8,304 matches
-
atâta și le însușește și atâta ie preface. în orice om e un contrabalans al firei întregi. Natura singură a pus în el atâtea elemente minunate, încît îi poate face cumpănă și împotrivire. 33 Pe Mini apropierea orașului viu o smulsese de la basmele stelelor. Cu gândul acum treaz, zorea spre dânsul. Intr-o ultimă proiecție de lună i se păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată de expresia lor. Verzi, limpezi, ... ..;J. spânii. Pcucă aiuriți, parcă dimpotrivă țintuiți în spațiu, dar nu direct pe lucruri sau oameni. Lina îi smulse compresa de pe frunte. Rămase cu părul ud, neted, tras în sus, cu ochii de sticlă măriți de slăbiciune, ca în fotografia aceea dintr-un album al Rimilor, în care nu o putuse deloc recunoaște. Lenora era, desigur, de necunoscut și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic deschis în stânga pieziș apare o extensie mecanică quadridentică și simt cum cocoașa dorsală îmi este smulsă cu putere! Când m-am trezit, răceala cătușei îmi apăsa gamba... îmi prinseseră urma lăsată de transferul cinetic al trachierei ranforsate pe fluierul oblu cu branker. În lumina slabă a încăperii soioase am distins niște granguri. - Domnule Babek! - Spuneți-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
lor pentru a da acestei oaze de frumusețe o înfățișare cât mai plăcută și mai atractivă. Când seara târziu se întorceau de la muncile câmpului, gospodinele și tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit să-mi petrec viața într-un apartament de bloc, departe de natură, lipsit de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
iată, ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul, unicitate, aflat în centrul a tot ce există. Ca subiect al educației omul învață pentru a-și depăși „starea de atavică animalitate” (V. Fetescu), spre a se smulge, înlănțuit fiind umbrelor realității proiectate pe fundul peșterii și a se întoarce, a ieși la lumină (Platon). Numai cine învață crede că este, că poate deveni om deplin. A învăța capătă în cărțile lui Vasile Fetescu dimensiune cartezian-spirituală: omul învață
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
față bolii. Este ceva real: acest ipohondru se confruntă cu personificarea trup și suflet a celor mai mari temeri pe care le-a avut vreodată. Își duce mâna la piept, imaginându-și cu mintea sa din ce în ce mai bolnavă, că-și poate smulge boala din trup, ca pe o căpușă. Asudă, și pereții casei sale parcă lucesc, iar febra îi face trupul să vibreze ca un ciocan care lovește o coardă metalică. Undeva în depărtare aude țipete, apoi zgomotul unui pat răsturnat. Aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vinete, cu priviri obraznice, ochii verzi, de culoarea boabelor de mazăre. Relațiile lor cu el sunt confuze dar minunate, iar felurile de mâncare se succed într-o armonie prandială deplină, până când cerșetorul, care a murit, începe să alerge în jurul lor, smulgând bucăți din partenerele lui Pran, îndopându-și cu ele gura roșie, lucru deranjant, deși Pran presupune că este mâncare de-ajuns și este dispus s-o împartă cu el, asta până când cerșetorul începe să tragă chiar de mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a spus. Toată agitația este însă inutilă, pentru că nimeni nu va vedea aceste haine, de fapt. Îmbrăcatul la femeile de la zenana constă mai mult în pregătire și nu în prezentarea reală a hainelor. Într-un moment pe care-l poate smulge din vâltoarea acestor pregătiri, Khwajasara prinde bărbia lui Pran între degetele sale încărcate de inele, îi examinează buza ruptă, și-l informează pe un ton alert că a venit vremea să se concentreze. Are de făcut o alegere cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pe stradă... chiar dacă ea este...ce ți se pare amuzant? Figura lui Bobby este schimonosită de un zâmbet amar. — Nimic, Amma, nimic. Ai ceva de lucru pentru mine? Doamna Pereira bombăne ceva și în timp ce Mabel toarnă ceaiul, începe să-și smulgă ceva consistent din călcâiul drept. Își continuă operațiile, vorbindu-i lui Bobby despre domnul Dutta, un teosof care speră cu disperare să primească un mesaj de la fratele lui mort. Ceva despre actele unei case. Nu se așteaptă ca Bobby să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Unul dintre tineri aruncă o piatră în ușa bisericii. — Imperialiștilor! le strigă. Lachei capitaliști! Pastorul Macfarlane traversează strada și băieții se risipesc strigând și alte sloganuri comuniste, în timp ce se îndepărtează. Pastorul se întoarce roșu la față, răsuflând greu și-i smulge lui Bobby promisiunea că îl va ajuta de dimineață la experiment. Imediat ce poate, Bobby se scuză și urcă în camera sa. Colajul îl privește de pe perete, sute de chipuri din reviste, stelele de pe cer. Îl fac să se simtă legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care curg în râuri sângerii. Este sfâșiat, lumea este sfâșiată odată cu el și țipă din nou pentru că neavând nimic care să-l protejeze, realitatea este insuportabilă, iar el devine un abis, iar ceea ce a crezut că este el însuși este smuls și aruncat, lăsând doar un coșmar, o dezordine monstruoasă. Luptătorii intră în cercul de lumină, gloanțele albilor prefăcându-se în apă atunci când se lovesc de armura lor magică. Ridică brațele apoi le lasă să cadă, răsucind și ciopărțind. Lamele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din ochii ei, tot mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, și niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa. 2. De ar pătrunde chiar pînă în locuința morților, și de acolo îi va smulge mîna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi coborî. 3. "De s-ar ascunde chiar pe vîrful Carmelului, și acolo îi voi căuta și-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Meu Israel; ei vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui, vor sădi vii și le vor bea vinul, vor face grădini și le vor mînca roadele. 15. Îi voi sădi în țara lor, și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!"
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fi deschis cerul peste mine, dar pesemne Dumnezeu n-a vrut să se întâm ple așa, căci Felix Klee a murit subit, la scurtă vreme după vizita mea. Poate că nici eu nu eram încă la înălțimea proiectului. — Te-ai smuls vreodată din vraja lui Paul Klee? — La început lucram tablouri de dimensiuni mici, așa cum făcea el, însă acum pictez pe pânze foarte mari. Klee n-a pictat niciodată pe asemenea enormități. Mă simt mai în largul meu în operele mari
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș zice violentă, deoarece denigrează valorile esențiale ale umanității de altădată. Tot ce-am văzut mi-a smuls o bucată din suflet... — Totuși, n-ai găsit nimic bun? am întrebat-o cu inima strânsă. — S-a întâmplat ceva care m-a dat complet peste cap. Expoziția cu cele patruzeci de picturi ale mele a fost amenajată în sala
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
s'-anunță că ar vrea petalele să-ți treacă dă lucarnă. Cad flori, cât ochii tăi dă mari, dă prea vad cerul lor topit care să-ntoarnă spre bustul meu, cu prelungiri dă marnă, pe-aleea cu vedere la șosea... Mă smulg și vin, prin turme dă șiroaie păscând la păsări mari cu zborul dalb ce-acoperă pământul și-l îndoaie sub apăsarea lor. Ferit dă galb, te strig și bat, să-ți intru, în odaie, că uite, am ajuns, târziu. Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ocean de dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer, Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
chiar dacă aș avea punctul de sprijin de care să proptesc pârghia nopții de veghe. Umbrele fug după tine Din toate câte le simt, durerea este cea care mă strică; fie că-mi apasă cu pietre pe suflet, fie că mi smulge din trup bucăți. Bucuria e doar o întâmplare ca să mă întâmpine copacii, florile, fluturii, ierburile și restul. Te simți ca o pasăre fără aripi cu zborul în gânduri, dincolo de mări, munți și cer, dincolo de posibilități. Rănile sângerânde ori închise ademenesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cam discretă, cu voce stranie, sedată. în zbor angelic de egretă recheamă tot ce-a fost odată, dar amintirea e ciudată și însuși timpul o regretă. Sub aparenta frenezie, când toate cântă în natură, eu scriu, robit de poezie, cuvinte smulse sub tortură și pun o grea anestezie de primăvară-n semnătură. într-adevăr ... Ce să mai zic ... într-adevăr mi-e dor de tine și de noi, de vremuri când același măr mușcam zâmbindu-ne, apoi îmi presărai ușor în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
între două tic-tac-uri am uitat privirile lipite între uluci, cu mâinile mi-am zăvorât propriul pas, am stivuit pietre pe stânci încercând să umplu prăpăstii adânci ; cu plutirea prinsă în colț de stea, prea departe să ajung la ea, am smuls focului căldura, pietrelor - statornicia, porților - privirile, ceasului tic-tac-ul și le-am făcut scară spre stea să lumineze pasului calea ... Puzzle si roșu de sânge în zorii zilei de foc mă trezește cântec de pescăruși; mă îndrept năucă spre fereastră, sigură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plăti un preț pentru asta. — Nuharoo a făcut-o, și la fel a făcut și doamna Yun! — Numai că acesta nu e întregul adevăr, doamnă. Perspectiva dumneavoastră are nevoie să fie ajustată. — Despre ce perspectivă vorbești? Viața mea a fost smulsă din rădăcini de o tornadă, am fost aruncată în aer și acum mă prăbușesc. Ce mai pot face, decât să renunț? An-te-hai se uită fix la mine în oglindă: — Nimic, doamnă, nimic nu e mai groaznic decât să renunțați. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu sunt cea care le-a jefuit de singura lor șansă la maternitate și fericire. Dispariția pisicii mele, Zăpada, a fost un avertisment. An-te-hai a găsit-o într-un puț, nu departe de palatul meu. Frumoasa ei blană albă fusese smulsă. Nimeni nu a ieșit în față să dea în vileag numele făptașului, și nici nu și-a exprimat cineva compasiunea. Printr-o stranie coincidență, curând după aceea s-au jucat trei opere pe Marea Scenă Changyi. A fost asta expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hsien Feng să ne luăm rămas-bun de la trupul Marii Împărătese. Toate suntem îmbrăcate în rochii din mătase albă. Nuharoo este machiată, dar fără punctul de ruj de pe buza de jos. Izbucnește în lacrimi când o vede pe doamna Jin. Își smulge o bucată de dantelă din păr și își înfige dinții în ea ca să își reprime emoțiile. Tristețea ei mă mișcă și îi ofer mâna: stăm umăr lângă umăr în fața împărătesei moarte. Sosește un grup de bocitoare, care jelesc în diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]