7,161 matches
-
popular era (și este) ferm convins de "adevărul" acestui fenomen, fapt care, în unele aspecte, primează. vezi Matei Cazacu Dracula. 911 Idem, Mit și istorie în conștiința românească, p. 227. Vintilă Mihăilescu era de părere că acest imbatabil "complex al strămoșului" de care suferă cultura română reprezintă o reacție la angoasa schimbării, și de aici "respectul tradiționalist, adesea egolatric" față de strămoșesc, iar figura dictatorului, subliniază Gabriela Adameșteanu, a fost abjurată doar în persoana lui Ceaușescu, și nu ca instituție ori soluție
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sec, nodul omușorului i se mișcă în sus și în jos ca o suveică... și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de lup, rămase o clipă descumpănit; și, amintindu-și de strămoșul nostru, al dacilor, zeul-lup, răspunse fără șovăire... -Zalmoxis, măi Fanachi... Zalmoxis!.. din moși-strămoși! Exclamă boierul dintr-o răsuflare. Cuvântul Zalmoxis se revărsă peste ei, umplând văzduhul, ca și cum cerul, pădurea... totul l-ar fi rostit ca pe o sentință, atât era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Familie de boieri moldoveni din care s-au ridicat domni ai Moldovei și cărturari de seamă. footnote>, și Cuza<footnote Al. I. Cuza, Domnul Unirii de la 1859. Domnul țărănimii. footnote>. Mănăstirea Bursuci a fost ridicată de Gavriliță Kostaki, mare Vornic, strămoșul familiei Epureanu, pe valea Ciocăneștilor. Trebuie spus, că în Ținutul Fălciu, încă de pe la 1850, existau Privighetori<footnote Privighetor de ocol, se numea prin odobrenie act de alegere. Documentul se întărea cu iscăliturile vornicilor și pecețile satelor componente a ocolului respectiv
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
râul Ialanului. A avut o soră, care închinându-și fecioria lui Hristos, a primit schima monahicească, și s-a numit Macrina. Constantin Cantemir, a plecat la 15 ani, dupa moartea tatălui său, în Polonia, ca ostaș al Craiului Poloniei. Apăi, strămoșii lui, dacă-i mai țân minte... sânt mulțâșori... Teodor, fiu al lui Nestor, nepot al lui Vasile, strănepot al lui Ioan, din strămoșii Grigore și Teodor Cantemir zis Silișteanul, care a slujit sub steagul lui Hristos, sub Ștefan-Vodă, zis cel
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a plecat la 15 ani, dupa moartea tatălui său, în Polonia, ca ostaș al Craiului Poloniei. Apăi, strămoșii lui, dacă-i mai țân minte... sânt mulțâșori... Teodor, fiu al lui Nestor, nepot al lui Vasile, strănepot al lui Ioan, din strămoșii Grigore și Teodor Cantemir zis Silișteanul, care a slujit sub steagul lui Hristos, sub Ștefan-Vodă, zis cel Mare. Constantin, ca stegar în armata polonă, în luptele cu Svezii, datorită unor fapte de vitejie, a fost cinstit cu dregătoria de căpitan
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să-și mai întărâte ființa cu întrebări fel de fel.. mai bine să lase nedesgropate avuțiile destinului, mulțumindu-se să le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el, dintr-o dată... o închipuire. Ea îi umplu deodată, pustiile singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și îl ajută să ajungă neajunsul... Închise ochii și străpunse
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cap pe sub șapcă. Vreți să intrați și să vă uitați? — Am putea? Minette era încântată. —Sigur. Apăsă pe un buton și poarta se deschise. — Bine ați venit la castelul Rathfinan. Eu sunt Malachy Finan. —Dumnezeule, exclamă Darcey, asta e casa strămoșilor dumneavoastră? Familia dumneavoastră a trăit aici de multe generații? — De fapt nu, răspunse el. Am ales castelul ăsta din cauza numelui. —Ce coincidență. Minette și Darcey intrară pe poarta deschisă. — Sunteți sigură că puteți să ajungeți la castel singură? Bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu au parte nici de parastas un răspopit cântă prohodul viselor noastre femeile intră în guiness book prin cea mai mare colivă sub ceaune ard planurile de viitor dacă puneți urechea la pământ veți auzi cum se vaită oase de strămoși prezentul își face drum dă din coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
norocului; bicicliști care duc pe cap, într-un echilibru miraculos, pachete de ziare sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o circulație aiuritoare; edificii ultramoderne, pe scările cărora somnolează uneori un bătrân, privind strada fără s-o vadă, ca statuile sculptate de strămoșii săi; o catedrală unde printre băncile de lemn lustruit simți fantomele zeilor azteci... nu poți să confunzi această atmosferă cu alta. dar nici nu reușesc să precizez, dincolo de detalii, ce anume o deosebește... Cândva, am aflat că indienii se împotrivesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a prelins cam prin toate mitologiile. La greci, în statuile lui Esculap reprezenta "știința", "înțelepciunea"; la egipteni, cobra simboliza "puterea"; la indieni, "absența timpului" pe care stau zeii înainte de începutul lumii, iar la zulușii din Africa "șarpele casei" încarnează spiritul strămoșilor. Aflu că fiecare din cele patru scări monumentale ale piramidei numără 91 de trepte. În total, deci, piramida are 364 de trepte. Dacă adăugăm și treapta care înconjoară sus templul, obținem exact numărul zilelor anului! Ceea ce nu-i o întîmplare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-o arestam, eram terminat ca bărbat. În ambele cazuri Emmett și Madeleine ar supraviețui - împreună. Așa că celebrul atac al lui Bucky Bleichert, ținut în loc și blocat, se împotmoli într-o cameră luxoasă, plină cu tot felul de tablouri de strămoși. M-am uitat prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență la infinit...dacă am raporta divinul la divizarea și diversitatea acestei lumi amestecate... dacă am vedea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i ceri o informație, fie ea și generală, un personaj, un citat, un eveniment, și memoria lui se deplasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întregul imperiu în cvenele căruia curge și sângele lui Augustus, curge și al lui Marcus Antonius.“ Coșmarul vechilor masacre, cu procesele și listele de proscriși care le urmaseră, era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră mai puțin sângeroși decât strămoșii lor. De aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să ajungă rapid la un acord. De afară, Sertorius Macro auzi glasurile potolindu-se și zâmbi în sinea lui, cu experiența sa de muntean: așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acestor lanțuri de fier. Nici unul din ei nu știa în ce mod dureros avea să-și exprime Herodes recunoștința. Aniversările Veni și prima zi de august, așa-numitele kalendae din Augustus mensis. În zorii acestei zile, la Alexandria, Marcus Antonius, strămoșul tău, a hotărât să moară, îi șopti Helikon. Amintirea bărbatului care, agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În prezent, spectaculosul ei nymphaeum reprezintă o fantastică aventură de arheologie subacvatică. Portretele. Din anii tinereții, care au marcat atât de aspru viața lui Gajus Caesar - numit de istoricii potrivnici Caligula -, ne-au rămas, risipite în diferite muzee, diferite portrete. Strămoșul său Julius Caesar este reprezentat, poate în cea mai autentică expresie a sa, în marmură moale, la Muzeul Pio Clementino. Nu a împlinit încă cincizeci de ani? Sau, poate, a întâlnit-o deja pe Cleopatra? Orajii îi sunt scobiți parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-n piatră ca să poți să traversezi firul accidentat al acestei vorbiri greoaie. Mi se-ntâmplă des să mi se spună că sunt ardelean, iar când le răspund că sunt oltean, se miră de Încetineala cu care vorbesc. Dau vina pe strămoșii mei. „Este vorba despre niște ardeleni care-au coborât pe Olt și s-au oprit la Slatina, În drumul lor spre Roma“, le răspund, iar ei mă cercetează cu neîncredere. Am descoperit proba tăcerii În copilărie, În micile certuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grijă cu ele, nu-i așa? Nu vreau să te îneci cu vreunul, nu vreau să te văd murind sub ochii mei și implorându-mă să-ți salvez viața. Vezi doar, Orfeule, don Avito, pedagogul, s-a convertit la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce ochi! Cum îi fulgerau când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cercetării intime a vieții trecute duse de poporul nostru, iar truda sa era pe cât de plină de abnegație, pe-atât de temeinică. Aspira nici mai mult, nici mai puțin decât să resusciteze în ochii compatrioților săi trecutul nostru - adică prezentul strămoșilor lor - și, cunoscând eroarea tuturor celor ce încercau s-o facă doar prin mijloacele fanteziei, căuta și scotocea în tot soiul de vechi documente pentru a dura pe fundații inebranlabile edificiul eruditei sale științe istorice. Nu exista eveniment din trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și pe cei care se îndoiau, pe cei religioși și pe cei laici, cei cu ambii părinți evrei, cei cu patru bunici evrei, cei care erau evrei 100% și cei care aveau doar o picătură de sânge evreiesc de la vreun strămoș aproape uitat. Dar aici, în America, era altă poveste. Aici te puteai preface că ești leagănul istoriei. Aici o fată al cărei păr strălucitor nu fusese niciodată ras și a cărei piele gingașă nu fusese niciodată tatuată și al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe acțiuni, celălalt, mai tânăr, abil alergător pe sârmă după gologani, amenințat să-și crape capul la fiecare demonstrație. Cu mama, lucrurile stau azi ceva mai puțin limpede. Cred, însă, că a presimțit că în pântecul ei coace nebunia unui strămoș șugubăț și alcoolic, căci altfel nu s-ar fi străduit la începutul fecundării să-mi desprindă embrionul din rădăcina ei. Poate că din pricina asta apăs cu dușmănie câteodată, vârful peniței pe hârtie, până ce se deschide o gură de cerneală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei minusculi, ca de japoneză. „Gloria... - începeam liniștit, pironindu-mi privirea în colțul plafonului, - dacă vrei să mori, de ce nu te arunci în stradă? Eu nu pot să despic cu securea fruntea ta de fier, fiindcă nu am descoperit între strămoșii mei, nici un pensionar al ocnei. Crapă-ți capul singură, ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vechi. Isterică și mare e, cu sprinteneli de cal, Și totuși se alintă și zburdă ca o mânză. M-a cunoscut la strand superbul animal Cu ceafa grea și roșie și plină de osânză. Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În sinagogi, pe bănci... Și azi parcă-i aud... Au bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din talmud. Capitolul de dragoste, al meu cu Lizelote, E greu ca un cadavru căzut într-un năvod, Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să ocolească primejdia, el ar fi fost În stare să recurgă la zăvoare și sentinele, la lațuri cu noduri și droguri. Cu plăcută Încetineală, Fang She m-a copleșit cu asemenea gânduri și m-a implorat, luând de martori toți strămoșii mei pe linie maternă, să nu-l sastisesc pe Tai An cu neînsemnata veste a plecării lui. Așa cum cere Cartea Etichetei, eu am adăugat la toate astea și Îndoielnica mărturie a liniei paterne; nu fără a vărsa câteva lacrimi, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]