu putem aplica în domeniul politicii concepte morale abstracte. Morgenthau susține că realismul politic nu solicită și nici nu scuză indiferența față de idealurile politice sau principiile morale, dar, într adevăr, necesită o distincție clară între ceea ce este dezirabil și ceea ce este posibil, între ceea ce este dezirabil oriunde și oricând și ceea ce este posibil în condiții concrete de timp și spațiu
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
înfruntă problemele, comunică sentimentele, sunt hotărâți, au o exprimare scurtă și la obiect); b) supus (nu caută contact vizual, au o postură umilă, sunt buni ascultători, ascund sentimentele, nu transmit păreri, nu oferă opinii, se lasă dominați, sunt nehotărâți, se scuză permanent, se arată de acord cu punctele de vedere exprimate de ceilalți); c) agresiv (caută cu insistență contactul vizual, au o postură dominantă, nu sunt buni ascultători, ascund părerile, ascund informații, întrerup discuțiile, vor să domină discuția, utilizează tonalități ridicate
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
publicațiile erau supravegheate de ochiul vigilent al Inchiziției și al Bisericii catolice. El trăia în Olanda protestantă, țară de o mare toleranță religioasă, unde frica de tribunal sau Inchiziție era nejustificată la prima vedere. Singurul lucru care i ar putea scuza atitudinea, dezvăluind o mare ambiție, este scopul final pe care Descartes și-l propusese în legătură cu ideile sale, respectiv acela de a avea un impact și o pătrundere cât mai largă în cercurile savanților și oamenilor culți. Acesta a fost și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
despre călătoriile sale, dar este frapant să-l vezi pe Descartes cum cade, în maniera lui Montaigne, în vanitatea speculației și cum face elogiul “bunului simț” sau al simțului comun. Aceasta cu atât mai mult cu cât el se va scuza mai târziu pentru faptul că primele lui meditații “sunt atât de metafizice și de puțin comune, încât poate că nu vor fi pe gustul întregii lumi.”) Altfel spus, mai clar, Descartes, are conștiința stranietății demersului său. Ori aceasta nu e
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
forme de recunoaștere ale contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului. În schimb, pentru că sunt forme de recunoaștere ale libertății în universul irațional și contingent al omului, participă la o teorie a destinului ne-scuza eșecului și meritul reușitei. Rezultă de aici că destinul este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. Dacă nu orice reușită implică un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
1493-1541). Stoffler, acest merituos astronom și matematician, numit la doar 30 de ani profesor la universitatea din Tubingen, se specializase în horoscoape asupra prezicerii timpului, ceea ce îl îndrituiește la titlul de părinte al meteorologiei actuale. Gravele lui erori pot fi scuzate cu ușurință gîndindu-ne la surprizele rezervate chiar și astăzi de buletinele meteorologice. In horoscopul său personal Stoffler a citi că va muri într-o anumită zi din cauza unui corp tare care-i va cădea pe cap. Fig.27 - Planeta Saturn
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Dar cu un coleg, fost coleg cu dânsul de școala militară a făcut bășcălie: "Bine, măi Bebe, tu să mă torni pe mine că am fost cu aia sau cu ailaltă... tu, colegul meu?". Iar ăsta a început să se scuze că a fost forțat, obligat... Deci, cam asta era situația: îți era frică să vorbești ceva pentru că ajungeai în gura lor. Nu știu dacă puteau să-ți facă ceva dacă spuneai un banc. S.B.: Ba puteau. I.T.: Da. Te frecau
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Blidescu, locțiitorul tehnic al comandantului, m-a pârât la domnul maior Mureșan că nu vreau să încarc acumulatori. S.B.: De ce? F.J.: Minciună! Eu v-am spus că dacă-mi spunea să mă arunc în apă mă aruncam. Probabil să se scuze că nu porneau tancurile. S.B.: Funcționau tancurile când s-a declanșat alarma, că trebuiau pornite? F.J.: Aveam tancul T-800. Da, cum să nu, funcționau. Și maiștrii, subofițerii erau instruiți, că era o frică, așa. S.B.: În ziua de 22
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
primul rând, "o retragere din episcopat ar fi anticanonică. Un episcop nu poate ieși din scaun decât prin caterisire. Investiția cu cârja pastorală se face pe viață; și nici boala, nici oboseala, nici descurajarea, nici vârsta înaintată, nici oboseala nu scuză și nu îndreptățesc canonic o demisie"1. Că asemenea "propuneri" sau "inovații" încep să circule prin publicistica noastră, nu este nimic nou. Toate acestea fac parte din "sistemul de sabotare a Bisericii, aplicat cu o perversă stăruință de puterea lumească
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
că ni:- (IVLRA: 28) (iii) își prezintă punctul de vedere ca opinie a membrilor grupului proxim: noi procurorii nu avem de ce să ne plîngem (IVLRA: 159), B: a: fost o ambuscadă pe șosea și: am întîrziat șefu la ședință↓ mă scuzați. [haha A: [îm::: <R da mă mariane mă↓ dar chiar așa în continuu în continuu.># hai↓ ia loc. ia loc. B: nu: se mai întîmplă. A: hîhîhî de fapt noi regreSĂM în copilărie in clipele acestea↓ da?# # B: îhă (IVLRA: 218) B
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
îi iubea foarte mult, cel de-al treilea îi era oarecum indiferent, deși acesta îl iubea cel mai mult și îi voia numai binele. Odată fu chemat omul nostru în fața judecății. El își chemă prietenii ca martori; dar primul se scuză că are treabă, al doilea merse până la ușa tribunalului și se înapoie, zicând că-i e frică de judecător, iar al treilea, pe care se 82 bazase cel mai puțin, veni, vorbi și arătă nevinovăția prietenului și câștigă procesul, încât
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
refuze lui Molière împărtășania?!" Dar era drept să fie așa, și mai cu seamă pentru un om care a murit pe scenă, încheind sub fard o viață pe de-a-ntregul închinată cheltuirii de sine. Invocăm, în cazul lui, geniul, care scuză totul. Dar, dimpotrivă, geniul nu scuză nimic, tocmai pentru că refuză s-o facă. În acea vreme, actorul știa ce pedeapsă îl așteaptă. Dar ce puteau să însemne pentru el niște amenințări atât de vagi când le asemuia cu pedeapsa ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
drept să fie așa, și mai cu seamă pentru un om care a murit pe scenă, încheind sub fard o viață pe de-a-ntregul închinată cheltuirii de sine. Invocăm, în cazul lui, geniul, care scuză totul. Dar, dimpotrivă, geniul nu scuză nimic, tocmai pentru că refuză s-o facă. În acea vreme, actorul știa ce pedeapsă îl așteaptă. Dar ce puteau să însemne pentru el niște amenințări atât de vagi când le asemuia cu pedeapsa ultimă pe care i- o rezerva viața
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]