6,881 matches
-
pe zi ce trecea, Săndica avea tot mai multă paloare și suferință adunate pe chip. Și, parcă i se topea carnea trupului. Ajunsese mai firavă ca o umbră, toată lumea se întreba ce se întâmplă cu biata fată; devenise tot mai tăcută, tot mai mohorâtă, se înstrăinase de toți și de toate. Într-o zi, boala a fost mai tare decât ea și a doborât-o. De la spitalul din satul vecin, au trimis-o la oraș. Aici, cum i-au văzut analizele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nasu’, al dracu’, de mers pe jos. Că la mă ta și tac-tu acasă doar în tacsie ai mers, nu?” “Jinu l-ai luat?” “Luat” “N-ai spart dimijeana?” “Cum s-o sparg, bre, ce-s copchil?” Un om tăcut și singuratic pășește agale către ieșire. În mână duce un geamantan mic, de fapt ceva între o geantă Diplomat și un geamantan de dimensiuni cât de cât rezonabile. În fața gării, pe chipul său sporesc, parcă, îngândurarea și tristețea. Subit, o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dacă moașa suferise vreun șoc, sau tăcerea ei avusese alte cauze. Viața părea, încetul cu-ncetul, că-și reia cursul normal. Coana moașă devenea, sau voia să ne facă să credem că s-a făcut din ce în ce mai ursuză, mai închisă, mai tăcută, poate, câteodată, mai acră. Dar continua să-și facă datoria corect, prompt, cu sfințenie. Nimeni nu era refuzat, toată lumea satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a plăcut ,,fata” mea și a spus-o chiar: -Drăguță fată! Atrăgătoare chiar. Eu i-am răspuns că deocamdată atât îmi pot permite, o fată ieftină, deoarece știam foarte bine cum gândește el. După ce ne-am despărțit, ea a rămas tăcută: -Ce-ai pățit? am întrebat-o. -Te-ai purtat ca un străin cu mine. -Nu fi proastă!.. Hotărâse ca a doua zi să-și caute de muncă. Se prezentase așadar la un interviu și peste câteva zile a primit o scrisoare care
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
care-mi ieșise în cale în Grecia. A urmat apoi un sentiment contradictoriu, zicându-mi să nu se întâmple la fel și în Anglia. Grecia era încă vie în mintea mea, cu unicitatea ei, cu fascinația ei fatală. Anglia părea tăcută, calmă, domesticită de lumina blândă a Nordului. Grecia era senzuală, provocatoare, aristocratică cu peisaje extrem de frumoase, mereu vii în inima mea, intense sălbatice, pasionale. Mi-a trebuit însă mult timp să înțeleg toate acestea. Stăteam la fereastra camerii din hotel
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu mai merge. Observase răceala din glasul meu. O clipă tăcu, apoi făcu o nouă tentativă: - Nu mă inviți sus? Nu vrei să petrecem noaptea împreună? Mă mai iubești? - Desigur. Sunt îndrăgostit de tine ca un prost. Era din nou tăcută și gânditoare. -Ți-ai cam pierdut răbdarea, nu? o tachinam eu. - Îți cer prea mult, dar te iubesc la fel de mult... Am urcat tăcuți scările unul lângă celălalt. Era ca și cum aș fi început o nouă partidă de șah, dar nu pentru a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să petrecem noaptea împreună? Mă mai iubești? - Desigur. Sunt îndrăgostit de tine ca un prost. Era din nou tăcută și gânditoare. -Ți-ai cam pierdut răbdarea, nu? o tachinam eu. - Îți cer prea mult, dar te iubesc la fel de mult... Am urcat tăcuți scările unul lângă celălalt. Era ca și cum aș fi început o nouă partidă de șah, dar nu pentru a câștiga, ci pentru a vedea ce mișcări face adversarul. Când am intrat în cameră, s-a repezit în brațele mele. Nu m-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că inventează pretexte ca să ia legătura cu Daniel. Față de el putea exprima orice, de la cea mai nebunească speranță legată de ultimul triumf minuscul al lui Mark, până la teama ei că regresează. Daniel primea fiecare cuvânt al ei cu o rezervă tăcută și o menținea pe o cale de mijloc, stabilă. Nu puteau avea un viitor împreună, după umilințele trecutului. Dar puteau face un trecut mai bun decât cel pe care-l mutilaseră. Strădaniile lui Mark îi angrenau și pe ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce vreau să zic? Expresiile sau de-astea. Sora mea râde la glumele mele. Asta e speriată tot timpul. Plângăcioasă. Apropo de ăștia de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știu doar de ce am devenit atât de important. Bonnie îl luă de braț. Karin se aștepta să audă de la ea ceva religios, gen cum ține Dumnezeu rândunelele sub observație grupa mare. Dar o surprinse pe Karin cu inteligența ei, rămânând tăcută. Mark descrise un cerc complet. Aș vrea să știu exact unde suntem. Karin se ținea de tâmple. —Ai văzut pe unde am venit din oraș. — Mă rog, am cam stat cu ochii pe parbrizul din spate. Zâmbi, oarecum sfios. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui kaki eleganți - pantalonii lui de nuntă, așa le spune Rupp -, o cămașă de blugi destul de curată și cea mai bună cravată pe care o avea. E altceva, dar nu-și dă seama ce. Bonnie îl duce la Upper Room, tăcută. Și așa rămâne două ore, cât ține spectacolul, bălăngănindu-și capul dintr-o parte în alta, uitându-se la el de parcă lui tocmai i-ar ieși un păianjen din nas. După ce se termină, când se urcă din nou în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar. Zuul tot mă mai posedă, din când în când. Un drac mic și capricios. Săptămâna trecută a venit și m-a luat în toiul nopții. Ne-am căcat pe noi de frică amândouă. Spune-i pe nume, o rugă tăcut Weber pe Jess. Dar ea n-o făcu. — Deci ce mai face... Cleo? —Tată! Părea aproape amuzată. Weber binecuvântă monitoarele cu date de la celălalt capăt, care-i distrăgeau atenția. Nu ți se pare ciudat că mă întrebi de cățel înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu putea face asta. Jurase să se lepede de orice i-ar fi putut atrage acuzația de exploatare. Și totuși, în mod sigur, empatia față de Mark nu excludea o preocupare mai largă. Poate că știința nu se sfârșise încă. Rămase tăcut cât putu de mult. Apoi întrebă: —Ai vrea să vii la New York o perioadă? Un examen complet la Centrul medical, echipamente de ultimă generație, timp din belșug, o mulțime de cercetători talentați, interpretări mai puțin absolutiste decât a lui. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ați fi crescut dumneavoastră... Dacă ne-ați fi crescut, pe mine și pe Mark? Cineva care să știe ce știți dumneavoastră? Poate că ar fi ajuns la vocația asta mai devreme, când încă ar mai fi avut timp. Weber rămâne tăcut, prea speriat ca să confirme sau să nege. Dar ea a luat deja de la el ce-i trebuia. Clatină din cap spre el și spune: —Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... El se chinuie să localizeze cuvintele, scrise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se adunau și trâmbițau, induse în eroare de milioane de ani de amintiri. Sfârșitul va fi instantaneu. Niciodată nu vor ști ce le-a lovit. Nici ea n-ar fi știut, dacă n-ar fi cercetat acest subiect. Noul război tăcut, invizibil, pentru maluri: a alergat după detalii - o bază pentru reportajul ăsta. Specia ei a luat-o razna și acum, mai mult decât oricând, fiecare ființă luptă pentru ea însăși. Are nervii franjuri, se sufocă în mașina închiriată, iar porțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noaptea mpărțea un fel de zgură trecută printr-o smoală care la orice pas te face să crezi că sunt cele mai bune paste când le și mai adaugi invidie și ură. și totusi, în adâncuri, erai întrebătoare, cruciații, ei tăcuții, treceau făr’ să te-asculte căci toți credeau în dragostea în strai de sărbătoare în timp ce prefăcuții vindeau vorbe oculte și s-a produs minunea...ce orizont deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis! 9. Sit tibi Terra levis
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
duhovnicești cu viață sfântă. Pașii lor au binecuvântat aleile mănăstirii, rugăciunile lor fierbinți udate cu lacrimi în miez de noapte au sfințit chiliile, iar faptele lor minunate au rămas ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea prin rugăciune, călugării din Mănăstirea Secu, din toate timpurile, au păstrat aprinsă candela credinței și a pocăinței. Părinții care au viețuit în această obște monahală, în decursul celor patru sute de ani de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ai tradiției și istoriei locului, mi-au spus lăcrimând că în cei peste 400 de ani de existență ai Mănăstirii Secu, niciodată nu a mai ajuns de Înviere Sfânta Lumină aici. Chiar dacă primirea în mănăstire a fost una smerită și tăcută, totuși bucuria din timpul slujbei a fost mare și de neuitat ... Din purtarea de grijă și din darul lui Dumnezeu, de sărbătoarea Sfintelor Paști a anului 2005, m-am alăturat mulțimilor de pelerini ce merg la Ierusalim pentru a primi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste jungla uriașă și ruginită a pămîntului cunoscută sub numele de Brooklyn și pe fețele tuturor bărbaților cu ochii stinși și pielea cenușiu-palidă, cum aceștia, chiar și În Brooklyn, se apleacă peste pervazul serii Învăluiți În lumina aceea tristă și tăcută. Și-ți amintești cum, Într-o seară, stăteai Întins În pat În adîncul celulei tale reci din Brooklyn și ascultai zgomotele Înserării și cîntecul păsărilor ce răzbea tot mai slab dinspre copacul tău; și-ți amintești că s-au deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pretutindeni, pe tot cuprinsul țării - toate erau lucruri pe care le purtam În inima mea. Nu În curățenia și frumusețea zorilor cu strălucirea mîndră și puternică a revelației lor, nici În lumina practică și domestică a dimineții, nici În măreția tăcută a porumbului la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt și peste tăcerea uriașă, mișcătoare, a orașului Încremenit În milioane de celule adormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu putea să-și arate neliniștea. Poate că-și spunea: „Dumnezeule! Trebuie s-o duc cît mai repede de-aici! Ce-o să zică el, dacă o să-i povestească? Eu n-am nici o vină. Cu ce sînt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați și Începură să-și pună Întrebări pline de neliniște și de mirare, la care nu răspundea nimeni, iar cuvîntul „mort“ se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și rostiră acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]