5,010 matches
-
Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată prin uimirea admirativă în fața bogăției și diversității de forme expuse. De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de mirabil respinge maniheismul creștin, opoziția bine/rău
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
subconștientul torturat al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate directă: romanticii îl descoperă cu uimire și admirație, Daumier și expresioniștii îl moștenesc, iar Picasso a continuat marile linii ale artei lui Goya. În literatură, iluminismul pozitivează și “secularizează” răul. Binele și răul sunt diminuate, aduse la opoziția estetică dintre ideal și caricatură. Urâtul și grotescul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
educatul Gulliver. Yahoo sunt făpturi dezgustătoare, “dobitoace” degenerate, oglindă a întregii umanități: “legate de gât cu funii trainice prinse de o grindă și-și țineau hrana în ghearele picioarelor din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi scârba și uimirea ce m-au cuprins când am băgat de seamă că acel animal hidos avea o înfățișare întru totul asemenea oamenilor. Este adevărat că obrazul îi era teșit și lătăreț, nasul turtit, buzele groase și gura mare, dar trăsăturile acestea se
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un lac Visul frânt al unui împărat Roman Prologus A douăzeci și patra zi a lunii ianuarie Tânărul Împărat ieși din sala isiacă și intră în cryptoporticus. Candelabrele de bronz răspândeau o lumină blândă; galeria solemnă era pustie. Cu o uimire care curând se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mână un pumnal, asemenea celui ce lovește fără părere de rău. Chereas era puternic, și Împăratul o știa; tocmai datorită forței sale îl pusese în fruntea cohortelor. Chereas își lăsă brațul să cadă violent, dar Împăratul se feri. Din cauza uimirii, nu reușea să strige. Chereas ridică din nou brațul, Împăratul făcu un salt înapoi, încercând să strige: „Ce faci?“, însă nu-și dădu seama dacă a reușit să scoată vreun cuvânt. Se gândi că adversarul lui era greoi; el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reprezenta o mare putere. Dar era și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se păru în favoarea idolului lor, în timp ce optimates, din rațiuni opuse, o găsiră eliberatoare. Iar propunerea ca Germanicus să pornească imediat fu aprobată triumfal. Marea uimire și neliniștea lui Germanicus fură înseninate de mulțimea felicitărilor. El hotărî să-i ia cu sine pe câțiva dintre generalii lui de încredere, juriști și funcționari care cunoșteau acele zone, pe iubita lui Agrippina și, pentru prima oară, pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și tot mai neliniștit un aspru reproș al împăratului cu privire la călătoria lui neautorizată. Scrisoarea se încheia însă cu surprinzătoare cuvinte de iertare. „Cele mai părintești cuvinte pe care Tiberius le-a dictat vreodată“, observă Germanicus în timp ce punea foaia jos, iar uimirea lui se transformă într-o puternică îngrijorare. „Omul ăsta n-a iertat niciodată pe nimeni.“ Tiberius voise să-i arate că nimic nu le scăpa informatorilor lui; însă, dincolo de vorbele mărinimoase, mânia imperială plutea ca un nor. Germanicus păstră scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Agrippina îi explica, după o tăcere care durase ani de zile, lui Gajus fusese la Roma cea mai spumoasă bârfă. Și mulți se amuzaseră, pentru că și Tiberius se opusese, în mod neașteptat, acelei căsătorii. El era deja căsătorit și, spre uimirea generală, declarase în public că era fericit alături de soția lui, o femeie cu un suflet blând și severă ca și el. Nu accepta s-o părăsească. În plus, în încâlceala aceea nemaipomenită de înrudiri, ea era fiica din prima căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
recent cucerite, cele de la granițele unde se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea nedureroasă a marilor familii - Scipionii, Valerii, Cornelii, Fabii, Gracchii -, Senatul se devora singur. Periodic, senatorii, deși se reduceau treptat la un fel de Consiliu de Stat monarhic, încercaseră să recucerească vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rafinata cadență a gesturilor. Îi spuse: Senatorul Junius Silanus are o fiică. Te vei căsători cu ea. Pe când rostea cuvintele acestea, se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi se gândi că nu aranjezi o căsătorie fastuoasă pentru cineva care trebuie să moară. În trupul lui, viața se redeșteptă. Tiberius îl privea cu ochii înroșiți, întredeschiși, urmărindu-i reacțiile. Era un vicleșug mai vechi; îi surprindea pe interlocutori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu boala, împăratul Tiberius și-a dat ultima suflare sub ochii mei“ și le prezentă testamentul „pe care l-am luat cu mâinile mele din camera imperială“. Verificară sigiliile, deschiseră scrisoarea, o citiră cu solemnitate. Și toți fură cuprinși de uimire când aflară că împăratul mort îi numea moștenitori ai imensei sale averi pe Gajus Caesar, fiul lui Germanicus, cel ucis, și pe un nepot al său, adolescent, pe nume Tiberius Geminus. Și cu toții, optimates și populares, înțeleseră că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
provincii îndepărtate. Imperiul e imens, are mii de glasuri. La Roma trebuie să se audă toate. Și Julius Caesar a înțeles că era nevoie de o reformă. Și a făcut-o. Ei stăteau în fața lui. Macro îl privea cu o uimire obtuză, iar inteligentul Callistus tăcea, cuprins de o neîncredere alarmată. Tânărul Împărat, care nu avea alți oameni cu care să se consulte, fu dezamăgit. Deodată Sertorius Macro izbucni: — E un risc enorm. Șase sute de senatori s-ar revolta. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
formule de construcție nemaivăzute la Roma. — Manlius, trebuie să studiezi edificiile părăsite de lângă Pantheon, acele horti care i-au aparținut lui Marcus Antonius, spuse Împăratul. Manlius, cu toate că era un executor rapid al ordinelor imperiale, de această dată fu cuprins de uimire și de o teamă nelămurită. Vorbești despre vechiul templu egiptean demolat de Tiberius, Augustus? — Despre acela, zâmbi Împăratul. — Oamenii nu trec cu plăcere pe-acolo, îndrăzni să spună Manlius. Se vorbește despre niște vrăji, despre zgomote în vreme de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a coborât nivelul apei pompând-o în vechea galerie colectoare, până când din mâl s-a ivit coca de lemn, imensă, distrusă, dar solidă - înaltă de peste șaptezeci de metri - a ceea ce s-a numit „prima corabie“; și toți au văzut cu uimire că ea susținea ruinele unui edificiu din piatră. Mai târziu a apărut, la mică distanță, coca „celei de-a doua corăbii“, la fel de mare și la fel de distrusă. S-a descoperit o construcție desăvârșită, depășind orice imaginație și dovedind o tehnologie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rece...“ Împăratul era cuprins de o mare neliniște, de senzația de singurătate, de o dorință de răzbunare cu neputință de potolit. Nu avu însă nici o reacție auzind povestea înveninată a lui Callistus; se gândi și, în cele din urmă, spre uimirea atât a grupului de populares, cât și a celui de optimates, îi invită pe Calpurnius Piso și pe soția sa pe Palatinus. Noblețea, puterea și periculozitatea acelei familii erau atât de mari, încât invitația lui păru un semn de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porunci Împăratul. Callistus percepu duritatea din glasul lui și se îndreptă spre ușă. Sertorius Macro intră și, fără nici un preambul, îl anunță mânios: — Am zis eu: prea am stârnit interesele senatorilor. Calpurnius Piso, Silanus și Geminus complotează... Callistus păli de uimire; Împăratul se întrebă cine îl informase pe Sertorius Macro despre cercetările sale secrete. Își spuse însă că avea timp să afle. Ceea ce conta acum era că Macro îi acuza în gura mare pe ceilalți, pentru a demonstra că este străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au râs degeaba. Mai mult chiar, le vom spune că nu-i nimic de râs: Roma e în pericol. Sus, pe Palatinus, „băiatul“ are momente de nebunie: vrea cu adevărat să-l numească senator pe calul lui. Îl priviră cu uimire, iar el îi sfătui, cu obișnuitul său ton părintesc: — Încercați, încercați... Și când unul dintre ei povesti sub porticurile din For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știință”, privește „ereziile” inovatoare în perspectiva mai largă a istoriei modernității. Inaderența temperamentală față de Dadaism (pe care îl acceptase în principiu, fără însă a-l lua în serios) devine acum manifestă: „De la începutul Evului modern și pînă acum, strigătelor de uimire ale obișnuinței bruscate urmau sancțiunile. Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trei zile, lăsându-i pradă liniștii și singurătății. Totul a fost ca-n povești. Și mai tare, și mai ca dincolo de povești, a fost, revenirea. întoarcerea acasă. Căci, după ce au făcut cotitura, de la Fagul Stingher, au rămas, cu toții, muți, de uimire. Nu le venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale, la capătul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așa fusese făcută înțelegerea, cu tanti Elogia, șefa acestui spectacol. În loc să se pătrundă dincolo de poartă, pe neveste, Nenea Văduvoiu s-a ridicat în picioare și a început a bate din palme, și a saluta, pe toată lumea,în stânga și-n dreapta. Uimirea a fost aproape generală. Cei care aflaseră de șiretlic râdeau de mama focului; ceilalți,încercau, stânjeniți, să înțeleagă ce se petrece, de fapt, cu înmormântarea aceasta. Cel mai mult au avut de furcă operatorii de televiziune. Căci ei, pe bună
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
infestat de isteria taxomaniei, primarul MM-uluiMunicipuilui Miraculos, a reușit să înfrumusețeze, bogata hartă a taxelor din lume, cu încă un element rarisim: taxa de neputirință. Auzind una ca asta poți rămâne uimit. Dar, mergând pe fir, ajungi la concluzia că uimirea nu-și are acoperire în fapte. Ți-o poate dovedi,între altele, exemplul bunicului Ică Bocănică. N-a avut de lucru,într-o zi, și a trecut pe la primărie, să afle dacă mai are de plătit ceva. De cum l-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
calce dispozițiile, iar cu celălalt ochi, la cine vrea mușchii lui. Dacă te vede plin de râvnă poate te face ambasador pe undeva, mai știi? Ciocan intervine, nu interveniți! Dumnezeule, oare în ce lume mai trăim? Am rămas mut de uimire, când am auzit și am citit, care sunt recomandările Poliției Române cu privire la atitudinea civică a românului de pe stradă. Pe aceeași pagină de ziar, unde se vorbea, cum prin județul Olt, 12 polițiști și jandarmi, înarmați până în dinți cu veste antiglonț
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în viața publică, erau ocupate de jidanii, care în acel vremuri încă nu evoluaseră la stadiul de evrei, ca în zilele noastre. În ceea ce privește critica atroce a parlamentarismului acelor timpuri interbelice, pe care le descrie autorul, nu pot sămi revin din uimire, că parcă sunt copiate după starea parlamentară din timpurile noastre și dacă veți spune că un hușean este prea moldovean, ca să fie un vizionar peste timpuri, atunci îmi retrag ce am spus mai sus și susțin și eu că parlamentul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
îi plăcea pe vremuri atât de mult. Când lua fizica în mâini îi apărea, în fața ochilor, bulbucatul! Și Angelescu a evitat să vină profesor la clasa lui traseele lor nu se vor mai intersecta niciodată. Colegele de clasă observau cu uimire că nu mai e băiatul micuț, cât ele de anul trecut. Înălțimea lui Magi le deruta și aveau impresia că a rămas pe loc. Fiana venea mereu pe lângă Stani, își măsura umerii comparativ și constata uimită că ceva nu-i
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
era pitic, se întindea să ajungă mai înalt decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios. Ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă. Îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele era profesorul lui! Nu începuse școala de prea mult timp și mergea grăbit la cinematograful Republica să vadă un film de succes pe panoramic, când dintr-o curte a apărut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]