4,660 matches
-
1), Dorin Popa Cronica unei mari dezamăgiri, George Pruteanu Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary, Doina Jela Curierul diplomatic, Mihai Baciu Dialoguri în era E-Reader. Cărți, autori, editori (ediție bilingvă), Cristina Chevereșan Idei de schimb, Sorin Adam Matei Imprevizibilul triumf, Mircea Gheorghe Istoreme, Codrin Liviu Cuțitaru Jurnal ad-hoc, Florin Cântec Mama proștilor e mereu gravidă, Nicu Gavriluță Oglinda și amalgamul, Florea Ioncioaia Omayra Sanchez moare în direct, Sonia-Cristina Stan Odioseea. Un jurnal pe sărite, Nicolae Prelipceanu Prezentul discontinuu, Codrin Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
obișnuit, ca, și la 1848, să dea molcom tonul revoltei pe care să o desăvârșească valahii. Ce nu trebuie uitat, totuși, e faptul că dacă nu se schimba regimul, cei câțiva idealiști care fuseseră întemnițați rapid în beciurile din strada Triumfului ar fi fost amintiți și azi doar în șoaptă, la parastasul de douăzeci de ani. 29 decembrie 2009 Ne agresează și ne sufocă cu stridența și proasta lor creștere. Cu gălăgia și mirosul lor. Cu animalitatea lor. Deși erau prezenți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1), Dorin Popa Cronica unei mari dezamăgiri, George Pruteanu Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary, Doina Jela Curierul diplomatic, Mihai Baciu Dialoguri în era E-Reader. Cărți, autori, editori (ediție bilingvă), Cristina Chevereșan Idei de schimb, Sorin Adam Matei Imprevizibilul triumf, Mircea Gheorghe Istoreme, Codrin Liviu Cuțitaru Mama proștilor e mereu gravidă, Nicu Gavriluță Oglinda și amalgamul, Florea Ioncioaia Omayra Sanchez moare în direct, Sonia-Cristina Stan Odioseea. Un jurnal pe sărite, Nicolae Prelipceanu Prezentul discontinuu, Codrin Liviu Cuțitaru România noastră. Conversații
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Faulques a răspuns simplu. Era vorba despre o călătorie, a spus. În copilărie petrecuse multă vreme În fața reproducerii unui tablou vechi. Și la urmă hotărâse să se ducă la el, ori mai curând la peisajul pictat În fundal. Tabloul era Triumful Morții de Bruegel cel Bătrân. - Îl știu. E În cartea dumitale, Morituri: cam pretențios titlul, dacă Îmi permiți să-ți spun. - Îți permit. Chiar și așa, a comentat Markovic, acel album de fotografii al lui Faulques era interesant și original
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Nu era un interes pentru fapte, pentru istoria bărbatului din fața lui (convențional precum toți cei pe care Îi fotografiase În decursul vieții), ci pentru omul Însuși. De la o vreme, o ciudată afinitate plutea În aer. - Ce ciudat, a continuat Markovic. Triumful Morții e singurul tablou din albumul dumitale care nu vorbește despre o bătălie. Ci despre Judecata de Apoi, mi se pare. - Da. Dar te Înșeli. Bruegel a pictat ultima bătălie. - Da, desigur. Nu-mi trecuse prin minte. Toate scheletele alea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
descrisă cu voluptatea plăcerii interzise. Și Virginia Woolf, și Pavese, și chiar un sinucigaș ratat precum Kafka văd În moarte o izbăvire, punctul final al unei suite de Încercări insuportabile. Moartea ca relaxare existențială, neființa ca stare ideală a materiei, triumful calculului obscur asupra unei luminozități doar aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
voie bovarismele - pentru că, teoretic, Într-un jurnal intim se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate să rescrie realitatea urmând niște impulsuri obscure, alterând sensurile evenimentelor. Poate să-și prezinte eșecurile drept mari triumfuri și neputințele drept superbe probe ale izbânzii apoteotice. Poate brava mascând lașitatea În curaj și spaima În vitejie. Însă el nu poate contraface sentimentul morții, Încâlcitele senzații care-l transformă din stăpân al textului În victimă a vieții. Orice Încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă, decât sinuciderea. Oricum, nu ar suporta triumful evreilor, pe care, la sfârșitul lui 1942, Îl Întrevedea deja cu claritate. „Voi muri la cincizeci de ani fie de boala mea de inimă, fie din cauza Înfrângerii lui Hitler”. Nu se Înșeală, chiar dacă forma Întâmplătoare a morții sale nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de artă. Tineretul nu se lasă intimidat...12. Refuzul tragediei După cum e ușor de observat și din aceste rânduri, confesiunea, mărturia refuză Înălțimea diagnosticului și amploarea viziunii. Întâmplările rămân foarte aproape de semnificația lor imediată, aproape minoră, iar factologia omnipotentă marchează triumful invaziei intimității În spațiul realului. Fragmentarea temporală obstrucționează Închegarea unor judecăți ample, care să dovedească, dincolo de orice dubiu, că subiecții confesivi se află cu adevărat la Înălțimea evenimentelor. Șochează, În cele mai multe jurnale intime, seninătatea cu care autorii trec pe lângă marile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o vor da trei lucrări: Notele intime ale lui C.A. Rosetti, Jurnalul lui Iacob Negruzzi și, deasupra tuturor, Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu. Li se adaugă, În a doua parte a secolului, Petre Ispirescu. Însă adevăratul moment de triumf și de impunere definitivă e marcat de jurnalele generației literare afirmată În deceniile trei și patru ale acestui veac, chiar dacă autorii au Început să țină jurnale ceva mai târziu (cazul lui Mircea Eliade, dar și al lui Petru Comarnescu - publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
culturi, care au coduri religioase și etice stabile, adevărul este ales mai des în defavoarea minciunii. Această largă răspîndire, deși neatingînd proporții universale, a preferinței pentru adevăr sugerează faptul că, în afara meritelor pe care morala sau religia le-ar avea în triumful adevărului, există, de asemenea, profunde cauze pragmatice pentru care, în multe contexte sociale, dacă nu în toate, este în interesul tuturor să nu se spună minciuni. Într-adevăr, Sir Thomas Browne, care în 1646 a scris Pseudodoxia epidemica, a mers
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în anii 1971-72, înainte ca războiul civil să ia proporții. În această comunitate, mincinoșii sînt de obicei tineri bărbați sau copii. Minciunile sînt spuse mai mult pentru amuzament, pentru a-și păcăli prietenii. Succesul minciunii depinde de istețimea fiecăruia, însă triumful final apare atunci cînd mincinosul îi dezvăluie adevărul celui păcălit, spunîndu-i victorios: "Te-am mințit și ai căzut în plasă" (Gilsenan 1976: 192). Astfel există o atitudine de concurență jucăușă față de minciună, similară întrucîtva atitudinii față de păcălelile de 1 aprilie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face apologia lui Galton, este firesc să amintim preocupările sale prin care este un precursor al studiului biodiversității. Dacă Darwin și-a enunțat propriile legi evoluționiste într-un context îndependent de orice reflecție asupra calculului probabilităților, teoriile sale au asigurat triumful unei descrieri probabiliste a lumii, paralel cu fizica statistică a lui Maxwell (James Clarke (1831-1879), fizician și matematician scoțian) și Boltzmann (Ludwig Eduard (1844-1906), fizician austriac). Galton este acela care a făcut legătura dintre teoria selecției naturale și cercetarea matematică
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Același autor numește victoria lui Domițian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” și mai departe: ,,De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori și-a scăldat calul în zăpezile geților; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita și n-a adus cu sine decît renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor”. Și în acele vremuri ținutul din partea stîngă a Istrului era cunoscut de către romani și greci ca țara hiperboreilor. Erau toți smintiți și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lor nu este încă recunoscută așa cum ar trebui. A depune o scrisoare de protest la Uniunea Scriitorilor este una ! Foarte frumos ! A răspândi însă manifeste în capitală și în țară în condiții de teroare și a da foc Arcului de Triumf din fosta Piață a Scânteii este însă alta. O activitate mult mai periculoasă, cu riscul vieții. Și de ce nu se mai amintește nimic, dar absolut nimic, de splendida acțiune a lui Radu Filipescu care, de unul singur, a răspândit mii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mult prin analizele și sugestiile referitoare la ideologia și psihologia materialului uman care au făcut și fac posibile legitimarea, supraviețuirea și dominarea acestei clase nomenclaturiste. în esență, este vorba de comunismul național, pe un fond permanent de tentație ideologică etnocentristă. Triumful acestei mentalități au fost accesele șovine ale lui Ceaușescu, romantizarea trecutului arhaic al țării, identificarea pătimașă cu conducătorii mitologici traco-geți și cu domnitorii feudali setoși de putere, fascinația «corporatismului organică și reabilitarea simbolurilor și riturilor legăturii de sânge (care) au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
staționează taxiurile întreabă pe un oarecare cum să facă el să vadă șoseaua Kiseleff. Bucureșteanul îi spuse să se urce în una din "alea" de colo și va vedea minunea. Șoferul o porni spre șosea și ajungând pe lângă arcul de Triumf o porni cu 100 km pe oră. Din cauza vitezei, axa de direcție se rupe, iar mașina se isbește de un copac sfărâmându-se. Ca prin minune țăranul și șoferul scăpară numai cu câteva ușoare răni. La spital, țăranul întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Junimii literare întocmite în 1925. Astfel, din 914 abonați din întreaga țară, 586, majoritatea profesioniști intelectuali, plătesc prețul întreg. Dintre aceștia, 204 cititori sunt din Cernăuți 49. Fără îndoială, Cernăuțiul a deținut rolul de capitală culturală în Bucovina, dar, "cu triumfurile muzicale ale reuniunii Ciprian Porumbescu și cu seriile de conferințe ale Ateneului și ale Ligii, Suceava și-a revendicat definitiv cinstea de a fi a doua metropolă a culturii românești" din zonă50. Rădăuți. Oraș reședință a județului cu același nume
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
frâiele țării. Opinii asemănătoare au fost formulate și de corpul didactic în cadrul Congresului internațional al profesorilor secundari, organizat în România, în iulie 1928. Dacă reprezentantul Sindicatului profesorilor de liceu din Franța reda rolul învățământului secundar într-o formă stilizată, ca "triumful spiritului asupra materiei, prin cultură"55, D. Goemans, inspector general al învățământului din Belgia, afirma: În adevăr, învățământul secundar elaborează și formează în cea mai mare parte elita națiunilor, care le va conduce și a cărei răspundere nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pe Dâmbovița, unde influența franceză despre care vorbea odinioară un ilustru înaintaș, a lăsat tipare recognoscibile și în larghețea piețelor ieșene populate cu palate occidentalizante de la sfârșitul sec. al XIX-lea, și în senzația de déja-vu din zona Arcului de Triumf de pe Dâmbovița. "Le Petit Paris" rămâne însă o formă mimetică, pe când eseurile Simonei Modreanu creează o altă dimen siune francofonă, ad usum delphini și pentru adulmecătorii de esen țe fine. Regăsești în paginile de față ceva din subțirimea de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a-l întîlni prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca un vis comunitar, cîtă vreme nu e vorba decît de un nou palier în ascensiunea individualismului. Nostalgici după un cuplu adevărat, ei nu vor ști niciodată cum să procedeze și se vor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ar ridica această declarație de război la adresa injustiției? Nu știam eu foarte bine că ocolind, ascunzând, acoperind jumătate din gândirea noastră am fi ajuns mai devreme la o astfel de victorie parțială? Dar cât ar fi degajat și protejat aceste triumfuri, de altfel efemere, principiul Proprietății, pe care noi înșine l-am fi ținut în umbră și scos înafara cauzei? O repet, ceream abolirea regimului protecționist, nu ca o bună măsură guvernamentală, ci ca o măsură de justiție, ca realizarea libertății
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lege scrisă, la ce intervenție guvernamentală trebuie raportată întemeierea creștinismului, zelul apostolilor, curajul martirilor, binefacerea lui Fénelon sau a lui François de Paule, abnegația atâtor oameni care, în zilele noastre, și-au expus de mii de ori viața pericolului pentru triumful cauzei populare 29? De fiecare dată când judecăm un act bun și frumos, am vrea, este natural, să se generalizeze. Or, văzând în sânul societății o forță la care toată lumea cedează, prima noastră cugetare este să o ajutăm să decreteze
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
50. Protecționism și comunism Domnului Thiers 51. Domnule, Nu fiți câtuși de puțin ingrat față de revoluția din Februarie. Ea v-a surprins, poate chiar v-a șocat; dar ea v-a pregătit, în calitate de autor, de orator, de consilier intim 52, triumfuri neașteptate. Printre acestea, există unul care este cu siguranță extraordinar. În zilele din urmă se putea citi în Presa: "Asociația pentru apărarea muncii naționale (fostul comitet Mimerel 53) tocmai a adresat corespondenților săi o circulară pentru a-i anunța că
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a propaga teoretic și practic principiul comunist (în măsura în care îl considera profitabil pentru membrii săi) consacră astăzi jumătate din resursele sale distrugerii răului pe care l-a făcut cu cealaltă jumătate. Repet, avem aici un spectacol consolant care ne liniștește în privința triumfului inevitabil al adevărului, deoarece ne arată cum adevărații și primii propagatori ai doctrinelor subversive, înspăimântați de succesul acestora, elaborează acum antidotul și otrava în aceeași oficină. Acest lucru presupune, este adevărat, o identitate între principiul Comunist și principiul Prohibiționist, și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]