5,716 matches
-
despre cele trei etape literare care le corespund, lirică, epică, dramatică, îi apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul este sufletul; să pretinzi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul este sufletul; să pretinzi că creștinismul a lucrat pentru adevăr, împărțind astfel pe din două elemetele artei: acestea sunt închipuiri de poet liric și nu de critic serios. Desigur, sunt alături de Victor Hugo, când cere zugrăvirea omului în întregul său
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umfli într-atât cu tirade, încât publicul să-și imagineze că a văzut un colos; asta este mai comod decât să iei un burghez din epoca noastră, un om grotesc și prost îmbrăcat și să scoți din el o poezie sublimă, să-l faci din el, de exemplu, pe moș Goriot, tatăl care-și dă și sufletul pentru fiicele sale, o figură atât de enormă de veridic și de dragoste, încât nicio literatură nu poate oferi ceva asemănător." Zola subliniază dificultățile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Deja, când a apărut în Rusia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, traducerea Paradoxului, Scepkin 36, actor genial la care Stanislavski nu încetează să se refere, a respins această teorie pe care o califica, reluând termenii lui Diderot, drept "maimuțăreală sublimă". La fel, Stanislavski i-l opune actorului francez care joacă "din cap", pe actorul rus care joacă "din suflet". Pentru Scepkin, ca și pentru Stanislavski, concepția diderotiană a rolului nu poate duce decât la o practică de joc convențională, pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Teatru sau Noul Eseu despre arta dramatică Mercier, Despre literatură și despre literatori, urmat de o nouă examinare a tragediei franceze Traducerea franceză a Dramaturgiei de la Hamburg Marmontel, Elemente de literatură Schiller, Despre arta tragică Schiller, Despre patetic Schiller, Despre sublim Schiller, Despre utilizarea corului în tragedie Schlegel, Curs de literatură dramatică (trad. în 1813) Constant, Reflecții despre tragedia Wallenstein și asupra teatrului german Kleist, Despre teatrul de marionete D-na de Staël, Despre Germania Stendhal, Racine și Shakespeare (I) Manzoni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
automatism. Nuanțându-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sistema engleză, șinele unui număr nenumărabil de căi ferate, și o sumă absurdă de fabrici, în întrul cărora mii de drugi de fier, milioane de roate cu dinți se sucesc și se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a schițelor ilustrează cum grotescul personajelor lui Caragiale cumulează toate sensurile termenului: cel etimologic, de desen bizar care declanșează râsul prin alura lor comic-extravagantă, cel de ridicol absurd, cel al apariției caricaturale și sensul modern definit prin opoziție cu sublimul, așadar ca simbol al animalității din om, sens impus prin V. Hugo. Caricatura și grotescul ocupă o pondere însemnată în opera comică a lui Caragiale, gustul pentru excesiv rezolvându-se pe terenul comicului prin creionarea deformată a unei lumi pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii. Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii. Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suplinește dificultatea decodării mesajului inexistent în această înșiruire de cuvinte a căror relevanță n-ar reieși decît raportată la o ședință de spiritism. Demagogia și absurdul unor afirmații corecte din punct de vedere gramatical precum: "Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire", ,noi aclamăm munca, travaliul care nu se face de loc în țara noastră", " Numai noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a omului (Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971, pp. 158-163
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asceză de tip spartan a autoperfecționării), tinerii fiind cu forța angrenați într-o bătălie neîntreruptă pentru anihilarea inamicului interior, într-un imaginar războinic și o raționalitate strategică: tânărul trebuie să fie, cu necesitate, "un atlet al performanței absolute, al visului sublim, al autodepășirii, al totalei dăruiri devoționale", păcatul suprem fiind individualismul, asociat simțului proprietății private, combătut prin "exercițiul modestiei, ca formă laică a smereniei", ca imunizare la individualism; mai mult, copiii nu mai aparțin în primul rând părinților naturali, ci comunității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
iubit".893 Lansându-se în riscante speculații psihanalitice, Paul Cernat descrie totuși anumite mecanisme psihologice funcționale. Aflați în căutarea unui drum în viață, afirmă criticul, adolescenții dispun de un libido ce trebuie canalizat în direcția "justă" de către factorii "responsabili", sentimentul "sublim" al creșterii puterii și al elecțiunii, dar și nevoia de identitate, de certitudini absolute, de apartenență la o comunitate simbolică privilegiată constituind "motoarele" adeziunii juvenile; dacă în societățile "consumiste" occidentale această energie este îndreptată înspre idolatrizarea vedetelor culturii pop-rock sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și fără poteci Printre fragi roșii și mure, Locuiau cu casa-n spinare, Câteva sute de melci; Dintre ei în fiece dată Se detașa net o ființă aparte, Puțin cam... ciudată, Dar foarte dotată : Frumoasă ! Era minunată, Înzestrată cu daruri sublime și multe, Îi plăcea să citească, s-asculte Literatură și muzică bună, Zeiește știa să compună Proză de calitate și poezie, Preocupată era de filosofie, Cânta ca...privighetoarea, Dansa ca fulgul, ca marea, Ca vântul dansa, ca vâltoarea; Dar se-ntâmla
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pas, A zâmbit, cum se zâmbește frumos, Și lângă ea a rămas! Mare diferență de ani exista ! Pentu ei nu aceasta conta: Se iubeau, se simțeau...împliniți, De-a dreptul erau fericiți! Cal si trăsură erau o aripă Ce atinge sublimul, Cu iubirea-n risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
carnală Blestemul de a fi, prin timp, imun. Revigorat de gândurile tale, Neostoit în patimi, ros de dor, Îmi scot profit din întâmplări banale Și râd în hohote când simt că mor. Ce redundante griji ne înconjoară Atunci când facem dragoste, sublim, Când te ating, confuz, ca prima oară, Când sunt și antonim și sinonim. Recrudescențe amenințătoare Îmi tot asediază trup și gând, Sunt prins, cotidian, într-o strânsoare Și scot din teacă ultimul meu rând. Incomodat de tot balastul vieții, Comprehensibil
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Acolo mă voi duce, intangibil, Pe-o culme dacică înfiptă-n cer Făcând din libertate un reper, Redevenind, prin fostul Zeu, credibil. Acolo îmi voi lua medicamente Din patimă, excese sau din hău, Revigorat fiindcă mă știu al tău, Îndrăgostit sublim, eminamente. Lovind în yahve,voi erupe dacic, Mă voi sacrifica, binedispus, Iar spre Zalmoxis, soartă și apus, Doar lupul va trimite urlet magic Voi sta cu Deceneu într-o poiană, Vorbindu-i despre tine, despre noi, Despre miracolele lumii noi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și apus, Doar lupul va trimite urlet magic Voi sta cu Deceneu într-o poiană, Vorbindu-i despre tine, despre noi, Despre miracolele lumii noi, Depusă, ca balsam, pe gând și rană. Va fi alături cupa-nveninată, Iar Decebal va învia, sublim, Spre a ne spune să ne veselim Și să începem viața ne-ntinată. Cu răsăritul încrustat în minte Am să devin un urlet infinit, Atât de bucuros că te-am găsit, Abandonând cutume și cuvinte. 15 iulie 2011 Cântecul nebunului Am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
junglă lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată de fulgere. Șerpii electrici care au înnebunit pe cer umplu întunericul de o panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind cerul și nimeni în junglă nu mai îndrăznește să cânte sau să urle. Tunetele se prăbușesc poruncitoare, parcă să surpe noaptea, s-o transforme în ruine, s-o amestece cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
într-o rețea orizontală și iluzorie. Singur în odaia încinsă, poți coborî în fine în lumea ta, în adevărul tău, în tot ce există adânc și enigmatic în tine, dacă ești în stare să-ntîmpini cu același 45 curaj abjecția și sublimul, dezastrul și mântuirea, arhanghelul și estropiatul... în prima noapte din tabără n-am putut să dorm nici un moment, pentru că, la spartul discotecii, băieții și tipele lor s-au adunat pe un pat de lângă mine, în jurul unui casetofon Sony dat la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în urmă deja viața mea străbătuse linia vie a sexului, ca și când s-ar fi pomenit deodată de partea cealaltă a unei oglinzi... I-am lăsat acolo pe cei doi copii, să se înfrunte etern: victimă și călău, triumf și dezastru, sublim și abject, arhanghel și estropiat, și am fugit, trântind ușa camerei interzise, schimbat într-o clipă într-un morman de organe însîngerate, dar, Doamne, Dumnezeule, în sfârșit VINDECAT! Sânt stors ca o lămâie, dar vindecat. Voi pleca în câteva minute
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]