4,489 matches
-
de a opri acest proces. Ceea ce a dus la stabilirea c? numai evreii erau ? apii isp?? itori, �ncerc�ndu? se s? se fac? din ace? tia autorii schimb? rîi ? i ai declinului. Astfel, �evreii au fost cei care au distrus �utopia lor reac? ionar? � de pace ? i armonie �n mediul rural! �� Toate acestea nu reprezentau s? m?n? torismul ? i na? ionalismul cultural al lui Iorga. Departe de a �ncerca s? salveze privilegii de clas? �ncerc�nd s? g?seasc? ? api isp?? itori, el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
știe și să facă, odată ce accesul la informație diversă este mai facil. Parcursurile personale sunt mult individualizate, ofertele educaționale trebuind gândite pentru a acoperi diversitatea de nevoi educaționale. Însă realitatea societății educaționale, chiar dacă se autoexplică, poate fi doar o frumoasă utopie, dacă anumite fenomene care o circumscriu nu devin cu adevărat funcționale: • este necesară o cultură a învățării. Cu alte cuvinte, e necesar ca oamenii să simtă nevoia de a învăța, să ia inițiativa de a învăța și să-și asume
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
știe și să facă, odată ce accesul la informație diversă este mai facil. Parcursurile personale sunt mult individualizate, ofertele educaționale trebuind gândite pentru a acoperi diversitatea de nevoi educaționale. Însă realitatea societății educaționale, chiar dacă se autoexplică, poate fi doar o frumoasă utopie, dacă anumite fenomene care o circumscriu nu devin cu adevărat funcționale: • este necesară o cultură a învățării. Cu alte cuvinte, e necesar ca oamenii să simtă nevoia de a învăța, să ia inițiativa de a învăța și să-și asume
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și, în primul rând, ceea ce am considerat noi revoluția română din 1989. Desfășurată pe scena deschisă vast în toate direcțiile, într-o plastică monumentală, excelent ritmată dinamic și imagistic, între fundalul când albastru siderat (închipuind biroul stingher și fantast al utopiei spulberate), când străjuit de o pânză imensă pe care se prelungesc cruci și morminte, unde își dorm somnul de veci speranțe, vise și cadavre, montare denunță eșecul idealului pervertit de acțiunea socială ideologie degradată în concretul vieții. Decăzută în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vedem vreodată. Și așa treceau anii, trecuseră anii... și trăiam ceea ce trăiam în România acum... Apoi m-am gândit la o rezolvare în care să nu existe niciun personaj, ci numai locuri pustii, expresive... și doar necesitatea ființării bisericii. Iluzii, utopii...idei pentru un viitor pe care nu știu dacă o să-l apuc. Între timp MediaPro a renunțat la scenariu din motive financiare (nu aveau un milion de euro) și astfel scenariul a ajuns la Paradox Film, unde Alexandru Iclozan mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Renașterii au revenit la Republică, unde au g]sit modelul perfect pentru expresia literar] a ideilor. Astfel, în lungul ajun al perioadei moderne Vitoria a scris Comentariu despre a doua parte din Summa Theologiae, în timp ce Șir Thomas More (1478-1535) crea Utopia; Suárez scria De Legibus, iar Tommaso Campanella (1568-1639) compunea Cetatea Soarelui. (Îmi atribui o ușoar] licenț] eseistic] în leg]tur] cu asocierile cronologice ale acestor opere.) Este interesant și faptul c], în timp ce Vitoria și Suárez conserv] teocentrismul teoriei etice medievale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
and the Creatures: The Quodlibetal Questions; ed. F. Alluntis and A. Walter, ed. F. Alluntis și A. Walker (Princeton: Princeton University Press, 1975). Hooker, R.: The Laws of Ecclesiatical Polity (1594); ed. R. Church (Oxford: Claredon Press, 1876). More, Ț.: Utopia (1513); ed. G. M. Logan and R. M. Adams (Cambridge: Cambridge University Press, 1989). Platon: Timaeus : Republică Pomponazzi, P.: The Philosophy of Pomponazzi; ed. Douglas et al. (Hildesheim: Olms, 1962). Suárez, F.: De Legibus (Oxford: Claredon Press, 1944). William de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conduce c]tre o versiune extrem] a teoriei drepturilor naturale care separ] posesia și justificarea drepturilor de orice alt bun uman mai cuprinz]tor. (Acest] poziție e cel mai bine reprezentat] de c]tre Robert Nozick în Anarhie, Stat și Utopie). Exist] ins] și o metod] alternativ] de armonizare a preferințelor aflate în conflict. Cel mai simplu ar fi s] aloc]m o greutate egal] preferințelor individuale și apoi s] alegem rezultatul care ofer] gradul cel mai înalt de satisfacere a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îi. Opere contemorane în spirit tomistic Finnis, J.: Natural Law and Natural Rights (Oxford; Oxford University Press, 1980) iii. Altele Brink, D. O.: Moral Realism and the Foundation of Ethics, (Cambridge; Cambridge University Press, 1989) Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford: Basil Blackwell, 1974) Bibliografie suplimentar] Opere cu caracter general d’Entreves, A.P.: Natural Law (London: Hutchinson, 1967). Hegel, G.W.F.: Natural Law (Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 1975) Hittinger, R.: A Critique of the Natural Law Theory (Notre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Neill, O.: Constructions of Reason: Explorations of Kant’s Practical Philosophy (Cambridge: Cambridge University Press, 1989) Pentru discuții asupra „eticii lui Kant” MacIntyre, A.: After Virtue (London: Duckworth, 1981) Pentru etic] de tip kantian recent] Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford: Blackwell, 1974) Gewirth, A.: Human Rights: Essay on Justifications and Applications (Chicago: University of Chicago Press, 1982). 15 Tradiția contractului social WILL KYMLICKA Orice teorie moral] trebuie s] r]spund] urm]toarelor întreb]ri: care sunt cerințele moralei pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
On the Jewish Question (1843). Melden, A.I.:Rights and Persons (Oxford: Basil Blackwell, 1974). Mill, J.S.: Utilitarism and On Liberty (1863); în Collected Works, vol. 10, ed. J.M. Robson (Toronto: University of Toronto Press, 1969). Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford: Basil Blackwell, 1974). Olivercrona, K.: Law aș Fact (1939); a doua ediție (London: Stevens and Sons, 1971). Pâine, Ț.: The Rights of Mân (Part 1, 1791; Part 2, 1792) Pufendorf, S.: De Jure Naturae and Gentium (1672) (a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
așa cum trebuie. Referințe: Dower, N.: What is Development? A Philosopher’s Answer (Glasgow University Centre for development Studies: Occasional Paper Series, no. 3, 1988). Harris, J.: Violence and Responsibility (London: Routledge and Kegan Paul, 1980). Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford, Basil Blackwell, 1974). Rawls, J.: A Theory of Justice (Princeton, Princeton University Press, 1971). Rich, W.: Smaller Families Through Social and Economic progress (Overseas Development Council Monograph, no. 7, 1973). Riddell, R.: Foreign Aid Reconsidered (London, James Currey Ltd
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
creștini au perceput-o și ca pe o violare a ordinii naturale. Aceast] perspectiv] asupra caracterului inviolabil al vieții umane inocențe a r]mas practic de necomb]țuț pan] în secolul al XVI-lea, cănd Șir Thomas More a publicat Utopia. În cartea sa, More vede eutanasia că pe o soluție pentru bolnavii incurabili, reprezentând una dintre cele mai importante instituții ale unei comunit]ți ideale. În secolele urm]toare, filosofii britanici (în special, David Hume, Jeremy Bentham și John Stuart
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Kant, I.: ‘Duties towards the body în regard to life’, Lectures on Ethics, trad. Louis Infield (New York: Harper and Row, 1986) Linacre Centre Working Party: Euthanasia and Clinical Practice: Trends, Principles and Alternatives (London: The Linacre Centre, 1982) More, Ț.: Utopia (1518); (Harmondsworth: Penguin, 1951) Sacred Congregation for the Doctrine of Faith: Declaration on Euthanasia (Vatican City: 1980). Bibliografie suplimentar] Bennet, J.: ‘Whatever the consequences’, Killing and Letting Die, ed. B. Steinbock (Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1980), pag. 109-27 Capron, A.M.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of business is to increase its profits”, The New York Times (13 septembrie 1970). Kramer, S.N.: History begins at Sumer (New York: Doubleday, 1959). Locke, J.: Second Treatise of Government (1690); ed. P. Laslett (Cambridge: Cambridge University Press, 1988). Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (New York: Basic Books, 1974). Solomon, R. (with Hanson, K.): Above the Bottom Line (Sân Diego: Harcourt Brace Jovanovich, 1983). Smith, A.: The Wealth of Nations (1776); ediția a șasea (London: Methuen, 1950) Bibliografie suplimentar] Beauchamp, Ț. și Bowie, N.: ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai la tot pasul, cîte ceva în palma întinsă. Atît pot face eu în lumea asta (încă) prost alcătuită. Cum mi-ar trece prin minte să dau soluții! S-a văzut cîtă suferință au adus omenirii soluțiile impuse, criminal, de utopiile egalitariste. Își va da, oare, seama electoratul de ce pericol este pîndit, mergînd (iarăși) pe descărnata mînă marxistă? Trec, încîntat, pe lîngă stenicul World Trade Center și mă opresc din loc în loc, îngîndurat, să pun cîte ceva în palma întinsă. Atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
părăsit al C.U.G.-ului. Pentru că monstru a fost și în gîfîiala lui de început, monstru e și acum, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal-falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și principiile de organizare a cetății) pot fi tratate drept structuri cu substanță imaginativă, dar și drept proiecte parțial posibile (nu neapărat viabile). În imaginarul colectiv poate ajunge apoi, prin cunoașterea teoriei respective de către comunitate, o "prezentificare" a ei (precum utopia cetății perfecte); prin intermediul unei narațiuni mitizante sau al unei descrieri, ea se poate integra ulterior într-o altă viziune comună, prin formulele specifice perioadei respective. Reprezentarea, înțeleasă aici ca reflex al gândirii "intelectuale" (nu imaginative, diferență trasată chiar de Le
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginară" proprie. Tot așa apar presiuni și dinspre imaginar înspre albia concretului: imagini fanteziste care devansează invenția propriu-zisă, figuri hibride sau mutații care, în cele din urmă, își caută/provoacă forma în realitate, datorită teoriilor sau proiecțiilor individuale revoluționare (de la utopii, la viziunile științifico-fantastice). Se ivesc uneori în sistemul corespondențelor dislocări ireversibile, devieri temporare sau discontinuități pe perioade îndelungate, așa cum altădată se formează câmpuri nivelate, "delte" sau chiar noi afluenți care revarsă idei și concepte uitate și pe care cele două
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ei de a exprima sensul imanent sau transcendent, în raport cu intelectul imaginativ care a creat-o și cu teoriile gândirii imaginative specifice acelei culturi, perioade, spiritualități sau civilizații. Cum imaginea nu poate fi separată de artele memoriei, dar nici de psihismul utopiilor sau de procedurile de consolidare a cunoașterii, ea afirmă un rol major în memorarea atât a mitologiilor (oficiale sau subversive), cât și a simbolisticii autorității, atât a imaginii despre sine, cât și a proiecțiilor despre diversele forme de alteritate (afină
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
absența completă a scenariului mitic. Al doilea nivel (depășirea arhetipului se face prin intervenția dubletului categorial "timp-mișcare") este cel al unităților și al structurilor sintagmatice. În cadrul lui putem proiecta complexele ideatice unitare și supra-funcționale de tipul: mitologii, religii, credințe, ideologii, utopii (politice, istorice, științifice). Mijlocul imaginativ prin care aceste unități sunt "narativizate" este mitul, format dintr-o sumă de mitogeme (motive) și miteme (teme) specifice: ... un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri, de scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
p. XII. 229 Heraclit, Fragmentul 52, în vol. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, Partea a 2-a, p. 357. 230 Pascal, "Le memorial. Feu", în Pensées, p. 9. 231 A se vedea P. Ricoeur Eseuri de hermeneutică, cap. Ideologie, utopie și politică. Pentru problema "identității culturale", a se vedea Constantin Aslam, Palimpsestul identității românești. 232 Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei I, pp. 470-471. 233 Cf. Gottlob Frege, On sense and reference, Ed. A. W. Moore. 234 "Teoria formelor prejudicative
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
culturală. Noi credem În menținerea unei prezențe militare fără egal În lume. Prin contrast, europenii pun accent pe cooperare și consens, iar nu pe abordări go-it-alone În politica externă. Toate acestea nu sugerează că Europa a devenit din senin o utopie. După cum observă Rifkin, problemele cu care se confruntă Europa sunt complexe, iar slăbiciunile ei sunt clar vizibile. și, desigur, generozitatea Europei este de multe ori umbrită de ipocrizie. Totuși chestiunea nu este dacă europenii trăiesc În acord cu visul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Europa a fost pepiniera pentru dezvoltarea regimului proprietății private, a existat totuși și o opoziție chiar de la Început. Pentru fiecare adept al lui John Locke erau alții care Îl preferau pe Rousseau. Dacă, pentru unii, proprietatea privată era drumul spre utopie, pentru alții era un coșmar. Europa era prinsă Între aceste două concepții foarte diferite despre societate. Vechea tradiție favoriza un mod mai comunitar de organizare a activității economice, a vieții sociale și a puterii politice. Clasa burgheză În curs de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]