5,174 matches
-
mă găsești oricând la telefon. — Ei, să te faci bine. Și mă bucur că am avut discuția asta. O durere la ceafă o readuse în prezent, la masajul pe care îl programase imediat după ce a vorbit la telefon cu Henry. Tresări. — Oh, îmi cer scuze, spuse terapeuta. A fost prea tare? — Nu, deloc, minți Leigh. Știa că poate să spună dacă îi convine sau nu masajul, că era atât de aiurea să plătești o căruță de bani și să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
știu de ce sunt așa. Parcă din cauza oboselii simt nevoia să vorbesc întruna. Cu cât sunt mai obosită, cu atât mai vorbăreață— —Te rog. — Scuze. Îmi cer scuze. Telefonul lui Leigh începu să sune. Când văzu cine era, simți cum îi tresare stomacul de emoție. — Bună! răspunse ea răsuflând în telefon. De ce te-ai trezit atât de devreme? — Ce-ai zice dacă ți-aș spune că am pus ceasul să sune ca să-ți urez drum bun? întrebă Jesse care părea obosit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți moțăiau tresărind neliniștiți. Basie Își pierduse interesul față de băieții englezi și Îl urmărea pe Jim pe deasupra gulerului pătat de sînge al hainei. Mii de muște se adunară În jurul camionului, atrase de transpirație și de urina care curgea printre scîndurile de lemn. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bandiții au lăsaseră mașina pe bancul de nisip. Prefă-te că tu conduci această frumoasă mașină. — Spune-mi Basie, pot s-o fac? Jim ținea volanul, În timp ce bărbații stăteau pe plaja neagră lîngă mașină și Își pregăteau armele. Fețele lor tresăriră la sunetul exploziilor care traversau apa. — Te duci la stadion, Basie? — Da, Jim. Tu faci parte din comunitatea străinilor care au afaceri aici. CÎnd ne Întoarcem, o să ai o haină de blană și o lădiță cu whiskey scoțian pentru tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
te Îndeamnă la somn și exact În clipa În care Neil Armstrong coboară din modul pe solul lunar, adormi, și clipa aceea urmărită de milioane de oameni ție nu-ți dezvirginează retina căci dormi, moțăi, ești plecat din lume, și tresari, dar americanii sunt deja pe lună, se vântură pe acolo cu steagul ăla care pare a fi făcut din fier și pierzi momentul istoric și vorbele acelea minunate, un pas Înainte, doi pași Înapoi, ptiu! drace, un pas mic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zise ea. Se uita acum din nou Înspre tavan, Întorcându-se la jocul ei de cuvinte. Iată și pocnetul mănușilor de cauciuc. Îi simți degetele Înăuntrul ei. Chiar dacă o avertizase cu privire la ceea ce urma să se Întâmple, bruschețea o făcu să tresară. —Cepes! bolborosi ea. —Pardon? zise Butoiaș oarecum pierdut. Evident, mintea lui era mai degrabă la ceea ce simțea la pipăit, și nu la ceea ce auzea.. —Ce-ai zis? —Sec! repetă ea. Deci, hm vă plac cèpes? Capul lui Butoiaș se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
liber de la spital? — Îmi place să joc squash, spuse el. Nu știa nici În ruptul capului ce să zică apoi, din moment ce nu prea avea cunoștințe despre squash. —Și jucați bine? —Mă descurc. Jucam mult mai bine când eram mai tânăr. Tresări din nou din cauza presiunii degetelor lui care Împingeau și se mișcau În interiorul ei. Deci vă place să vă băgați degetele Înăuntru? spuse ea. În secunda În care cuvintele acestea i-au zburat de pe buze, și-a dus mâna la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
știu. Sigur că nu, spuse el rânjind. Știi toate părțile mele mari. Îi dădu un ghiont prietenesc În umăr. —Pe bune. Serios. Adică fratele tău. Nu vorbești niciodată despre el. Nu ții legătura cu el. Ce s-a Întâmplat? Sam tresări: —Păi, să-ți zic ce s-a Întâmplat: drogurile, s-au Întâmplat. Heroină, de fapt. Josh s-a Îngropat În ea până-n gât. A trebuit să se lase de Drept. Învăța la Yale... —Of, ce trist. Ce pierdere oribilă! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
maimuță. În spatele volanului părea o gorilă conducând o mașină de jucărie. Mai și rânjea la Sam. —De ce Îți zâmbește? Îl Întrebă Ruby. Te știe? Nu l-am mai văzut În viața mea! Nu-mi place situația asta deloc, zise Ruby tresărind. Încep să mă simt amenințată. Stai liniștită. E doar un imbecil care vrea să se „distreze“. Vrea să reacționăm. Dacă-l ignorăm și nu-i răspundem, o să se plictisească. Dar se scurse un minut Întreg, și Porscheul nu trecea. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pusese tava jos când Își dădu seama că Hannah se oprise din răsfoit și se holba la o poză În special. Trebuie să fi trecut cinci secunde, și ea nu schița nici o mișcare. —Ești bine? spuse Ruby În sfârșit. Hannah tresări. — Da... Bine... De fapt, lasă ceaiul. Trebuie să plec. Spunând asta, se ridică, Îl luă pe Alfie de la Chanel din brațe și, fără să se mai oprească să-l pună În ham, se năpusti afară din magazin. Dar, dar... ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Și până la urmă am reușit. Mi-am privit sângele picurând în chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua aceea m-am apropiat de masa de operație și în sfârșit am privit. Inima nu mi-a tresărit. Nu mi-a tresărit nici prima oară când am înfipt bisturiul în corpul unei ființe vii. Timpul care se scurge pe carnea incizată înainte ca aceasta să înceapă să verse sânge este un timp special. Sângele nu apare imediat, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
reușit. Mi-am privit sângele picurând în chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua aceea m-am apropiat de masa de operație și în sfârșit am privit. Inima nu mi-a tresărit. Nu mi-a tresărit nici prima oară când am înfipt bisturiul în corpul unei ființe vii. Timpul care se scurge pe carnea incizată înainte ca aceasta să înceapă să verse sânge este un timp special. Sângele nu apare imediat, pentru o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
O caut pe Italia să-i spun să coboare cu mine, dar o găsesc prea târziu, când ușile s-au și închis. Stă ghemuită pe scaun, cu capul sprijinit de geam. Voi rămâne fără mașină, nu-i nimic. — Ciao, Buruiană. Tresare, se întoarce, oftează. — Ciao. — Unde te duci? — La gară. — Pleci? Nu, vroiam să mă uit la mersul trenurilor. Rămânem tăcuți, cu privirea ațintită spre străzile care încep să se anime cu primele mașini. O mamă cu doi copii traversează strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ce ridicol trebuie să par! Nu avea nici un chef să se dezbrace. Ar fi rămas cu plăcere lângă perdeaua ușor trasă să privească lumea de la înălțime, să se întrebe dacă exista vreun loc undeva și pentru ea. Când o iau, tresare ușor, și apoi nu mai face nici un gest, mă lasă să mă mișc într-o tăcere absolută. Îmi ascund fața în părul ei, nu pot s-o privesc, mi-e frică să nu-i întâlnesc privirea impasibilă. Atunci gem tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa aplecată. Nu mai are părul de paie, acum îl are scurt, negru, lipit de pielea capului ca un ciorap lucitor. Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici. Nu mă aștepta. Chipul îi este o mască macerată de apă, dinții îi clănțăne sub buzele strânse. Ascult bătaia nebună a dinților pe care Italia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uită, cu ochi adormiți, la un televizor dat prea încet. Ce voi putea să te învăț, eu, care nu cred în bucurie, eu, care pedepsesc frumusețea, eu, care iubesc o femeiușcă cu șoldurile slabe, eu, care despic trupuri fără să tresar, eu, care fac pipi în picioare și plâng pe furiș? Poate într-o zi îți voi vorbi despre mine, poate într-o zi vei ști să mă mângâi și ți se va părea ciudat că sub mâna ta mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știa că lasă în urma lui un gând. Descopeream însă și o trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri, neclintiți de pe fața sa, aveau mai multe întrebuințări. Înainta încet, dând la o parte oamenii întâlniți, care se lipeau de zid, prin colțuri, oprind cuvintele pe buze, capturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Sau poate știa, dar nu înțelegea. Când a venit bărbatul de la Poliția Verde să ne ia și a observat vechiul cufăr din Primul Război Mondial, pe care era scris numele lui Otto și rangul în armata germană, aproape că a tresărit, gata să salute; atunci o umbră de ușurare a trecut pe chipul lui Otto. Așa mai mergea. Asta era Germania pe care o știa el. Câteva minute mai târziu, ne împingeau pe scări și ne urcau în duba care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îl supere, asta e problema lor. Dar cred că tu și cu mine nu vrem să fim părtași la asta. Nu m-am gândit niciodată astfel. —Acum te gândești. Am rupt în două scrisoarea pe care o țineam în mână. Tresări la zgomot, dar nu protestă. Soția mea nu a trimis nici una dintre scrisorile pe care le dactilografiase cu atâta înfrigurare, deși ea nu știe asta. Mi le-a dat mie să le pun la poștă în dimineața următoare. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
imperativ moral îndepărtat, ci asupra mea. Eu nu vorbeam niciodată despre trecutul meu. Nu voia să piardă nici un cuvânt. — Era acolo un bărbat a cărui față era pe jumătate distrusă de schije. Probabil călcase pe o mină. Am văzut-o tresărind. Ar fi trebuit să mă opresc. —Cel puțin asta era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
auzisem de atâtea ori de la ea: „Nu prea m-am sinchisit de tata pentru că îmi găsisem scuza că acum vă aveam pe voi“. „N-am putea face o călătorie în Italia?“ întrebă mama la masă, așa, tam-nisam, încât toți am tresărit ca la comandă. Spunea că fiul lui Onkel Rodolph, Ralph, ar fi știut o localitate la mare, foarte convenabilă și cu o poziție superbă la Riviera, am fi putut petrece acolo vacanța împreună. Onkel Ralph, pe care îl vizitasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întunericul serii, punctele luminoase ale felinarelor ca niște ace în câmpurile ninse. Sub pleoapele închise pe jumătate nu se zărea nici un zvâcnet, nici un tremur. Era liniște deplină. Acum ajunsese la destinație. I-am luat mâinile împreunate în poală și am tresărit. Erau mai calde decât ale mele.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mobilele alea drăguțe de la Ikea ale lui Mark? În calitate de rudă de sânge își permite să treacă peste politețuri. Tocmai se pregătea să comenteze despre goliciunea restului apartamentului, când am exclamat: —Mă duc să vă aduc ceva de băut! Amândoi au tresărit la tonul neobișnuit de ridicat al vocii mele. Mark și cu mine ne-am plimbat între bucătărie și sufragerie încercând să nu ne atingem. Și nu a fost deloc așa ușor cum poate părea, cu Lynn și Harry agitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dorm în patul meu după ziua de azi și numai ca să-i dau spatelui meu o șansă să-și revină. Sigur, zâmbi Ed larg. Pot să-ți fac un masaj la fel de bun și la tine acasă. Nu poți rămâne! Ed tresări. —De ce? Pentru că soțul meu locuiește cu mine și nu locuiește cu mine. După mărturisirea lui Ed despre copiii lui vitregi care ne secase pe amândoi emoțional, nu simțeam că e momentul potrivit să-i explic treaba cu Mark. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ceva care a șters mesajul de la Kieran. Din păcate, era singura înregistrare cu noul său număr de mobil și nu puteam să dau altfel de el. I-am simțit mâinile lui Mark prinzându-mă de mijloc și făcându-mă să tresar. Mi-am aruncat telefonul în poșetă, simțindu-mă vinovată și ridicolă în același timp. Mă întoarse spre el și mă sărută cu drag. Îmi luă ceva să ignor amintirea stârnită a săruturilor lui Ed. —Cum te mai simți? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]