5,627 matches
-
cu nervi, cu prietenii avariate, cu singurătate, cu relații încordate în mediul nu atât literar, cât... scribo-gășcar. Și tot la ,,astăzi" referindu-mă, consider că supralicitarea hodoronc-tronc a unor noțiuni vagi, gen textualism, postmodernism, critica literară ajunsă ea însăși literatură (sui generis) etc. a dus, de fapt, la dispariția criticii literare autentice, în spiritul și specificul ei ce trebuie să fie perpetue, transepocale. Rar cine mai încearcă să testeze literatura sub aspectul autenticității estetice, artistice, să o citească atent, comparativ, sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scenică, în fața unui juriu alcătuit din actori de prestigiu, printre care Ludovic Antal, un recitator excepțional. A fost certificarea faptului că aveam ce căuta în breasla interpreților, iar această convingere mi-a dat încrederea de a continua, plăcerea de a sui pe scenă, pasiunea întrecerii, a probării unor calități. Fiecare concurs a însemnat o verificare cu mine însumi și a creat posibilitatea de a păși pe un drum ascendent, de a obține experiență care s-a repercutat asupra evoluțiilor și propunerilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Lecția" de Eugen Ionescu, obținând premiul I de interpretare la faza finală a Festivalului Național al Artei Studențești. Președinta juriului era marea doamnă a scenei românești, Dina Cocea, cu care am purtat apoi discuții extrem de onorante pentru tânărul ce se suise pe scenă. Doi ani mai târziu, la același festival, luam premiul III pentru regie cu scenariul "Chibritul", după Dumitru Solomon. Așa că eram autorizat să mă ocup de pagina teatrală în revista facultății. Dar toate aceste preocupări din studenție nu mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Baltagul publicat anul următor. Însoțitoare a prozatorului, fiica sa, Profira, avea să dezvăluie momentul declanșator, revelație ținând de vocile naturii; a fost o drumeție aparent-inițiativă! Au ajuns la Dorna; de-acolo pe pârâul Negru ș-au trecut la Stânișoara, suind și tot suind, până au ajuns sus pe culme, la Crucea Talienilor... Acolo, oprindu-se și adulmecând zările, Sadoveanu a ascultat tăcerea de deasupra prăpăstiilor și a citit pe vânturi și pe nouri întâmplarea năprasnică a lui Nechifor Lipan, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
anul următor. Însoțitoare a prozatorului, fiica sa, Profira, avea să dezvăluie momentul declanșator, revelație ținând de vocile naturii; a fost o drumeție aparent-inițiativă! Au ajuns la Dorna; de-acolo pe pârâul Negru ș-au trecut la Stânișoara, suind și tot suind, până au ajuns sus pe culme, la Crucea Talienilor... Acolo, oprindu-se și adulmecând zările, Sadoveanu a ascultat tăcerea de deasupra prăpăstiilor și a citit pe vânturi și pe nouri întâmplarea năprasnică a lui Nechifor Lipan, în cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spune că s-a Întâlnit cu doamna Hill, soția profesorului cu care am fost În Ithaca (New York) și că suntem invitații lor. Domnul Hill e profesor la facultatea de agronomie de aici. Amicul și colegul meu, fiind În vacanță, gospodărea. Suit pe o scară, vopsea scândurile exterioare ale casei. În grajdul lui de scânduri am băgat și mașina mea. Casa lui are strictul necesar unui burjui american, profesor universitar. Nimic de lux, nimic ostentativ. Mobilă puțină, strict necesară, fără 30.000
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
monument al Cavalerilor danubieni descoperit la Apulum”, Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu prilejul împlinirii a 60 de ani, București, 1960; „Une nouvelle tablette des Cavaliers danubiens découverte à Sucidava”, Hommages à Léon Hermann, Suppl. Latomus XLIV (1960), Bruxelles; „Nuovi monumenti sui Cavalieri danubiani”, Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, Nouvelle Série IV (1960); „Discussioni intorno al culto dei Cavalieri danubiani”, ibidem, V (1961); „Der Kult des donauländischen Reiter”, Das Altertum 8 (1962), Heft 4, Berlin, pp. 234-243; „Relief fragmentar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
M-am urcat pe o scenă, mi-am înfruntat toate fricile și îndoielile pentru dumneavoastră, cu riscul de a mă face de râs în fața unei mulțimi întregi, pentru că în viața mea nu mai deschisesem gura în public. Și m-am suit acolo, într-o crâșmă, ceea ce nici prin cap nu-mi trecuse că aș putea face vreodată, ca să vă cânt. Să vă arăt de fapt cât de fermecat eram de dumneavoastră. Și am cântat, iată, cu atâta dragoste încât v-ați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de vreo boală. Strivit sau spulberat pentru că nu i s-a deschis parașuta. Ce-i păsa lui ? A fost poet mai întâi, iar asta nu i-a ajuns. A venit în București să fie actor, a terminat Teatrul, s-a suit pe scenă, a jucat, a fost aplaudat, degeaba. S-a plictisit și de asta. S-a trezit într-o zi că tot ce vrea să facă e să meargă pe bicicletă și și-a luat o bicicletă. Arunca tot ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dat” cu „fosta putere”, fie nu ne-am atașat cu convingere așa-zișilor „anti-comuniști”, adică acelora care după Revoluție și-au descoperit o fervoare luptătoare, politică, cu greu previzibilă „Înainte”. Politica, virusul ei - combinat, se’nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei mari ispite ale Satanei, nu a putut să-și Învingă propriul orgoliu și, suindu-se pe muntele Thabor cu trei ucenici, le-a „dezvăluit adevărata, insuportabila sa față”, orbindu-i și culcându-i la pământ pe cei care voiau „să-l Înțeleagă”. Și ei l-au și „Înțeles”, dovadă că l-au urmat și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâtor teritorii distincte, iar rolul ei efectiv În această construcție imperială fusese cu siguranță mai mare decât al reginei Victoria. Maestră a punerilor În scenă și a „deghizărilor“ de tot felul, Maria a apărut la Alba Iulia Într-o versiune sui generis de Împărăteasă bizantină. Este desigur și mult teatru În tot ce face ea, În ținuta și atitudinile ei, ceea ce nu exclude sinceritatea, dar Îi dă mereu o formă „artistică“. Maria și-a „jucat“ viața; a crezut cu tărie În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de ce atâta recunoștință? Pe lângă bunătatea lor, au și mari posibilități, câștigă mult cu arta!... I-am plimbat cu funicularul pe vârful Postăvarului, de unde cu greu i-am desprins. Vederea spre Predeal și toți munții Carpați din cotitură, este minunată. Am suit cu ei - tot cu funicularul -, Tâmpa, unde s-a construit de curând un restaurant „Panoramic”. Au rămas Încântați. Așa cred că veți fi și Dvs. cu soția În anul viitor. Dorim din suflet Însănătoșirea tuturor celor bolnavi, spre a vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
făcut iute bagajul și, însoțit de bunul meu prieten „Pax”, doctorul Constantin Panciu, din Lugoj, coleg de liceu și care m-a asistat, fidel, la primele trei romane scrise acolo, pe malul Timișului, am fugit la gară și m-am suit în primul tren spre Capitală. Astfel că Oglinzile carnivore a rămas până azi neterminat și nu am aflat nici eu însumi prin ce aventuri mărunte, ciudate și traumatizante, dar într-un fel miraculoase, urma să mai treacă Herbert, cel care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea lor apăsată, pentru candizi, dar și pentru răuvoitori, pentru „carieriștii grăbiți” care cred a putea sui pe treptele templului cu bocanci murdari...Ă Etic, moral se comportă fiecare artist, fiecare creator, în mod diferit, după firea, după puterile ființei sale, după capacitatea sa strict individuală, aș zice - genetică, de a răspunde la presiunile care se exercită
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Betleem În zilele acelea a ieșit o poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem [...] ca să se inscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Și a născut pe Fiul Său Cel Unul-Născut și L-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a urcat la Ierusalim. (Ioan, II, 13) 1. A prezenta un chip fals pentru a spune adevărul Și părinții Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paștilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Și sfârșindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas la Ierusalim și părinții Lui nu știau. (Luca, II, 41-43) Acest oraș de sus pe care-l am sub ochii mei, Isus nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin Ierihon, și iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Și căuta să vadă cine este Iisus dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă. (Luca, XIX, 1-4) În partea dreaptă a drumului ce vine dinspre Ierusalim, în dreptul punctului de control israelian care filtrează intrările, o căsoaie înaltă, albă, intactă, îți apare în mijlocul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ochiul boului și garoafe pătează ici colo tufărișurile. Fragi par boabe de rubine. După amiază, la băile Oglinzi, drept peste munte, pe lângă cetățuia Neamțului, prin albia unui puhoiu de munte care sfarmă piatra; o macină și o duce la vale. Suim prin poiana-lui-Ion Pietraru, vestitul hoț, o frumoasă poiană cu mesteceni rari, cu coaja albă, văruită parcă, prin iarba verde a poenii pătată de flori și fragi, printre care din loc în loc se ridică buchete mari de ferigă verzi deschise bătând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să crâcnim, cu destulă poftă. La despărțire, după aceia, Vlădica Narcis ne dă un bilețel cătră egumenul Secului și ne spune că găzduire vom avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu un călugăr care se dă drept fost ofițer în cavalerie; reformat pentru sifilis; călugăr acum care se plictisește grozav, și pribegește prin țară; închis în poliții, trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de sus, unde facem jumătate de ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-ntrebi? Apoi întreb, că de la ei au rămas îngropate pe aici multe comori... Ș-ai vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]