KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...173 174 175 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

orice sentiment ce l-ar împinge să comită niște greșeli care, acolo, rar se mai pot îndrepta. Acum Gacel știa că acționează ca un judecător și, poate, în același timp, ca un călău, și nici unul, nici altul nu trebuie să urască victima. Forța loviturii sale, furia pe care o simțea în interiorul lui nu fuseseră, de fapt, decât o avertizare, răspunsul clar la întrebarea clară pe care i-o pusese adversarul său. Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ale Coranului, și încercă să-și facă o idee despre cum ar fi deșertul dacă un călător n-ar avea siguranța absolută că, oriunde ar ajunge, va fi bine primit, ajutat și respectat. Istoriseau legendele că, odată, doi bărbați se urau atât de tare, încât unul din ei, cel mai slab, se prezentă pe neașteptate în jaima dușmanului său, cerându-i ospitalitate. Respectând tradiția, targuí-ul îl primi pe oaspete, îi oferi protecția sa și, după câteva luni, obosit să-l mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
mai convenabil să-l omoare în acel moment sau s-o lase pentru mai târziu. Pentru toți acei oameni de la oraș transplantați în deșertul pe care niciodată nu aveau să învețe să-l iubească și pe care în realitate îl urau, dorind să scape de el cu orice preț, ei, tuaregii, nu erau decât o parte din peisaj, și erau tot atât de incapabili să-i deosebească pe unul de altul, pe cât de incapabili erau să deosebească două dune cu creasta de piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
condamnării lui, la copiii ce nu-i scriseseră niciodată, la prietenii și colegii care îi șterseseră numele din amintirea lor, cu toate că ani de zile îl lăudaseră pentru dărnicia lui, și la adunătura aceea de hoți, asasini și drogați care îl urau de moarte și, la cea mai mică neatenție, ar fi fost în stare să-i înfigă o baionetă în spate sau să-i pună o grenadă sub pat. — De ce-ai avea nevoie? întrebă fără să se întoarcă, străduindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
puține contacte cu francezii decât ei. „Una din marile probleme ale continentului nostru - afirma de fiecare dată - este faptul incontestabil că cele mai multe dintre popoarele africane sunt, prin natura lor, mai rasiste chiar decât colonialiștii. Triburi vecine, aproape de același sânge, se urăsc și se disprețuiesc, iar acum, când am ajuns independenți, se demonstrează clar că cel mai mare dușman al unui negru este însuși negrul care vorbește alt dialect. Să nu comitem aceeași greșeală. Voi, care într-o zi veți conduce această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
trebuia să lupte cu asemenea oamnei. Nimeni nu-i explicase niciodată regulile acelui joc, și își aminti iarăși vechea poveste pe care o istorisea întotdeauna negrul Suilem despre cele două familii ce se războiau între ele și ajunseseră să se urască atât de mult, încât la un moment dat îngropaseră un copil într-o dună și maică-sa înnebunise. Dar asta se petrecuse o singură dată în istoria Saharei și provocase o asemenea spaimă printre locuitorii săi, că amintirea acelei întâmplări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

ba tocmai că mai multă, dacă te gândești că pentru orice deținut vine într-o bună zi eliberarea, da’ gardianul doar odată cu pensia... A dracului pedeapsă, Milică-tată, închisoare pe viață. Ascultă-mă pe mine c-așa-i când i se urăște omului cu binele și i se urcă viermele la cap și-l roade să-i strice creierii. Carevasăzică, nu dăm cu sapa la colectiv ori la spații verzi, nici nu tragem de fiare în fabrică și nici de roabă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
sau neamuri de la țară sau din ce furau de unde munceau ca să-și umple frigiderele, așa că, să nu-i spună ei oricine că nu era bine. Uite că de atâta bine s-a umflat tărâța în lume, de i s-a urât omului și-a dat pe afară mizeria, buruiana asta rea a sărmănelii și a smintelii, ca să facă Revoluție și să-l omoare pe Ceaușescu, de i-au ajuns blestemele și s-au încărcat de păcate grele, ca să-l împuște și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
gaze, iar la bloc nici nu poți să te apropii. Cu cinci-șase mii, nu iei mare lucru, și să mai și vrei să rămâi cu niște bani... Trebuie să-ți aranjezi din timp, să fii prevăzător... Adevărul e c-o urau și-ar fi batjocorit-o la sânge prietenele; era încă un motiv pentru Rafael să evite să intre în amănunte. El nu știa dacă ea știe ce i se pune în cârcă și, oricum, nu știa nici că el știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

În vreme ce se Întorcea pentru a-mi face cu mâna, Înainte să se Îndepărteze pe bicicletă În direcția Camden. După cum spuneam, e un cartier mic. — E drăguț, spuse Lesley entuziasmată. Cine e? — E cântăreț, am răspuns eu. Ceva gen indie rock. — Urăsc genul ăsta de muzică, se strâmbă ea. E atât de zgomotos! Dar el arată bine. Și, la drept vorbind, mie Îmi plac mai mult negrii. Cred că din cauza contrastului cu tenul meu foarte deschis. Eu și Rachel ne-am privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
bine să nu se mai obosească să arunce banii direct pe fereastră! — Nu știam că Jeff mai bea porcăriile alea, am spus eu. — Costă o avere, asta e adevărat, zise Rachel gânditoare. Linda Îi nimerește Întotdeauna punctul sensibil. — De ce-l urăște atât de mult? Întrebă Lesley, cu ochii cât niște farfurioare albastre. Părul bălai i se ciufulise În jurul capului și Încă mai purta canadiana de schi roz bombon și strălucitor. Ce mai, Barbie pe pârtie. Paharul de ceai este vândut separat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
s-o facă pe Lesley să demisioneze, n-a fost prea inspirată, am spus eu. Ea n-o să renunțe la luptă așa de ușor. — Lui Derek n-are să-i placă asta, comentă Rachel. El e pentru o viață liniștită și urăște scenele. E deja foarte furios pe Linda pentru istericalele pe care le-a făcut. Își stinse țigara și se sculă În picioare, dezmorțindu-și brațele. În puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
tale fizice; iar mâine, constatai că pronunța cuvântul „exerciții“ cu tot atâtea mofturi câte face un editorialist de la Spectator când e obligat să spună „petrecere rave“. Ziua de azi se plasa clar În a doua categorie. Am scuturat din cap. — Urăsc să mă antrenez Înainte de oră, i-am explicat. Îmi dă senzația de relaxare și bună dispoziție, așa că Îmi pierd motivația de a-i struni cu autoritatea necesară. — Cum zici tu. Ș-atunci ce-ai de gând să faci? Vrei o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
orice fel de Împrejurare oficială. Am Închis ușa În urma noastră și am Încuiat-o. — Mă gândesc să-i spun Planeta Nedescoperită, am zis eu, coborând scările În pas săltat. Ce părere aveți? 11 Toate sălile de interogatoriu ale poliției sunt urâte, iar cea În care mă găseam nu făcea excepție. Nivelul estetic nu era Îmbunătățit decât de polițistul-secretar, sau sergentul Hawkins, cum bănuiam că trebuia să-l numesc, care, slavă Cerului, Își scosese haina aceea oribilă atunci când intrase. Oare ce anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Îndată alta. Pentru Început, cine credeți că e ucigașul? Vă voi spune cine nu cred că este, am zis. Anume Derek, iubitul ei. El ridică mirat din sprâncene. — Nu sunteți prima persoană care afirmă asta. — Aș prefera să fi fost. Urăsc lipsa de originalitate. — De ce credeți că nu a omorât-o dnul Brewster? — Să Înțeleg că vă referiți la Derek? Omul se uită la mine peste măsură de uimit. Voi chiar nu vă cunoașteți numele de familie? Întrebă. — Am mers cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
la treabă. Sunt foarte multe amănunte practice legate de munca de director pe care nu le știe. În ultima vreme, n-am prea avut timp liber. — Trebuie că toate chestiile astea de administrație sunt teribil de plictisitoare, am spus eu. Urăsc să stau la birou. — Ah, nu, nu mă deranjează. Mai demult, am lucrat ca secretară cu jumătate de normă la o tipografie și mă ocupam de toate. Era distractiv. Nu, ceea ce mă termină e faptul că vin toate deodată. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
a zis Derek, se Încruntă ea, apoi mă măsură din ochi și adăugă cu sinceritate: Ar trebui să fiu tristă, dar nu sunt. Când văzu că nu mă trag Înapoi, făcându-mi Îngrozită semnul crucii, fruntea i se Însenină: — Am urât-o Întotdeauna, mai spuse ea, cu simplitate. Mi l-a luat pe Derek. La propriu, vreau să zic. Îmi cer scuze, dar erați prietene? Întrebă ea privindu-mă. — Nici vorbă, i-am răspuns ferm, profitând de ocazie ca să creez o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
aveți servicii de catering p-aici! a zis ea. — Samantha! Scumpo! veni un strigăt de undeva, din spatele meu. Am recunoscut de Îndată vocea. Și, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, ea era singura persoană care mă striga astfel. Urăsc din răsputeri să mi se spună Samantha (mă face să mă gândesc la pipițele blonde și neroade de la televizor) și bănuiam că ea știa asta foarte bine. Resemnată, m-am Întors În direcția strigătului. — Salut, Baby, am răspuns. * * * Fusesem colegă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
mai face Devon? N-a ținut figura. Aproape că i-am auzit fălcile Închizându-se cu un clămpănit. Ochii albaștri ai lui Janice mă săgetau cu raze laser de furie. Dacă Grace s-ar fi uitat pe jumătate atât de urât la Prințul Rainier, acesta și-ar fi ridicat mâinile În semn că se predă, promițându-i că Îi va da voie să remonteze bijuteriile coroanei principatului, În orice fel ar dori. Ea e persoana care venea să stea de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Sau așa numește el asta. A venit la mine și mi-a spus (mai pe scurt și Într-un limbaj prin de figuri de stil) că o să continue să mintă poliția, dacă mă culc cu el. Chestia asta părea cea urâtă dintre toate. Știu că sună absurd, dar așa părea. — El s-a ținut de cuvânt și presupun că și tu am spus eu. Rachel dădu din cap că da. — Ce altceva aș fi putut face? Mi-era rău. Îmi aminteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
mine. Cu toate astea, patruzeci de minute mai târziu, când s-a auzit soneria, eu uitasem complet de pizza și-am smucit ușa, furioasă că eram Întreruptă chiar În mijlocul unui episod dintr-un serial de comedie. Am mârâit așa de urât la băiatul care adusese comanda Încât acesta practic se bâlbâia de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai mare la final. Aflat față În față cu o cutie de pizza albă, enormă și cu un miros pătrunzător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
fericită, Înțelegi? Fericită să-l văd intrând iarăși pe ușă, neschimbat... Aceasta era prima zi În care Derek Își relua lecțiile la sală. Avea dreptate Lou: arestul părea a nu-l fi afectat deloc. Era la fel de relaxat ca Întotdeauna. — Dar, urăsc și să mă gândesc că Rachel e În locul ăla, indiferent de ce-ar fi făcut. Își recăpătase controlul și stătea mai dreaptă pe scaun. — Gândul ăsta e insuportabil, repetă ea, scuturând din cap. Cum arăta? — Frumoasă ca Întotdeauna. — Supărată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

apucat să ilustreze manuscrisul Rubaiatelor? Oare nu tot pe ea o păstrează În gând Omar, În vreme ce e condus către cartierul Asfizar, unde Își are reședința Abu Taher, cadiul cadiilor din Samarkand? Și-n sinea lui, Își spune neîncetat: „Nu voi urî acest oraș. Chiar dacă femeia care se scălda nu e decât o vedenie. Chiar dacă realitatea poartă chipul omului cu cicatrice. Chiar dacă această noapte răcoroasă se vădește a fi cea din urmă pentru mine“. II În imensul divan al judecătorului, chipul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
fost de ajuns să-ți spun numele meu ca să mă copleșești cu vorbe necuviincioase, ce-ai fi zis oare dacă m-aș fi dezvăluit pe de-a-ntregul? — Poate că n-aș fi rostit nimic din toate acestea. Poți să-l urăști pe Omar califul și să nu ai decât cinste și prețuire pentru Omar geometrul, Omar algebristul, Omar astronomul sau chiar Omar filozoful. Khayyam se Îndreaptă. Hasan triumfă: Crezi tu oare că pe oameni Îi recunoști doar după nume? Nu, ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
s-ar putea să fii doar Înțelept! Dacă s-ar putea să te fi mulțumit să mă trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas tot timpul la fel de tăcut, mă străduiam chiar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]