5,751 matches
-
Hugo îl asociază la putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert al II-lea, care va fi numit "cel Pios", este regele anului o mie. Terori și promisiuni ale anului o mie Terorile anului o mie. Terorile anului o mie s-au născut sub pana scriitorilor din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, gata mereu să denunțe obscurantismul Evului Mediu; ele au furnizat istoriei romantice o temă-mesaj ilustrată de Michelet. Dar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert al II-lea, care va fi numit "cel Pios", este regele anului o mie. Terori și promisiuni ale anului o mie Terorile anului o mie. Terorile anului o mie s-au născut sub pana scriitorilor din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, gata mereu să denunțe obscurantismul Evului Mediu; ele au furnizat istoriei romantice o temă-mesaj ilustrată de Michelet. Dar istoricul de astăzi îi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al IV-lea, un moment recunoscut rege sub numele de Carol al X-lea, dar care moare în ianuarie 1593, sau ducele de Mayenne). Dar cei 16, extremiști și demagogi, întrețin agitația și exercită chiar, pentru un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales dintr-o răbufnire naționalistă. Or, la 25 iulie 1593, Henric al IV-lea reneagă protestantismul și, la 27 februarie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
iacobinilor și pe societățile populare și poate deci lua măsurile cele mai nemiloase. Se adîncește prăpastia de sînge care separă Republica de Vechiul Regim, condamnîndu-l pe Ludovic al XVI-lea la moarte și executîndu-l la 21 ianuarie 1793. Se pune Teroarea la ordinea zilei la 5 septembrie și, la 17, o lege a suspecților alimentează ghilotina, la Paris mai ales, dar de asemenea la Bordeaux, Marsilia, Lyon... Pentru a răspunde cererii populare, se suprimă radical și fără despăgubire toate drepturile feudale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cler bunuri, mulți au votat moartea regelui și refuză Vechiul Regim. Ei și-au proclamat oroarea față de sîngele vărsat temîndu-se să nu fie și al lor și atașamentul față de proprietate; ei refuză deci mișcarea populară. Constituția anului I, redactată în timpul Terorii, li se părea prea egalitaristă; ei o preferă pe cea a anului III, care, împărțind puterea executivă între cei cinci membri ai unui Directorat și legislativul între două adunări, Consiliul Bătrînilor și Consiliul celor Cinci Sute, asigură avantajele căii de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Din 1789 pînă în 1815, populația trece de la 26,5 la 30 de milioane de locuitori și aceasta în ciuda atîtor încercări: 1.250.000 de morți (sau dispăruți sau stabiliți în străinătate) în războiul extern, 20.000 de victime ale Terorii, un număr important dar discutabil de victime ale războiului civil și în mod deosebit ale războiului din Vandeea... o hecatombă mai ales masculină care antrenează un dezechilibru identic cu cel pe care îl vom regăsi în 1918. Dar tendințe profunde
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
generalul Cavaignac, călit în războaiele din Africa, și garda națională a cartierelor frumoase reprimă fără milă baricadele. Revoluție spontană, provocată de o mizerie teribilă, zilele din Iunie sînt decisive pentru viitorul celei de-a II-a Republici: identificate cu ororile Terorii iacobine de către burghezii parizieni și de către provincie, ele conduc republica la o evoluție reacționară, care aruncă mișcarea muncitorească în opoziție și înăspresc luptele dintre clase. Din poporul venerat din primăvara lui 1848 nu rămîne decît "gloata abjectă", batjocorită de Thiers
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de guvernămînt, și, pentru că nu există mînie care să o respingă, nu există mînie pentru a o instaura. Să nu ne temem prea mult nici de cluburi, nici de alegeri, nici de Adunarea națională: nu există riscul de a reîncepe Teroarea din '93, istoria nu se repetă și instituțiile politice care încep să ne dezguste nu-i mai pasionează destul pe oameni pentru ca ei să-și taie gîtul în cinstea acestora. S-ar putea spune că nu există nici un pericol? Dimpotrivă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al Conferințelor de la Saint-Vincent-de-Paul, profesor la Sorbona, scrie la 6 martie 1848, fratelui său, că revoluția din Februarie este o revoluție socială. El compară revoluția care tocmai a avut loc cu revoluțiile precedente. El nu se teme de o nouă Teroare, dar se teme de pericolele economice și sociale. DOCUMENT 2 "Libertățile necesare" după Thiers "Pentru mine, domnilor, sînt cinci condiții care constituie ceea ce se numește necesarul în materie de libertate. Prima este cea care este destinată să asigure securitatea cetățeanului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1793 21 ian. Executarea lui Ludovic al XVI-lea 24 febr. Mobilizarea a 300000 oameni Martie Începutul insurecției din Vandeea 24 iunie Votarea Constituției anului I 17 iulie Abolirea totală a drepturilor feudale 23 august Mobilizarea în masă 5 sept. Teroarea la ordinea zilei 17 sept. Legea suspecților 25 sept. Legea maximului (a prețului maximal) 1794 Insurecția poloneză 26 mai Victoria de la Fleurus 27 iulie (9 thermidor, anul II) Căderea lui Robespierre 1795 20-22 mai (1-3 prerial anul III) Insurecția populară
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Ludovic cel Pios, 101 Tratatul de la Verdun, 102 Document: Jurămintele de le Strasbourg (842), 103 9. Nașterea Franței (secolele X XII), 106 Anarhia din secolul al X-lea, 107 Ultimele invazii, 107 Marile principate, 108 Uzurparea de la 987, 109 Terori și promisiuni ale anului o mie, 110 Terorile anului o mie, 110 Marile defrișări, 110 Primii capețieni, 112 Estomparea puterii regale în secolul al XI-lea, 112 Redresarea sa în secolul al XII-lea, 113 Imperiul Plantagenet, 115 Document: Alegerea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
102 Document: Jurămintele de le Strasbourg (842), 103 9. Nașterea Franței (secolele X XII), 106 Anarhia din secolul al X-lea, 107 Ultimele invazii, 107 Marile principate, 108 Uzurparea de la 987, 109 Terori și promisiuni ale anului o mie, 110 Terorile anului o mie, 110 Marile defrișări, 110 Primii capețieni, 112 Estomparea puterii regale în secolul al XI-lea, 112 Redresarea sa în secolul al XII-lea, 113 Imperiul Plantagenet, 115 Document: Alegerea lui Hugo Capet (987), 116 10. Societatea feudală
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
insurecție regalistă și contrarevoluționară. (n.trad.) 8 Galerna = vînt din nord-vest, rece și umed, care suflă în rafale asupra vestului Franței. (n.trad.) 9 La jeunesse dorée tineri din burghezia bogată care, după Thermidor, au luat parte la reacțiunea împotriva Terorii. (n. trad.) 10 Les Muscadins nume dat, în timpul Revoluției, regaliștilor care se distingeau printr-o eleganță căutată, prin extravaganță. (n. trad.) 11 Culegere de circulare ale Ministrului de Interne 12 Abolirea pauperismului 13 Marianne supranume al Republicii franceze, reprezentată printr-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre teroarea istoriei care apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit un mijloc foarte la îndemînă, care nici în Occident nu se demodase pe deplin. Ea s-a înfățișat cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pericolul transcendențelor colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată politic, ea condusese Revoluția franceză la Teroare, girase despotismul napoleonian. Reluînd termenii lui Constant, recunoașterea abstractă a suveranității poporului, triumfînd ca teorie, putuse deveni, în aplicațiile sale, o calamitate. în modernitatea tîrzie, formele de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
alcătuit de Gheorghe Tomozei (1972), ca și de mărturiile aduse de către Stela Covaci (Cezar Ivănescu, Stela Covaci, Timpul asasinilor, 1997) și mai nou de cărțile cuprinzând amintirile lui Irimie Străuț, (O moarte care dovedește ceva, 2001 și Ultima graniță a terorii, 2003) și pe cele ale lui Portik Imre (Portik Imré, Hora morții, 2003). Nicolae Labiș a debutat, pe când avea cincisprezece ani, în 1950, deci în plină epocă de frământări, de convulsiuni istorice și nu numai, iar restul vieții lui atât
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
poate fi concepută. Declarațiile existențiale sunt despre concepte 175. Critica indirectă a lui Frege combate argumentul ontologic clasic, dar nu și argumentul ontologic modal, care pune în prim plan conceptul de existență necesară. În continuare vom urmări consecințele unei alte terorii care a făcut carieră în filosofia analitică asupra argumentului ontologic: teoria descripțiilor a lui Bertrand Russell. La fel ca și Kant, Russell a fost preocupat să facă o distincție între propozițiile despre proprietăți sau caracteristici (propoziții predicative) și propozițiile despre
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sanctuarul unui ateu divinizat. Negativismul modern, trecut din faza teoretică în faza violenței de stat, atinge o limită extremă dincolo de care nu se mai poate înainta. Monstruoasa caricatură a religiei și culturii se menține în Rusia cu totul artificial, prin teroare polițienească. Istoria stă mărturie că o încercare de stat ateu nu există pe lume decât atât cât durează teroarea, care îl menține forțat. În momentul prăbușirii ci, elanul religios va izbucni cu puterea cu care a fost oprimat sub capacul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dincolo de care nu se mai poate înainta. Monstruoasa caricatură a religiei și culturii se menține în Rusia cu totul artificial, prin teroare polițienească. Istoria stă mărturie că o încercare de stat ateu nu există pe lume decât atât cât durează teroarea, care îl menține forțat. În momentul prăbușirii ci, elanul religios va izbucni cu puterea cu care a fost oprimat sub capacul de oțel al dictaturii ateiste. Nu credem să ne înșelăm când apreciem că ceasul consumației finale a negativismului violent
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli ai vieților sunt. O rază și câteva șoapte Pierdute în vânt! Exaltată de teroarea întunericului, contemplația izbutește să-l înfrângă parcă printr-un act de participare imaginativă la crearea lumii. Nu cunosc încă vreun studiu care să ne arate în ce constă deosebirea dintre contemplația sensibilă estetică și contemplația sensibilă religioasă. Dar poezia lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fond de păgânătate antică. În nici o altă țară creștină din Europa căci Franța a fost o țară profund creștină, umanismul Renașterii n-a ispitit pe o scară mai întinsă spiritul creator. Tradiția ei artistică, ajunsă ca un fel de dulce teroare, e constrângerea inspirației pe calapoadele Greciei vechi. În acest curios și unic fenomen de renunțare la sine și de imitație socotită ca un titlu de glorie, ideea de rasă latină nu joacă nici un rol, pentru că nu Roma slujește modelele artistice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exagerată și unilaterală. Exagerată, fiindcă Schopenhauer vede în invazia sublimului nimicirea totală a voinței, pe când în realitate ea participă în actul sublim purificată și golită de conținutul material. Unilaterală,fiindcă Schopenhauer vorbește numai de un sublim, care se impune prin teroare. Această din urmă obiecție nu e justă întru totul, pentru că Schopenhauer, chiar în exemplele pe care le dă, arată că înțelege sublimul nu numai sub formă de teroare. Imensitatea stepei nu e sublimă prin teroare și nici basilica sfântului Petru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Unilaterală,fiindcă Schopenhauer vorbește numai de un sublim, care se impune prin teroare. Această din urmă obiecție nu e justă întru totul, pentru că Schopenhauer, chiar în exemplele pe care le dă, arată că înțelege sublimul nu numai sub formă de teroare. Imensitatea stepei nu e sublimă prin teroare și nici basilica sfântului Petru din Roma sau a sfântului Pavel din Londra, pe care le dă exemplu filosoful german. E adevărat însă că, în definiție, nu ține seamă de celelalte grade de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sublim, care se impune prin teroare. Această din urmă obiecție nu e justă întru totul, pentru că Schopenhauer, chiar în exemplele pe care le dă, arată că înțelege sublimul nu numai sub formă de teroare. Imensitatea stepei nu e sublimă prin teroare și nici basilica sfântului Petru din Roma sau a sfântului Pavel din Londra, pe care le dă exemplu filosoful german. E adevărat însă că, în definiție, nu ține seamă de celelalte grade de sublim pe care le pomenește, ci are
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Trauma, nationalism and the memory of World War II in Romania", în Rethinking History, 2002, nr. 1, pp. 35-55) ne ajută să ajungem la un alt punct de vedere. Din păcate, lucrările istoriografiei române elaborate înainte de 1989 (Ardeleanu et all, Teroarea horthysto-fascistă în nord vestul României, septembrie 1940-octombrie 1944, București, 1985, sau Zaharia et all, The Anti Fascist Resistance in North-East of Transylvania, București, 1979) nu le-am putut folosi decât cu titlu ilustrativ. Pe lângă politica agricolă și socială ungară dusă
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]