7,439 matches
-
Nero, optimist, impulsiv și dispus să riște, în taină îi aduna în jurul său pe capii opoziției senatoriale; bătrânii militari care luptaseră sub comanda lui Germanicus descriau cu nerăbdare prăbușirea lui Tiberius. Totuși, nici unul nu avea destulă autoritate pentru a-l sfătui pe impetuosul Nero să fie prevăzător. Sejanus îi spuse brutal lui Tiberius: — Dacă Agrippina și fiii ei rămân la Roma, are să izbucnească un război civil. Într-o zi - „un eveniment neașteptat, care ne-a neliniștit pe toți“, notă Drusus -, Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multe când l-am întrebat pe Tiberius. Mi-a răspuns că sunt în viață, dar că nu vrea să-mi spună și altceva, fiindcă siguranța imperiului e mai importantă decât știrile de familie. Împiedică gestul de răzvrătire al băiatului; îl sfătui: — Așteaptă. O să ai timp. Îi mângâie buzele cu două degete, îi opri cuvintele. Tiberius își căsătorise surorile, deși erau atât de tinere, cu niște patricieni credincioși lui, în vârstă cu cel puțin douăzeci de ani mai mult decât ele. Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în jur. — O scrisoare a ajuns în mâinile împăratului. Nimeni n-a putut s-o citească, însă în ea se spuneau lucruri îngrozitoare. Se zice că împăratul a urlat singur, închis în camera lui. Gajus nu făcu nici un comentariu; îl sfătui pe Helikon să plece, iar el se duse în fundul porticului să privească marea, în direcția insulei aceleia pe care n-o putea zări. În mintea lui vedea însă mica masă de abanos, fildeș și bronz, mâinile Antoniei pline de bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult. Se întrebă ce voia să spună Împăratul cu „gândirea nouă“, însă ajunse la concluzia că acea problemă aveau s-o rezolve alții. Promise: Mâine dimineață mă voi duce să cercetez cu atenție ruinele acelea. Apoi... Împăratul surâse. — Te vei sfătui cu arhitectul Imhotep, care tocmai a debarcat de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iuțeala tinereții. După câteva zile, citind scrisorile venite de la Alexandria, Callistus îi spuse: — Privește, Augustus. Era o reclamație împotriva lui Arvilius Flaccus, omul căruia Tiberius îi acordase importanta funcție de praefectus în Aegyptus. Împăratul nu-l îndepărtase deoarece Junius Silanus îl sfătuise să nu-i alunge prea repede pe oamenii lui Tiberius, să le lase vagi speranțe ca să stea liniștiți. „Toți cei destituiți, spusese, vor deveni noi dușmani care, zi și noapte, se vor gândi cum să ne lovească.“ Arvilius trăia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
închise ușa în spatele lui și-i spuse în taină Împăratului: — Privește, Augustus. Împăratul recunoscu imediat literele greoaie și colțuroase ale lui Sertorius Macro. În mod absurd, omul acela viclean și aproape analfabet scrisese un ordin pentru un ofițer al său: „Sfătuiește-l pe băiat să tacă, pentru binele lui“. Ofițerul ascultase tăcut porunca lui Macro, dar apoi, la fel de tăcut, îi încredințase biletul lui Callistus. — Vezi? întrebă Callistus, aplecându-se și ajungând atât de aproape de Împărat, încât acesta îi putu simți răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar cea mai frumoasă femeie din imperiu a fost alungată de la palat ca o servitoare. Din cauza celeilalte, care are cu trei ani mai mult decât el. Ambițiosul senator Vinicianus fusese implicat în secret în conspirația lui Sertorius Macro, dar îi sfătuise pe complotiști, îi certase, îi oprise și îi făcuse să se abată de la hotărârile lor cu o artă mulțumită căreia, dacă ar fi reușit, el ar fi fost capul, iar dacă ar fi fost descoperiți, ar fi părut salvatorul Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-i spună Agrippina Minor. Era ambițioasă și cinică; cu primul ei soț avusese un copil pe care nu-l dorise și nu-l iubise. Micuțul avea să ajungă împărat - se numea Nero. Seara, Galba îi spuse Împăratului: — Speculatores mă sfătuiesc să-i supraveghez pe britani; unitățile lor se mișcă. Britannia era o insulă sălbatică și, asemenea Germaniei, nu avea să ajungă niciodată pe deplin sub controlul roman. Legiunilor - „aceștia sunt oameni de uscat, nu sunt acea classis de la Misenum“ - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu sute de uși. Să plec de aici, unde la fiecare pas dai peste senatori care vorbesc în șoaptă și peste soțiile lor care te fixează cu priviri pline de ură“. Împăratul își aminti că sacerdotul de la Iunit Tentor îl sfătuise pe Germanicus să rămână acolo. Nu înțeleseseră dacă era o invitație sau o premoniție. Păstră amintirea pentru sine și-i spuse Miloniei: — La Iunit Tentor am pus să se ridice un monument în cinstea tatălui meu: o sală mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult chiar, le vom spune că nu-i nimic de râs: Roma e în pericol. Sus, pe Palatinus, „băiatul“ are momente de nebunie: vrea cu adevărat să-l numească senator pe calul lui. Îl priviră cu uimire, iar el îi sfătui, cu obișnuitul său ton părintesc: — Încercați, încercați... Și când unul dintre ei povesti sub porticurile din For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct primejdios, încât voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau să se rezolve însă în viitor. Între timp, Marcus Vanicius continua: — Granița de răsărit a imperiului a fost distrusă; noi ne vom ocupa de ea... Asiaticus răspunse calm: — Având în vedere că ne-am adunat cu toții aici, v-aș sfătui să hotărâm pe cine vom trimite acolo să restabilească ordinea. Îl propun pe Lucius Marsus. Am vorbit mult cu el. E un bărbat puternic, un muntean din Marsica, și a petrecut douăzeci și cinci de ani în cadrul legiunilor. Propun să plece imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așezat în elegantul său peristylium, lângă fântâna cu fund caeruleus, foarte prețios, spuse: — Grecul acela se crede invulnerabil pentru că e plin de aur. În fața lui stătea, mai jos decât el, ca un servitor, istoricul Cluvius Rufus, pe care Asiaticus îl sfătuise să scrie despre zilele acelea. Rupse o frunză, o lăsă să cadă în fântână și continuă: — Grecul nu înțelege că, dacă arunci o frunză în fântână, ea plutește - vezi? Însă dacă arunc o monedă de aur - și dădu drumul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și alesese un ambasador lipsit de experiență tocmai pentru ca buna lui credință să fie convingătoare, înțelese foarte bine replica otrăvită. Știa că în noaptea din Horti Vaticani fuseseră mulți martori care, într-o bună zi, aveau să-și aducă aminte. — Sfătuiește-l pe grec că e primejdios să trăiești cu anumite secrete, șopti furios. Și, știind că grecul trimisese mulți bani departe de Roma, îl sfătui pe Rufus: — Spune-i că aurul se poate ascunde în pământ, dar el nu. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Horti Vaticani fuseseră mulți martori care, într-o bună zi, aveau să-și aducă aminte. — Sfătuiește-l pe grec că e primejdios să trăiești cu anumite secrete, șopti furios. Și, știind că grecul trimisese mulți bani departe de Roma, îl sfătui pe Rufus: — Spune-i că aurul se poate ascunde în pământ, dar el nu. Atunci Callistus, sărmanul sclav pe care gândul că-și va pierde bogățiile îl înspăimânta mai mult decât ideea că-și va pierde viața, răspunse că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l citească... El se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea naștere la bârfe. După o ușoară ezitare, Împăratul se hotărî: — Voi vorbi cu el mâine. Nu văzu că pe obrajii palizi ai lui Callistus se ivise o umbră de zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Peste secole, oamenii vor continua să o vadă“. Și Callistus se ridicase; Împăratul observă că mergea alături de el. — Nu trebuia să beau, îi spuse cu glas scăzut. Am nevoie să fac o baie caldă și să mănânc ceva. Așa îl sfătuiseră medicii. Observă că celălalt îl privea neliniștit, îl asculta fără să vorbească. Durerile erau ascuțite; ridică mâna, cu gestul pe care toți îl cunoșteau și cu care le indica celorlalți să plece; își urmă drumul, înconjurat de soldați. Callistus rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevoie. Pe când vorbea astfel, nu știa că, după câțiva ani, un alt complot, la fel de ticălos, avea să-l condamne la moarte pe el. I s-a oferit posibilitatea de a se sinucide și, cu toate că rudele și prietenii îndurerați l-au sfătuit să aleagă epuizarea nedureroasă a morții prin înfometare, el, cu luciditatea-i obișnuită, “întrucât la Roma nu există zei invizibili care să le interzică oamenilor să dispună, dacă nu de propria viață, cel puțin de propria moarte“, și-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o influență determinantă, serioasă asupra lui, greu de anulat, fie și parțial. Mâine Îi dau telefon la ora nouă dimineața. Ce-mi va spune nu știu. Nu știu dacă nu va profita de acest interval de timp pentru a se sfătui, peste rugămintea mea, cu cine nu ar trebui În ruptul capului și, pe de altă parte, cred că, oricum ar fi, va vorbi cu mine, va da curs invitației mele. Cum Îl pot determina pe el să vorbească? Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aurite. De la o Biblie, de exemplu. Rhyme își aminti că se ocupase cu ani în urmă de un caz în care un traficant ascunsese droguri într-o Biblie scobită și că anchetatorii găsiseră fibre similare în biroul bărbatului. Bell îl sfătuise pe Grady să nu vină la recital. În locul lui, vor trimite câțiva agenți de intervenție cu mașina lui oficială, pentru ca totul să pară normal. Alte câteva unități fură plasate în nordul școlii, pe Fifth Avenue, în vest, la intersecția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
analizeze orice îi ieșea în cale — plantă, persoană sau animal. — N-ai decât să glumești cât vrei, Em. Întotdeauna ai reușit să treci peste toate făcând haz de necaz și nu zic că e cea mai proastă abordare. Te-aș sfătui să petreci puțin timp singură. Concentrează-te numai asupra ta — fă ce vrei, când vrei, fără să ții cont și programul altora. Îndrăznește numai să începi să-mi spui porcăria aia cu două jumătăți care nu fac un întreg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și o strânse de mână. — Nu se poate! murmură Emmy din nou. — Sunt însărcinată! strigă Izzie răsturnând două sticle de apă în timp ce se repezi la Emmy s-o îmbrățișeze. — Nu se poate! — Em, pe bune, mai zi și altceva, o sfătui Kevin încruntînd sprâncenele de îngrijorare pentru soția lui. Emmy era conștientă că o înconjurase pe Izzie cu brațele și că o strângea cu hotărâre, dar nu reușea să îngaime niciun cuvânt. Gândul îi zbură la lucruri la care te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uita, dacă te culci cu el, să nu rămâi acolo. Nu contează că e cinci dimineață; tu trebuie să fii cea care se ridică și pleacă. Rămâi doar cât faceți sex. Când e momentul să dormiți, pleci de-acolo, o sfătui Adriana pe noua ei elevă și încercă să nu se gândească la faptul că vorbea exact ca maică-sa. Mackenzie clătina din cap, sorbindu-i fiecare cuvânt. — Dar dacă— — Nu există excepții. Clătină iar din cap. — Distrează-te! zise veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În mod clar, nu e tipul onest și direct care credeai că e. De fapt, sunt chiar tentat să vorbesc cu conducerea spitalului eu Însumi. Ruby n-avea de gând să se lase bătută cu una cu două. —Eu te sfătuiesc să scoți formularul acela din buzunar și să te uiți puțin mai atent la el. Nu sunt sigur că m-ai auzit când am spus că această conversație a luat sfârșit, Îi replică el. —Fă-mi hatârul ăsta, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a măsura temperatura apei, o carte plutitoare, o morișcă din animale, pentru agățat la cărucior, o pereche de pantofiori de gimnastică măsura 00, complet inutili, dar prea frumoși ca să fie lăsați acolo. O vânzătoare zâmbind venea după noi să ne sfătuiască. Eu și mama ta ne țineam de mână, din când în când ea mă împingea ușor, pentru că eu eram acum cel care vroia să cumpere totul. Ne simțeam cu adevărat bucuroși în magazinul acela, unde dintr-o dată doream ca tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
denumire de babylanisme). Distrus, total dezorientat, negăsind niciun sprijin în sfaturile prietenului său mai experimentat, Víctor, Augusto se gândește la sinucidere și, pentru că-i citise, pe lângă întreaga operă, un articol ce atingea tema aceasta, pleacă la Salamanca spre a se sfătui cu Miguel de Unamuno. Personajul cade în plasa autorului care se instituie el însuși ca personaj, preluând inițiativa convorbirii: Augusto află astfel că nu se poate sinucide pentru că nici nu există, e doar un personaj proiectat și manevrat de autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]