8,428 matches
-
cu memoria lui Ashargin că vechea capitală, Nirena, fusese rasă de bombele atomice și că întreaga suprafață pe care se afla altă dată un oraș de treizeci de milioane de indivizi nu era decât un deșert radioactiv. Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea că Yanar nu reacționa ca un tip care era luat la scărmănat pentru prima oară. Știa de efectul produs atunci când nu cunoști dinainte întrebările. O știa atât de bine, încât nu era deloc tulburat. Într-o străfulgerare, Gosseyn pricepu. Se dădu înapoi, teribil de vexat. Incredibil, cât timp îi trebuise să înțeleagă adevărul. Îl privi pe prezicător și zise, în sfârșit cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea să fii sub controlul Prezicătorilor care să-ți poată supraveghea gesturile. - Și n-a mers. - Efectiv. N-a mers. Gosseyn nu mai spuse nimic. Aceste răspunsuri aveau un subânțeles care-l tulburau. Încă o dată, mai sever, se uită la Prezicător. Se gândise la alte întrebări, mai ales privitoare la Leej. Dar, de fapt, aveau puțină importanță. Leej se purtase foarte bine, iar detaliile mai puteau să aștepte. Asta lămurea chestiunea. Îl similariză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
răzbătea o urmă de angoasă când adăugă: - Va fi un mare privilegiu să fii la Templu pentru o ceremonie așa de importantă - dar nu este oare cu putință ca unii din cei cu echilibru emoțional atât de precar să fie tulburați la apropierea de Zeul Adormit? - Sunt convins, zise Gosseyn-Ashargin, că Zeul Adormit va veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tinerești și inteligente. ― Sunt miss Treechers, secretara din Florida a domnișoarei Patricia Hardie. Care este obiectul convorbirii pe care doriți să o aveți cu miss Hardie? Timp de o clipă, existența unei persoane cum ar fi această miss Treechers îl tulbură, dar Gosseyn își reveni și zise: ― Probleme particulare. Și este absolut necesar să-i vorbesc personal. Vă rog, dați-mi legătura cu dânsa imediat. Intonația, trăsăturile chipului sau gesturile sale impuseră prin autoritate. Tânăra, după o ezitare, îi răspunse: ― N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să mă mișc, că altfel sufăr de frustrații ridicole. Gosseyn mai așteptă, dar conversația părea încheiată. Femeia reintrase în casă. Bărbatul mai rămase pe trepte câteva minute bune, apoi se ridică și se întinse căscând. Părea decontractat și de loc tulburat de spusele soției sale. Avea circa un metru 82, și o constituție robustă; dar numai aparența de forță este insuficientă dacă nu este dublată de un antrenament fizic non-A. Nepracticanții înțeleg cu mare dificultate cât de puternici pot deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de câteva zile nu va avea pacienți. Toate acestea erau suficiente pentru a-l identifica pe John Prescott, agent galactic camuflat în medic. Dar afirmația femeii, după care s-ar fi scurs aproape o lună de la reântoarcerea lui Prescott, îl tulbura. Patricia Hardie îl întrebase pe Crang: "Prescott pleacă cu tine?"' Fără îndoială voia să spună "pentru Venus'', pentru că acesta se afla acum pe Venus. Însă scurtimea intervalului de timp era neliniștitoare. Oare corpului său îi fuseseră necesare numai câteva săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dosul mâinii și repetă cu aceeași voce monotonă: ― Plecai sau nu? Din nou ridică mâna. Din stânga lui Gosseyn, răsună vocea lui Crang: ― Destul, Blayney. Ascultător, omul își lăsă, mâna în jos. Dar gândurile se citeau pe față, iar emoția îi tulbura glasul în timp ce zicea: ― Domnule Crang, dar dacă apuca să plece, sau, dacă n-ar fi cerut centrala? Cine s-ar fi gândit să-l caute tocmai aici?... Ce mai, dacă apuca s-o șteargă, șeful cel mare ar fi... ― Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-i pe soții Prescott. Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
adevăr asta și era. ― Ia zi-mi ― o luă el din scurt ― tu ce amestec ai în toate astea? Privirea fetei se îmblânzi. ― Iartă-mă, n-am vrut să te supăr. Adevărul este că lipsa ta totală de informații a tulburat pe toată lumea. Thorson, reprezentantul personal al lui Enro, a amânat invazia pe Venus. Vezi! Știam eu că asta o să te intereseze. Dar mai ai un pic de răbdare! Nu mă întrerupe. Acum o lună, i-am dat toate informațiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Își agită din nou brațul de plastic cu impaciență. ― Hai, Gosseyn ― zise el abrupt ― decide-te. Îți vom încredința înfăptuirea în mare parte a reorganizării, dar, pentru început, trebuie să ne lași să pregătim terenul. Ești de acord? Întrebarea îl tulbură pe Gosseyn. Abia acum realizase că i se ținuse o cuvântare menită să-l convingă. Era un exemplu perfect de plan de abstracție în cel mai bun sens non-A al cuvântului. Indivizii aceștia puneau la cale execuții în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
răzbătea o veselă certitudine, sentimentul unei victorii sigure, convingerea că nimic nu-l putea opri. Încercă să deschidă ochii și nu reuși. Din cauza drogului hipnotic ― gândi el, simțind că-și pierde răbdarea. E un adevărat drog" Rămase nemișcat un moment, tulburat de faptul că se simte atât de bine, deși se afla încă sub influența medicamentului. Apoi apărură la suprafață niște amintiri neplăcute, legate de o întrerupere și niște zgomote violente. Legătura între aceste evenimente îi rămânea neclară, dar parcă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat pentru că ești un tip cu apucături mai degrabă dominatoare și, în plus, mai ești și foarte curios. După care râse. Un râs dulce, deconectant, care suna minunat de melodios. Faptul îl tulbură pe Gosseyn. Băgă de seamă dintr-o dată că ea este diferită de cum o credea. Expresia superficială, atribuită de el vreunei nevroze, dispăruse cu totul. Toate trăsăturile plăcute ale frumosului ei chip rămăseseră aceleași, deși suferiseră o subtilă modificare. Frumusețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să-l doară. Bâjbâi cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1 părăsise. Închise pentru c clipă ochii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu Mașina jocurilor, iar altele puteau, fără îndoială, să te transporte în diverse puncte ale sistemului solar, poate în centrele cheie ale activității bandei, sau în statele majore militare, în bazele galactice secrete, în arsenalele torpilelor atomice. Aceste posibilități îl tulburară. Dar nu acum. Nu era momentul să riște sau să facă încercări. Cu cât mai repede va pleca de aici, cu atât va fi mai bine. Revigorat, ridică receptorul și o porni prin întuneric. ― Fac o mie de pași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că în clipa următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele lui pipăiră tubul și-l apăsară. De data aceasta, încercă să-și studieze senzațiile. Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pune amprenta pe fiecare om cu judecată sănătoasă din univers. Căci și acolo, pe planetele altor sisteme stelare, existau fără îndoială mulți oameni cu capul pe umeri. Gosseyn încercă mașinal să estimeze cifra miliardelor de oameni cinstiți, dar totalul îl tulbură și îi perturbă fluxul raționamentului. Îl privi pe Thorson mijindu-și ochii: ― Ia stai puțin ― zise el încetișor. Ce vrei să spui? Cum e posibil ca un imperiu galactic, având mai mulți soldați decât întreaga populație a sistemului solar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înțeles că vom continua acest război până când eu personal voi clarifica această situație. Și atunci, amice, va fi rândul tău să intri în scenă. Și astfel, problema Gosseyn fu readusă rapid în actualitate. Gosseyn se instală comod în fotoliu. Era tulburat, iar emoția ce-o resimțea îl împiedica să gândească. Sufletul i se umpluse de ură și mânie la gândul acestui Imperiu Galactic care-și făcea jocurile politice mânuind vieți omenești. Ardea de dorința de a se dedica luptei, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii. Grosvenor văzu primii stropi ai metalului ce începea să se topească. Alți stropi li se adăugară, formând șuvoaie de metal lichid. Ecranul transparent începu să se tulbure, încât era din ce în ce mai greu să vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o ceață o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc strălucea din ce în ce mai intens, pe măsură ce arșița tunurilor mistuia metalul. După un timp se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ființele din navă stinseseră toate luminile și îl urmăreau acum pe întuneric. Era conștient că nu se va simți în siguranță decât după ce va coborî pe planetă. Își îndrepta din nou privirea spre ecranul din față, dar ceea ce văzu îl tulbura și mai mult. Soarele palid către care zbura nu părea să se mărească. Dimpotrivă, se micșora vizibil! Iar în curând dispăru cu totul în zarea întunecată. Corl se simți atins parcă de un vânt de gheață. Vreme de multe minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
opt inși, printre care Donald McCann, șeful secției de geologie, ceea ce-l bucură nespus pe Grosvenor, făcându-l să uite de repetatele amânări ale conferinței. Nici măcar faptul că patru dintre cei veniți să-l asculte erau chimiști nu-l mai tulbura. Își începu, așadar, conferință, vorbind cu aprindere despre reflexele condiționate și subliniind evoluția studiului lor, de la Pavlov până la nexialiști, a căror știință avea ca piatra unghiulară tocmai aceste reflexe. Când conferențiarul isprăvi, McCann se apropie de el și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
probabil nevoie de un atac direct împotriva lui Kent însuși. Grosvenor pregăti la repezeală o înregistrare pentru o emisiune experimentală destinată micilor aparate acustice și începu să se plimbe printre oameni, pentru a vedea cum reacționează. Patru dintre ei păreau tulburați de ceva. Grosvenor se apropie de unul dintre aceștia, care clătină mereu din cap. - Ce-i cu dumneata? îl întrebă. - Aud o voce, râse omul, stânjenit. Ce prostie! - Se aude tare? - Nu. Parcă s-ar depărta, dar revine mereu... - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Da! - Nu te supui decât instrucțiunilor mele, ai înțeles? - Da. - Începi să te destinzi, să uiți. Ești calm. Imaginile prind să se șteargă, iată, au și dispărut! Cu totul! Înțelegi? Au dispărut cu totul! - Înțeleg. - Ele nu te mai pot tulbura. De fapt, ori de câte ori vezi o imagine, îți aduce aminte de o scenă plăcută de-acasă. E clar? - Foarte clar. - Acum începi să te trezești. O să număr până la trei. Când o să spun "trei", o să fii treaz de-a binelea. Unu... doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
perpetua specia. A fost o vreme când omul nu cunoștea bucurii mult mai mari și, totuși, socotea că duce o viață civilizată. Iar pe vremea aceea au existat, ca și acum, oameni mari. - Dumneata, însă, n-ai ezitat să le tulburi modul de viață, spuse cu răutate von Grossen. Grosvenor nu se lăsă descumpănit, ci îi răspunse, calm: - Nu e bine nici pentru păsări, nici pentru oameni să ducă o existență prea specializată. Eu n-am făcut decât să le înfrâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor, oamenii păreau niște pitici pierduți într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să străbată spațiul, înfundându-se din ce în ce mai rapid în hăul negru, căscat între galaxia spiralată, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]