8,805 matches
-
poate vedea fără nume. În fața morții, însă, nu este nici una, nici alta, este ceva și totuși nu este. Ce doresc să spun în cele din urmă? Povestea fiecăruia dintre cei trei regi este stranie. Așadar, nu neobișnuită, ci dea dreptul stranie. Primul dintre ei ridică un labirint fără nici o posibilitate omenească de salvare. Al doilea descoperă un labirint halucinant, deșertul însuși. Iar al treilea își află întrun labirint complicat refugiul vieții sale. Cu fiecare dintre aceste labirinturi ai în față, deodată
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
privit de la înălțime, se lasă traversat de șosele, caravane sau conducte. Nu e vorba, așadar, de reprezentarea sa în ordine fizică sau socială, ci de pustiul care se arată el în suși în cuvintele narațiunii de față. Tocmai acesta este straniu, dincolo de tot ce poate fi descris și cuprins cu mintea. Sar pu tea numi cu un termen folosit de Rudolf Otto, anume mirum. Pus tiul în care e părăsit regele Babiloniei se face locul unui mirum, întâlnirea sa produce imediat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înfricoșat de pro pria crimă, își ridică drept refugiu un labirint extrem de complicat. Se ascunde între zidurile sale și nu mai este văzut de nimeni. Or, intimitatea deplină a vieții cu moartea vorbește, în aceste cazuri, de prezența a ceva straniu. Socotim de regulă că viața și moartea se opun complet, nu au cum să coexiste în chip concret. Însă experiența labirintului - așa cum o percepe Borges - le face perfect coexistente. În adâncul labirintului, viața se moare, iar moartea se trăiește ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se piardă, nume și semne, viață și moarte. Ne dăm seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate fi măsurată printrun procedeu geometric. Aspectul straniu survine aici de două ori. Astfel, în primă instanță, „tuturor li se pare un lucru straniu ca să existe ceva care nu se poate măsura nici cu cea mai mică unitate de măsură“. Însă, în a doua instanță, „de nimic nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate fi măsurată printrun procedeu geometric. Aspectul straniu survine aici de două ori. Astfel, în primă instanță, „tuturor li se pare un lucru straniu ca să existe ceva care nu se poate măsura nici cu cea mai mică unitate de măsură“. Însă, în a doua instanță, „de nimic nu sar mira mai mult un geometru decât dacă diagonala ar ajunge să fie comen surabilă cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel pu țin așa ne lasă a crede. Să amintesc, întro paranteză, un episod din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu contestă acestor vechi doctrine orice putere de comprehensiune, chiar o anume subtilitate (II, 60). Însă îi apar la fel de stranii ca și visele pe care caută să le explice. Puțin mai înainte, vorbind despre unii stoici, amintește felul în care ei înțelegeau decăderea unor ritualuri la Delfi: „spun că sa risipit odată cu trecerea timpului puterea acelui loc“ (II, 57). Însă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Față de această variantă, există o alta doctă, cu aparențe savante. Căci atras de unele doctrine în vogă, omul caută săși justifice rațional credințele sale excen trice. Caută să le ofere o anume legitimitate, încât uzează de explicații dintre cele mai stranii. Cu privire la vise, stoicii sunt siguri de puterea lor divinatorie. Numai că argumentele pe care le aduc sunt adesea contradictorii. Nuși mai pun întrebări cu privire la realitatea și limitele acestei puteri, nici cu LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 71 privire la amestecul celor veridice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în vis, pe câmpul de la Atina; nici o apariție din vis nu se poate explica decât prin acțiunea imaginilor“ (II, 67). O asemenea idee este ea însăși extravagantă, deși ajunge, la un moment dat, să fie văzută ca rezonabilă. Elementul ei straniu se ascunde în chiar credința ce o susține: „toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare“. Cicero nu e dispus săi dea crezare. Pe de o parte, vine cu un argument inteligibil, că există imagini ce nu au nici o legătură
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dramaturgia vieții comune, cotidiene. Anume, unele apariții și întâmplări ciudate îi atrag enorm pe oameni și îi delectează. Fie că este vorba de vise și vedenii, fie de întâmplări neobișnuite, oamenii sunt sensibili la așa ceva. Îi rețin mai ales aparițiile stranii, cele care anunță ceva prodigios (prodigium), un semn pre ves titor (ostentum) sau ceva miraculos (monstrum). În definitiv, oamenii gustă cu o plăcere aparte ceea ce este fără înțeles, aproape ca la teatru. Vor căuta să pună aceste apariții în relație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
chestiune și un alt lucru. Cu fiecare nouă etapă în percepția de sine și a propriei lumi, devin active, după cum știm, alte imagini și credințe. Iar unele dintre credințele vechi - și ideile pe care le susțin - pot să apară atunci stranii sau fără loc. În consecință, vor putea fi considerate lipsite de sens. Este ceea ce se petrece de obicei când lumea celuilalt, a celui străin, aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate câteva situații care, din punct de vedere formal, pot constitui moduri ale vorbirii absurde. Simțul logic ne face să tresărim ori de câte ori auzim despre Cezar că este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numește în Voința de putere, § 57) și întrevede ceea ce urmează. Recunoaște înainte de toate acest oaspete străin, venit de nu se știe unde și în stare să neliniștească pe oricine. „Nihilismul stă la ușă: de unde ne vine acest oaspete, cel mai straniu cu putință?“ (§ 1). Nu știi prea bine de unde vine, însă când constați că „valorile cele mai înalte se devalorizează“, că „lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi că deja este de față (§ 2). În fața ușii nu mai așteaptă acum o instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare. Altele exprimă vise ciudate din timpul nopții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
așa cum sunt „lipsă de sens“ și „nonsens“. Cele absurde nu mai păstrează o formă implicită de apartenență la sfera de posibilitate a sensului. Dimpotrivă, această sferă e lăsată acolo unde îi e locul, spre a se recunoaște, dincolo de ea, ceva straniu sau incomprehensibil. Când Kierkegaard vorbește despre paradoxul clipei în experiența religioasă, consideră că acesta este un paradox quia absurdum.<ref id="124">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Editura Symposion, Iași, 1994, p. 68. Va face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sau extins către alte zone ale celor omenești și neo menești. Unele sunt de o ambiguitate aparte, ca atunci când e vorba de ceva nebunesc, terifiant. Altele, grație modului în care apar, tind să se elibereze de orice accepțiune comună: incomprehensibil, straniu. Conduc uneori dincolo de ceea ce apare cu sens și fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu de sesizat, pot
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în paginile unor scrieri de o neașteptată libertate. De exemplu, când scriitorul latin folosește acest termen ca să reia grecescul átopon, semnificația avută în vedere nu este cea comună. Gestul socratic, știm bine, le apare absurd celorlalți. Dar mai ales paradoxal, straniu. Nu e simplu de înțeles de ce ar căuta cineva, în discuțiile sale, mai ales situații aporetice, fără nici o ieșire. Aveau destule motive cei vechi săl socotească átopos, nicicând la locul său. La fel sa spus însă și despre câțiva sceptici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
textul lui Tertulian ne spune că „tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea“. Criteriul adevărului lar oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru vremea lui Tertulian. Numai că, adaugă Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși orator admirabil, ar fi asumat absurditatea drept criteriu al adevărului.<ref id="148">Cf. Pierre Bühler, „Tertullian
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, dea dreptul stranii? Vorbindui direct lui Marcion, preia intenționat unii termeni ai acestuia și îi aduce întro altă logică. De pildă, dacă Marcion consideră că moartea Domnului este nedemnă de El Însuși, îi va spune că tocmai acest fapt nedemn îi este de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îi vorbește și săl scoată din cercul înțelegerii sale. Însă efectul acestor cuvinte nu se oprește aici, în spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul Întrupării nu este straniu doar pentru cei care îl văd nedemn de Dumnezeu. Nu înseamnă nebunie doar pentru cei sceptici sau neîncrezători. Ne amintim ce se spune în I Corinteni: înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat înțelept („Dacă i
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]