5,219 matches
-
împreună cu ceilalți doi capadocieni pe 2 ianuarie. În tradiția greacă, este comemorat la 10 ianuarie, deși nu se celebrează o liturghie specială la această dată. Din contra, 25 ianuarie se bucură de o solemnitate mai profundă, ca sărbătoarea Sfântului Grigorie Teologul. Nici nu a fost canonizat în același grad ca Sfântul Vasile sau celălalt sfânt Grigorie. Aceștia doi, împreună cu Sfântul Atanasie și Sfântul Ioan Hrisostom, au devenit Marii Părinți Răsăriteni, asemănător celor patru Părinți latini, Ambrozie, Augustin, Grigorie și Ieronim<footnote
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Origen nu este mult diferită de relația lui Plotin cu Platon. Un admirator respectuos, dar cu păreri personale. A-l trata doar ca pe un simplu scriitor spiritual înseamnă a uita că Sfântul Grigorie era, mai presus de toate, un teolog, după cum proclamă o mare parte din lucrările rămase de la cel ce a pus bazele apofatismului Bisericii de Răsărit<footnote Ibidem, p. 129 s.q. footnote>. Pentru Hans Urs von Balthasar cei trei sfinți Părinți care trebuie studiați erau Origen, Sfântul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de Nyssa „cel mai profund filosof grec al erei creștine, mistic”, și „poet incomparabil”<footnote Hans Urs von Balthasar, Présence et Pensée: essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, Beauchesne, Paris, 1988, p. XV. footnote> arată că unii teologi catolici îl citează la fel de frecvent în studiile lor ca pe Fericitul Augustin<footnote Ibidem, p. XV. footnote>. Continuând, același teolog precizează ideea pe care am menționat-o deja la începutul acestui studiu: „Mai puțin strălucitor și fecund ca maestrul său
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
et Pensée: essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, Beauchesne, Paris, 1988, p. XV. footnote> arată că unii teologi catolici îl citează la fel de frecvent în studiile lor ca pe Fericitul Augustin<footnote Ibidem, p. XV. footnote>. Continuând, același teolog precizează ideea pe care am menționat-o deja la începutul acestui studiu: „Mai puțin strălucitor și fecund ca maestrul său Origen, mai puțin cultivat decât prietenul său Grigorie de Nazianz, mai puțin practic decât fratele său, Vasile, el îi depășește
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Nazianz, mai puțin practic decât fratele său, Vasile, el îi depășește însă pe toți aceștia prin profunzimea gândirii sale<footnote Ibidem, p. XV-XVI. footnote>”. Cel mai speculativ Părinte bisericesc din veacul al IV-lea, Sfântul Grigorie de Nyssa este un teolog cu o gândire profundă și o mare putere de a sistematiza și expune ideile. Și nu numai atât, ci el este remarcabil pentru ideile sale inovatoare, pentru faptul că a întrebuințat filosofia și retorica păgână în prezentarea și susținerea credinței
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
învăluit în noaptea dumnezeiască, primește numai o anumită simțire a prezenței lui Dumnezeu Cel ce este de față, dar nu poate fi văzut Langerbeck<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 322. footnote> face referire la ideile specifice teologilor gnostici din Alexandria, care susțineau în mod eronat cum că Dumnezeu este în esență cognoscibil, chiar dacă aceasta necesită un efort considerabil, și perspectiva Părinților Capadocieni, care susțineau că Dumnezeu covârșește puterile omenești. Poziția Sfântului Grigorie este oarecum legată, aici, de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
casa memorială de la Suceva neînvrednicindu-se s-o pregătească și nici lăsându-i pe alții din afară să se dedice editării acestei monografii. Dacă și în alte opere ale sale s-a răsfrânt benefic dubla sa pregătire, de etnolog și teolog, acesta din urmă recunoscând, spre exemplu, cu obiectivitate că sărbătorile nelegate, adică populare, sunt mai numeroase decât cele celebrate de biserică, această formație îl recomanda cu deosebire să trateze și să scrie cărțile Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (1895
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
Comunicările participanților români au făcut o impresie favorabilă, declanșînd, efectiv, un dialog internațional de înaltă ținută. Cornelia Cîrstea a stîrnit interesul auditoriului cu lucrarea sa Fenomenologia fericirii la F. Dostoievski și N. Steinhardt. A contat atît prezentarea generală substanțială a teologului filosof român, cît și paralelismele dintre cei doi scriitori-gînditori, și analiza reflecțiilor lui Steinhardt despre romanul rus. Întrebările din sală au atins tocmai aceste probleme de receptare și interpretare. Elena Loghinovski a făcut o prezentare a dialogului cu Dostoievski în
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
mare distanță comparabilă cu cartea de dialoguri epistolare purtate între Umberto Eco și Carlo Maria Martini (În ce cred cei care nu cred?), Miracol și catastrofă are o statură mult mai puțin benedictină, cu toate că, la fel ca Martini, Lazu e teolog catolic și că subiectele conexe religiosului nu sunt, vreodată, evitate de Codrescu. De pildă, o polemică fără militantisme se încheagă în jurul dreptului de a comite suicid. După Codrescu, care din nou se plasează într-un afară ideologic, nici un Dumnezeu nu
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
caută pămîntul altei lumi. Pentru asta treci dintr-o lume în alta trîntind Ușa de perete cu zgomot. Tată, eu sănt bastardul tău Nici filosofia nici poezia și nici anatomia n-au făcut noaptea să pară mai înaltă (...) (apoi) un teolog a explicat că mirosul transpirației lui Dumnezeu e mirosul de rouă pe flori simțeam deja mirosul iute de bărbat obișnuit să fie tată Poem O lume întreagă luptă să nu scriu versul următor să nu scriu poezia următoare să nu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
care-l acuzau de diteism ori de politeism. Distincția esență-energii nu este o inovație a Sfântului Grigorie Palama, căci ea are o tradiție mai veche printre Capadocieni, Dionisie Areopagitul și Maxim Mărturisitorul. În secolul al XI-lea, Sfântul Simeon Noul Teolog a dezvoltat învățătura Părinților is ihaș t i , anteriori lui, despre relația personală de comuniune și iubire a omului cu Dumnezeu în lumina divină. Ca și Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, a subînțeles lumina divină ca manifestare a
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Maxim Mărturisitorul. În secolul al XI-lea, Sfântul Simeon Noul Teolog a dezvoltat învățătura Părinților is ihaș t i , anteriori lui, despre relația personală de comuniune și iubire a omului cu Dumnezeu în lumina divină. Ca și Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, a subînțeles lumina divină ca manifestare a lui Dumnezeu cel personal sau tripersonal. Dacă face o distincție între această lumină și esența dumnezeiască, înțelege numai că Dumnezeu cel personal sau tripersonal nu-și epuizează în fiecare manifestare
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Semnificația luminii dumnezeiești în spiritualitatea și cultul Bisericii Ortodoxe, în rev. Mitropolia Olteniei, Anul XXVIII (1976), Nr. 3-4, p. 438. footnote>. În secolul al XIV-lea, Sfântul Grigorie Palama a apărat această învățătură de atacurile scolasticilor teologi apuseni și a dogmatizat-o sub forma învățăturii despre energiile divine necreate de care se împărtășesc credincioșii, fără a se înțelege prin aceasta că ei se împărtășesc de ființa divină care rămâne incognoscibilă și inaccesibilă oricărei creaturi. Dumnezeu este numit
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
n-a descris vreodată firea lui Dumnezeu ci după har și după lucrare, care e comună Tatălui și Fiului și Sfântului Duh<footnote Idem, Mărturisirea credinței ortodoxe, P.G., CLI, col. 766. footnote>. A. Halleux observă: Fiind totodată călugăr și preot, teolog și mistic, Palama a putut situa doctrina ființei și a energiilor în interiorul unei sinteze biblice și personaliste, hristologice și sacramentale, evitând astfel să-și închidă teologia în categoriile unei sistematizări filosofice, lucru care îi conferea acesteia o raționalitate mai înaltă
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
slavei<footnote Sf. Grigorie Palama, Theophanes, P.G., CL, col. 932D. footnote>. Nu lucrarea se cunoaște din ființă, ci ființa se cunoaște din lucrare. Dar se cunoaște că este, nu însă și ce este. De aceea și Dumnezeu se cunoaște, după teologi că este, nu din ființă, ci din pronia Sa. Deci lucrarea se deosebește de ființă și prin aceasta, anume că lucrarea este ceea ce face cunoscut, iar ființa, ceea ce se cunoaște prin lucrare că este<footnote Idem, 150 de capete..., cap
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
footnote Ibidem, 2, P.G., XXXII, col. 869C. footnote>, căci natura lui Dumnezeu este inaccesibilă oamenilor, de aceea ființa divină o cunosc doar Persoanele Sfintei Treimi<footnote Idem, Epistola 235, P.G., XXXII, col. 873B. footnote>. Referindu-se la aceasta, Sfântul Grigorie Teologul remarcă: Ce este Dumnezeu, după natura și ființa Lui, nici n-a descoperit vreodată vreun om, și, desigur, nu este cu putință să descopere<footnote Sf. Grigorie Teologul, Cuvântarea II, 38, P.G., XXV, col. 445. footnote>. Dacă nu-L cunoaștem
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
235, P.G., XXXII, col. 873B. footnote>. Referindu-se la aceasta, Sfântul Grigorie Teologul remarcă: Ce este Dumnezeu, după natura și ființa Lui, nici n-a descoperit vreodată vreun om, și, desigur, nu este cu putință să descopere<footnote Sf. Grigorie Teologul, Cuvântarea II, 38, P.G., XXV, col. 445. footnote>. Dacă nu-L cunoaștem după ființa Sa, putem să-L cunoaștem prin lucrări. Firea divină se comunică nu în sine, ci prin energiile sale, căci ființa este neîmpărtășită, dar puterile și lucrările
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
E fără nume această ființă supraființială, zice Palama, ca una ce e mai presus de orice nume. Chiar și numirile ce și le-a dat Domnul însuși: Eu sunt cel ce sunt, Dumnezeu, lumina, adevărul și viața, numiri pe care teologii le atribuie prin excelență dumnezeirii celei mai presus dumnezeire, și acestea sunt nume de lucrări<footnote Idem, Apologie ..., în Viața ..., p. 223. footnote>. De cele mai multe ori, sfântul Grigorie Palama evită termenul de esență (ούσία), găsindu-l nepotrivit, insuficient pentru a
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
am ajunge la trei: iubirea de arginți, iubirea de plăcere și iubirea de mărire: „pentru că tot ceea ce este din lume, adică pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume”, după cum spune Sfântul Ioan Teologul în întâia sa epistolă (I Ioan 2, 16). Împotriva acestor trei păcate luptă virtuțile, care constituie votul monahal, și anume: legământul sărăciei, al castității și al ascultării. Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ei doar la nivel animalic, totuși ceva arde în adâncurile inimii lui, înăbușit, dar arde, pentru că în om este scânteia din flacăra iubirii lui Dumnezeu, este dorul omului după Acesta, chiar dacă omul este despărțit de El prin păcat. Sfântul Grigorie Teologul spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice”<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, „Poeme dogmatice”, VIII, PG., XXXVII, col. 452. footnote>. În final, lupta
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sus” decât ceea ce realizăm din punct de vedere moral, și care ne leagă de Dumnezeu. Dacă n-ar fi căința, n-ar fi nici tendința de autodepășire continuă a omului<footnote Pr. Conf. Dr. Ion Popescu, Mistica - pentru uzul studenților teologi, curs intern, mss., p. 154-155. footnote>. Cât privește termenii utilizați de Sfântul Grigorie pentru a desemna pocăința, aceștia nu au conținut juridico-penitențial, ci ei desemnează câteva etape importante ale Tainei. Astfel, ea necesită o mărturisire (ἐξαγόρευσις<footnote Ἐξαγόρευσις = mărturisire, enunț
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
bunilor credincioși să participe la efectul Îndumnezeitor al Întrupării, al Jertfei și al Învierii Domnului. Norman Russell, Într-una din lucrările sale<footnote The Doctrine of Deification ..., p. 300. footnote>, menționează un lucru de-a dreptul insolit poate pentru destui teologi occidentali: „Împărtășirea noastră de dumnezeirea lui Hristos prin Euharistie ne face superiori Îngerilor”. În privința schimbării produse În pâine și vin prin efectul binecuvântării și a faptului că trupul lui Hristos, Împărtășit de unii credincioși, poate fi Împărțit (distribuit) fiecăruia din
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
București, 1926-1928, 347 p.; Ojell, Ari, One Word, One Body, One Voice: Studies in Apophatic Theology and Christocentric Anthropology in Gregory of Nyssa, a Doctoral dissertation (article-based), Helsinki, 2007, 208 p.; Popescu, Pr. Conf. Dr. Ion, Mistica - pentru uzul studenților teologi, curs intern, mss., 248 p.; Radu, Pr. prof. univ. dr. Dumitru Gh., Repere morale pentru omul contemporan, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, 324 p.; Russell, Norman, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford, 2006, 418 p.; Stăniloae
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Isaac, Iacov și Moise și, chiar dacă poate părea surprinzător pentru mulți creștini, îl consideră pe Iisus una dintre cele mai însemnate figuri ale islamului. Aceste texte arabe și latinești, pe care autorul le-a co-tradus în limba engleză împreună cu renumitul teolog britanic J. Robson, sunt grupate în șapte capitole, precedate de o foarte informativă introducere. În primul capitol, intitulat Istorisirile tradiției, autorul cercetează câteva texte apocrife, care țin mai degrabă de o philosophia perennis decât de islam ori creștinism, și în
Pe urmele lui Mircea Eliade by Thomas Kendall () [Corola-journal/Imaginative/14176_a_15501]
-
și a răului prin simțire, cunoștință prin care moare omul când se împărtășește de ele, concluzionând că, pe drept cuvânt a oprit Scriptura împărtășirea de pomul simțirii<footnote Ibidem, p. 25 footnote>. Urmându-l pe părintele său Sfântul Simeon Noul Teolog<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice, trad. de Ioan Ică Jr., Edit. Deisis, Sibiu, 1998, p. 118. footnote>, Cuviosul Nichita Stithatul, vorbește despre o dublă înțelegere a Edenului: despre raiul cel din afară, văzut și cunoscut prin
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]