8,927 matches
-
Un dulăpior care-mi ajungea doar până la frunte. Transperante albastre protejau cotoarele cărților de prea multă lumină. Incrustații ovale ornau stinghiile de lemn. În întregime din lemn de nuc, se spunea că ar fi fost lucrarea de absolvire a unui ucenic din atelierul de tâmplărie al bunicului meu patern, care-și încheiase ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oferit, ca stimulent, lozinca citată frecvent mai târziu în paginile economice ale ziarelor de mare tiraj: „Viitorul e-n lignit!“. Și, cu siguranță, și îndemnul care fără îndoială că nu putea fi contrazis: „Bucură-te dacă găsești un loc de ucenic fără să fi absolvit școala...“ Cât de dezamăgit trebuie să fi fost tatăl meu plin de bune intenții atunci când fiul nu a făcut decât să-i mulțumească, râzând. Da, mă tem că am râs de el: pe cât de departe era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
indicații concise, după care, fără nici un ocol - mai întâi la stânga, pe urmă la dreapta și apoi pe partea dreaptă - putea fi găsit în apropiere, pe Hindenburgallee, oficiul forțelor de muncă. El mi-a spus să-mi găsesc un loc de ucenic pietrar și sculptor în piatră. Un meșteșug pentru care se găsea de lucru din belșug. Monumentele funerare aveau oricând căutare. În încheiere, consilierul meu profesional și-a oferit plăcerea de a face pe profetul - lipsit, ce-i drept, de barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și fără să aibă mai deloc aerul de maistru, l-a pus pe practicant să se uite la pietrele de mormânt terminate care se aflau expuse una lângă alta în fața clădirii atelierului și își așteptau clienții copleșiți de suferință. Un ucenic se apucase să măture de pe pereții verticali căciulile de zăpadă care oricum se topeau. Încă mai lipseau de pe pietre numele și datele defuncților. Mate sau lustruite ca să lucească intens, ele își aveau prețul lor la metru, ca pietre de pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
miracolului economic ar fi o poveste în sine. Când am semnat contractul de practicant, firma lui Göbel mă atrăgea și din alt motiv: în afara salariului lunar, ridicol, de o sută de mărci - la fel de meschin îl plătea și starostele calfelor pe ucenicul Oskar -, mi s-a promis, mie, cel atât de experimentat în a răbda de foame, de două ori pe săptămână, o supă de legume cu carne, cu supliment garantat. În casa aflată în imediata vecinătate a atelierului, nevasta lui Göbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se dădea pe două gâște bune de tăiat de Sfântul Martin; nouă ne plăceau mărunțișurile - aripi, gât, inimă și pipotă - în supă grasă. Pe toți i-a hrănit, pe toți aceia care înghițeau praf de piatră sub acoperișul atelierului: trei ucenici jigăriți, două calfe originare din Silezia, care erau specializate ca cioplitori de inscripții și, pe deasupra, frați, pe starostele calfelor, Korneff, pe sculptorul în piatră Singer și pe mine, începătorul cu un aer atât de sigur de sine, căruia unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
recite epigrame de-ale lui Angelus Silesius și să le cioplească în piatră în chip de inscripție: „Fii, omule, esențial, căci lumea asta când dispare, hazardul va muri și el, esența însă nu dispare.“ Așa am ajuns să lucrez ca ucenic la firma Göbel. Dificultățile nu mai erau legate de problema locuinței. Bagajul pe care-l aveam la mine, sacul de marinar și săculețul de pâine care încă îmi mai atârna la brâu, spuneau destule despre practicantul lipsit de adăpost. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
beneficiarul cel mai de sus al unui pat cu două etaje. Acesta se afla laolaltă cu alte patru paturi cu două etaje într-o încăpere fără ferestre care, așa cum avea să se arate spre seară, era locuită de studenți și ucenici ceva mai tineri, cu puțini ani mai mari decât mine. La fel ca mine, tânjeau după fete și vorbeau tot timpul despre femei și despre alcătuirea lor cărnoasă. Dar ei ar fi zburdat în orice caz cu cutare sau cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau ciulamaua de pasăre, primeam chiar și delicioasa mâncare tremurătoare care era budinca de vanilie. Iarăși întotdeauna la fel și nedemnă de menționat era cina. În zilele lucrătoare, fiecare dintre noi care, student fiind, se ducea la cursuri ori, ca ucenic sau practicant, la muncă, primea într-un sufertaș de tablă care se închidea, numit Henkelmann, o porție de fiertură, dar al cărei gust era mereu la fel, astfel încât e greu de spus care erau ingredientele. Cartelele noastre de alimente le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se atenueze și gustul de griș cu lapte ars. Sufertașul meu plin de fiertură îl predam la nevasta meșterului pentru ca, la fel cum făcea și cu sufertașul sculptorului Singer, al starostelui calfelor Korneff, cu cele ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi, la ora prânzului să-l încălzească pe aburi. Numai marțea și vinerea mă duceam la muncă fără sufertaș în raniță. Astea erau zilele supelor de carne și zarzavat nu doar hrănitoare, ci și gustoase, care însă, în ceea ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ora prânzului să-l încălzească pe aburi. Numai marțea și vinerea mă duceam la muncă fără sufertaș în raniță. Astea erau zilele supelor de carne și zarzavat nu doar hrănitoare, ci și gustoase, care însă, în ceea ce îi privea pe ucenici, dar în egală măsură și pe mine, își aveau prețul lor, care a și fost solicitat cu promptitudine. Chiar lângă depozitul de piatră, nevasta meșterului, care se trăgea dintr-o familie de țărani de pe malul stâng al Rinului și căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Bittweg-ului s-a păscut tot ce era verde, inclusiv urzicile, mai rămânea ca pășune numai terasamentul liniei de tramvai care mergea la Wersten și mai departe, la Holthausen. Pe amândouă părțile mănunchiului de linii exista hrană pentru mai multe zile. Ucenicilor sau practicanților, cum le spunea Korneff, nu le păsa că trebuiau să-și îndeplinească îndatoririle de la ora prânzului, cu animalul arogant tras de funie, chiar dacă în felul acesta le era consumată o bună parte din pauza de masă. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau practicanților, cum le spunea Korneff, nu le păsa că trebuiau să-și îndeplinească îndatoririle de la ora prânzului, cu animalul arogant tras de funie, chiar dacă în felul acesta le era consumată o bună parte din pauza de masă. Unul dintre ucenici, un ochelarist pentru care lucrul cu piatra era dificil și care din cauza asta, mai târziu, s-a mutat la poștă, după care se pare că a făcut carieră ca funcționar, rămânea chiar mai mult timp în căutare de hrană, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plăcut să-i arăt acelei profesoare suplinitoare, care fusese până nu demult angajată la Stalingrad, iar odată cu începutul războiului total a devenit instructor artistic, unele dintre acele desene în creion pe hârtie cu așchii de lemn în ea, despre care ucenicul pietrar credea că ar fi fost parțial reușite. Când aveam eu vreo paisprezece ani, ea își ținea orele la școala Petri. În serile de sâmbătă îi era vârâtă pe gât o ceată de mitocani rudimentari care se dădeau plictisiți, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu starostele calfelor, Korneff, cu cioplitorul în piatră Singer și mașina lui de punctat cu trei picioare, după supă de zarzavat de câte două ori pe săptămână și după ce o dusesem destul timp de funie pe capra de lapte Genoveva, ucenicul a considerat că trebuia să schimbe întreprinderea în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând pe secera lunii cu un picior sprijinit în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
matroana cu ochii de vacă, se spune chiar că ar fi crezut că din jale pentru plecarea mea, s-ar fi aruncat Genoveva pe șine, sub roți. În primele mele luni la firma Moog am avut de îndeplinit, împreună cu alți ucenici și calfe, o muncă ale cărei rezultate cioplite în piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma Moog. Cu un bun simț care anticipa cererea, șeful firmei reușea să fie pe placul autorităților municipale. Cu ajutorul ucenicilor, care se trăgeau cu toții din familii de pietrari din partea locului, am învățat că în piatră loviturile greșite rămân așa pe veci, dacă nu sunt ascunse prin alte trucuri dibace. Astfel, ne petreceam ziua cu îndreptarea unor daune provocate de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
punctulețe marcate cu creionul de pe suprafața modelului de ghips pe blocul de piatră. La asta ne-a ajutat tradiționala mașină de punctat cu trei picioare și cu acul ei mobil. Munca noastră era urmărită de bătrânul meșter Moog în persoană. Ucenicilor din vechile familii de pietrari le erau familiare, e drept, o mulțime de trucuri, dar de îndată ce Moog își făcea apariția, cu silueta lui masivă, nu mai ajuta nici o șmecherie. Cu două degete își ridica pleoapele lui suprapuse, verifica fiecare detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a trebuit să mă ocup de mulajul de ghips cu un început de bărbie dublă. Mânat de curiozitate, i-am căutat și i-am găsit frumusețea ascunsă în detalii, de pildă în arcuirea pleoapelor și în lobii urechilor atârnând liberi. Ucenicul pietrar și sculptor în piatră fusese nevoit să înlăture cu dalta material dur; acum el învăța, în primul semestru, să fixeze o masă moale, să modeleze lutul verde-cenușiu și, asemenea lui Dumnezeu-Tatăl, să-și frământe din el, dacă nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care locuia împreună cu afabila lui soră; într-o vilă cu multe camere și care ținea în grădină o maimuță în lanț, mi-a împrumutat Berlin Alexanderplatz al lui Alfred Döblin, așadar romanul unui autor la care, mai târziu, am intrat ucenic carte după carte și în cinstea căruia am înființat un premiu. La astea s-a adăugat, în ediția ilustrată de Frans Masereel, Ulenspiegel a lui Charles de Coster. Un amestec dens de vremuri povestite care avea să devină combustibilul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anul ‘47, însă, aveam imagini consistente, care se sprijineau pe experiență: atunci, când cea mai aspră dintre toate iernile nu mai voia să se termine și când existau mai multe ferestre fără geamuri decât geamuri de cumpărat, am început, ca ucenic cioplitor în piatră, să-mi prelucrez cea dintâi marmură de Silezia cu șpițul, cu dalta dințată și cu fierul de crestat ca să fac din ea o piatră pentru un mormânt de copil și pe lângă asta scriam poezii, care nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe alături. Așa se obișnuia. Încă de când grupul s-a întrunit prima oară pentru ca, mai târziu, să-și ia numele după anul primei lor întâlniri, s-a citit și, imediat după aceea, s-a criticat. Tânărului poet, pe când era încă ucenic cioplitor în piatră, pater Stanislaus, care păzea biblioteca din căminul Caritas de pe Rather Broich, îi citise poezii de Georg Trakl, care erau foarte triste, foarte frumoase și lesne de imitat. Unul dintre criticii care apăreau în basmul ce nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai ales că într-una dintre poeziile ei, care se numea Explică-mi, dragoste, apărea un vers asemenea unui strigăt de ajutor, „O piatră chiar pe alta o înmoaie!“. Dar acel Kaiser, care în anul întemeierii Grupului avea, ca și ucenicul de cioplitor în piatră de atunci, douăzeci de ani, numai că apoi, pe când eu încă mai ciopleam calcar, învăța - ca student al lui Adorno la Frankfurt pe Main - să vorbească exact ca din carte și să analizeze totul, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori aveau dreptate. De fapt nu asta conta. Conta șahul. În zilele acelea nu făceam Însă decît să mă Întreb ce-o fi În mintea timizilor ucenici ce-și ascultau poeziile scrise prin poduri, garsoniere și orfelinate În dureri numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers, pornind de la titlu-n jos, și călcate cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de spital și poliomielită facială, sechela iremediabilă a maladiei lui Stallone, decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele caracteristici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]