7,762 matches
-
O subită gelozie împungătoare la adresa lui Pearl devora prezentul și întuneca trecutul. Pearl fusese nu numai un dezastru din punct de vedere tactic, ci, pur și simplu, o trădătoare. O invidiase pe Hattie care „avea totul în timp ce ea nu avea nimic“, trădase secretul căsătoriei plănuite de John Robert și se afla în cârdășie cu George și cu prostituata lui. Orice eventuală posibilitate de a reveni asupra acestor concluzii, fusese zădărnicită de îngrețoșătoarea declarație de dragoste pe care Pearl i-o făcuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orele se scurgeau și Hattie nu se arăta, Pearl începu să-și imagineze modul în care rezistența fetei fusese înfrântă, în care mintea ei fusese înveninată. Reușise oare să-i facă un lavaj al creierului, să o convingă că Pearl trădase într-adevăr planurile lui Rozanov și complotase cu George McCaffrey, că o înșelase pe Hattie, că era cu totul alt soi de om decât părea să fie? Era posibil ca părerile cuiva să sufere o atare prefacere? Reușise s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă nu reușise să-și trădeze vârsta mijlocie; părea foarte tânără și întotdeauna prefera să șadă pe podea sau pe un taburet scund, expunându-și gambele perfecte, în ciorapi de mătase, și gleznele fine, în pantofii lucioși cu tocuri înalte. Între Mary Scarlett Taylor (născută Gordon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a vădi mândrie. Felicia însă nu era dezamăgită de-adevăratelea pentru că, îndreptată acum din mijloc, îi zâmbea lui Nestor complice, de la înălțimea căpșorului ei de femeie tânără și complice cu băieții. Și dacă era complice cu băieții, nu putea să trădeze. Pisica cea alb-roșcovană veni să i se frece lipicios-lingușitoare de picior și Nestor își retrase piciorul și se dădu un pas înapoi. Are intenții prietenoase, îi explică Felicia cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se zbenguia printre faldurile rochiei. Hai, spunea mama. Nu-i decât un manechin, nu-ți face niciun rău. Nestor își ridica privirea și se uita în ochii ei, care inspirau încredere fiindcă era complice cu băieții și nu putea să trădeze. Trecea deci pragul și, de mână cu ea, începea să urce scara în lumina albă. INFANTERISTUL UMANIST Pe poligon, în rândul companiei de T.R.-iști cărora, în treacăt fie spus, uniformele le stăteau ca dracu', s-a iscat o dispută
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rest îl desenam cu creioane colorate sau cu acuarele! Kilt-ul, sau fustanela, cum îi zicea mama cu dispreț; dispreț care se răsfrângea și asupra mea în calitate de autor al unui desen care, prin însăși alegerea subiectului, un scoțian cu kilt, trăda admirație pentru ceva ce merita mai degrabă dispreț. Auzi colo, bărbat cu fustanelă! Dacă unchiu-meu a vândut ceasul de argint, banii încasați ai mei nu i-au văzut niciodată. Bineînțeles că n-a putut s-o țină tot pe-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și implorând asistența Duhului Sfânt, care să reverse lumina sa în inimile oamenilor. Se observă că dialogul nu se mai desfășoară în același mod personalizat, ca în Forma A de celebrare, cu Ritualul reconcilierii fiecărui penitent în parte. Aici, el trădează mai mult un aspect imperativ, realizat prin invitații, îndemnuri sau alte indicații. Se lasă impresia că preotul celebrant are mai mult rolul unui lider organizațional, care, în principal, are grijă să dirijeze întreaga comunitate adunată și nu să creeze atmosfera
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acceptare necondiționată. 5.4.3 Respectarea sigiliului sacramental Unul din cele mai importante aspecte din cadrul sacramentului reconcilierii este păstrarea sigiliului sacramental. Codul de Drept Canonic afirmă că „sigiliul sacramental este inviolabil. Confesorului îi este interzis de legea divină să îl trădeze câtuși de puțin pe penitent, prin cuvinte sau în oricare alt mod, și din niciun motiv”. Sigiliul sacramental se referă atât la materia directă, cât și la materia indirectă a mărturisirii penitentului. Materia directă a sigiliului este indicată de toate
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
confidențialitate unui alt slujitor sacru dintr-un for mai competent, cerând sfat și ajutor cu privire la problema în cauză. Dar, dacă nu reușește să facă acest lucru cu discreție și confidențialitate și crede că riscă să dezvăluie identitatea penitentului, sau să trădeze într-un mod direct sau indirect sigiliul sacramental, atunci este sfătuit mai degrabă să rezolve situația singur, încredințându-se lui Dumnezeu. Dacă, totuși, are garanția menținerii sigiliului sacramental și apelează la un for competent, atunci o va face într-o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
credința sa se caracterizează prin dificultate în a crede într-un Dumnezeu bun, milostiv și fidel. Trăiește mai degrabă o atitudine de suspiciune chiar și față de divinitate, care, în opinia sa, îl bănuiește, îl spionează și, într-un fel, îl trădează. Și-l reprezintă pe Dumnezeu ca pe o autoritate supremă, care dă legi în mod arbitrar și care pretinde să fie respectate cu strictețe. Ajutorul pe care i-l poate da confesorul, în cadrul celebrării reconcilierii, în special în timpul dialogului, pleacă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la nesfârșit, întotdeauna altfel, prima minune. Tot de la început, invocându-l pe Kafka în titlu, poetul pare a pune sub semnul hazardului atât procesul de creație, cât și viața, în general. Scrise în vers liber, prin enjambament, poemele din volum trădează, la nivelul conținutului, o tristețe irepresibilă a poetului determinată, în primul rând, de viețuirea într-o lume antinomică - la care face referire încă din cuvintele de la începutul cărții - ale cărei fațete sunt realul și visul: poemele din cărțile mele pot
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
te-am ademenit împreună Cruciatule / și stai aplecat peste textura acestor pagini amare / trebuie să-ți spun: / De trei ori au cântat cocoșii în inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui influență o anunță de la început prin invocarea lui Kafka -, după cum se confesează (volumul e un lung monolog, prin care eul liric își exprimă angoasele sau exaltările): Rătăcitor îndelung prin matricile bunului Dumnezeu / am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în limbajul artei mesajul divin: am plâns apocrif prin sodomele și gomorele lumii / am adunat un sicriu de neliniști. Și, fiindcă destinatarul cuvintelor este nedeterminat, se poate aprecia că acesta poate fi Dumnezeu însuși, sinele, cititorul: și nu te-am trădat, chiar dacă în această campanie de cunoaștere și de autocunoaștere, uneori, a devenit / părut un apostat: Mi-am inventat singur zeii / care să mă guverneze cinstit / am forțat paradoxul sincopa dizarmoniile / ludic textuând pe câmpurile amăgitoarei sintaxe. Tentat să asculte îndemnurile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca un nou Meșter Manole care-și construiește, de data aceasta, propria mănăstire, toate îl atașează de clipă, singura peste care, ca orice muritor, poate stăpâni - acum, nu mai târziu -, făcând din dragostea mea - poezia mea reperul care nu-l trădează nicicum într-o lume răsturnată, în care nimeni nu mai e cum trebuie. Rege în țara florilor de cais - Virgil Diaconu: Secol Intitulat Secol, volumul de versuri al lui Virgil Diaconu, apărut la Editura Valman din Rm. Sărat, în 2011
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de viață, până și reperele pe care le-a avut îi par potrivnice, câtă vreme Păsările pe care le întâlnesc sunt mereu migratoare, / femeia pe care o iubesc râde în brațe străine și chiar reazemul sfânt simte uneori că-l trădează: Cât despre Dumnezeu pe care-l aștept, / el este într-o altă poveste... Peste toată nebunia în care Se fabrică istoria acestei / clipe, cuprinzând, la grămadă, scrumbiile electorale, lăturile ideologice, sarmalele împărțite prin toate piețele, în stare să asigure orice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai multe firimituri de vise din noianul de forme - imagini sau doar păreri, senzații - în care se materializează cotidianul, constituie profilul existenței pe care Victoria Milescu, pe de o parte, o contemplă, iar pe de altă parte, și o asumă, trădând o dorință irepresibilă (exprimată gerunzial: aplaudând viața) de a tezauriza totul, în gând și în cuvântul liric, într-o cursă nestăvilită, prin spațiul citadin al celui numit demult și amintit acum nostalgic-ironic Micul Paris, fundalul (vizibil ori doar presupus), în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu cele două părți ale lui, Scară la cer și Manuel, în 2011, Iuliana Paloda-Popescu aduce în fața cititorilor o antologie, 101 poeme, publicată în Colecția Ideal a Editurii Biodova din București, alcătuită din poeme confesiune, în care lirica puternic reflexivă trădează sensibilitatea deosebită a autoarei, pentru care fiecare imagine sau măcar fiecare semnal dinspre realitatea concretă, palpabilă este sugestia unei lumi de dincolo de cuvinte, pe care ea vrea să o întrupeze în artă, de la promisiunea zvonului de floare trezit la lumină
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei, care îi face tot mai incomod lanțul din dreptul gâtului, riscând / tinzând să-i aneantizeze centrul atenției, îndreptate spre tot ce alcătuiește trecutul personal, cel al timpului pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol... - scepticismul - Eu știu că tot ce e frumos în / natură ne urâțește -, alteori o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care îl fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu volumul O lume paralelă (1989), lirismul poemelor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și le câștigase prin mii de osteneli și primejdii, păstrându-și apoi locul de principe prin nenumărate fapte curajoase și primejdioase. Desigur că nu putem considera drept un act de merit faptul de a-și ucide cetățenii, de a-și trăda prietenii, de a nu avea nici o credință, de a fi lipsit de milă și de religie, deoarece toate acestea îți pot îngădui să cucerești puterea, dar nu să obții gloria. Căci, dacă am analiza însușirile de care a făcut dovadă
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
o a doua capcană. El a trimis la Marsile, ca mesager al păcii și om de încredere al său, pe bătrânul conte Ganelon, despre care se spunea că ar fi fost tatăl vitreg al lui Roland. Trimisul special și-a trădat, însă, stăpânul și a pus la cale uciderea lui Roland, devenit între timp un fel de mână dreaptă a unchiului împărat. Totul s-a petrecut în anul 778, în bătălia de la Roncesvalles, o trecătoare din Munții Pirinei. Acolo, inamicul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
Christos a deschis această zodie și eu o închei. Iar între noi au fost oameni care au ars pentru adevăruri mari: împărăteasa Livia, sfânta Thereza, Newton, Pasteur, Ioana d'Arc, Jack London. Eu sânt însă un Capricorn ratat. Mi-am trădat zodia, m-am speriat și de urcuș și de suferință. În loc de orice, am preferat uitarea, repede și imediat, cum spun eu. Pe la douăzeci și ceva de ani am înțeles că nu eram făcută nici pentru carieră strălucită, nici pentru adevăruri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o cafea, cu ochii mereu la ceas. Și când mai erau zece minute mă așezam în fotoliu aproape de telefon. Priveam cum treceau minutele și secundele. Fix la cinci, suna. O secundă aveam tentația să nu ridic imediat. Să nu mă trădez că așteptasem nerăbdătoare. Cu mâna întinsă spre receptor, lăsam să sune de două, trei ori. N-aveam curajul să-l las mai mult. Odată am încercat. Când soneria telefonului s-a oprit, m-am speriat. Nu-i știam numărul. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fel de jurnal profesional. Le găsea prea meticulos aranjate. Spiritul ei ordonat nu suporta odată ce punea mâna pe un lucru să nu-l aranjeze cum trebuia; sau poate făcea asta ca să nu se cunoască vreo urmă, dar abia astfel se trăda... Nu i-a fost greu să înțeleagă ce anume căuta. Vroia să afle din jurnal dacă a renunțat sau nu la ideea lui nebunească și ce intenții avea. Iritat, a început să scrie în jurnal mai mult decât avea de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]