5,418 matches
-
Frecăței, întâlnit și sub forma Limanske (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Reni din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 26 metri, pe malul vestic al Lacului Cahul, în partea de vest a raionului Reni. El se află la o distanță de 18 km de centrul raional Reni. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Frecăței (în ), în acel an el fiind redenumit
Frecăței, Reni () [Corola-website/Science/317908_a_319237]
-
semicirculară; în peretele nordic se află o ușă pe unde se urcă în cafas și în clopotniță. Din pridvor (exonartex) se intră în pronaos (nartex) printr-o ușă semicirculară. Pronaosul are o boltire en berceaux, sprijinită pe pereții laterali și vestici. Pronaosul este despărțit de naos printr-o arcadă semicirculară înaltă și prin pilaștri pictați pe zid. În partea superioară a pronaosului se află cafasul. Naosul are o cupolă semisferică, puțin adâncă, sprijinită pe patru arcade semicirculare. Altarul are o boltă
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
clopotnița, care se sprijină pe bolta pronaosului și se află la etaj, sub acoperișul obișnuit, fără să se observe în exterior, ca la cele mai multe biserici. Această încăpere are șapte ferestre, dintre care șase sunt circulare (câte două pe latura sudică, vestică și nordică) și una încheiată în semicerc (în axa contraabsidei). O altă intrare se face printr-o ușă amplasată pe peretele sudic al absidei altarului. Catapeteasma este din lemn masiv, sculptată cu vrejuri și acante, fiind realizată odată cu biserica de către
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Limanul Covurlui este înscris pe lista zonelor umede de importanță internațională a Convenției de la Ramsar (1971), cu o suprafață protejată de 65 km². Bazinul limanului are o formă circulară neregulată, cu diametrul de aproximativ 20 km. Malurile nordice, estice și vestice ale lacului sunt joase și mlăștinoase, iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Covurlui
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
și sevârșitu din viațâ la 1870 Noemvri în 17 și familiâ sa." În dreptul peretelui sudic se află un mormânt având deasupra sa un înger care se sprijină cu cotul de un postament pe care se află o urnă. Pe partea vestică a postamentului se află următoarea inscripție: "Aice stau dăcânde întru amintire rămășițele de pământ ale fericiților întru pomenire Comisul Vasilie Buzdugan și a Soției sale Ecaterina născută Gheuca, decedați cel 1-iu la anul 1849 Marde 18 dile și ce din
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
au fost cucerite și reconstruite de către romani. Exemple ale acestor reconstruiri sunt orașele Volubilis, Chellah și Mogador. Volubilis, de exemplu, a fost un oraș important care a fost reconstruit pe locul unui fost oraș cartaginez și se afla la granița vestică a cuceririlor romane. De asemenea, în cazul ambelor orașe, acolo se aflau așezări datând din neolitic. Orașul punic Utica, care la începutul asediului a schimbat tabăra, a devenit capitala provinciei romane Africa. Ca un arc peste timp, în ianuarie 1985
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
Năsturel” al Academiei Române, iar în semn de prețuire Nicolae Iorga a tradus cartea și a publicat-o în limba franceză. Această carte-document a fost folosită de delegația română la Tratatele de pace de la Paris (1947), ca argumentație pentru fixarea graniței vestice a României. La începutul perioadei comuniste, ajunge deținut politic și este condamnat la 7 ani de închisoare grea pentru „apartenență la biserica greco-catolică română și pentru publicarea de lucrări științifice ațâțătoare de ură rasială între naționalitățile conlocuitoare din țară”, fiind
Ștefan Manciulea () [Corola-website/Science/323470_a_324799]
-
semilună, ca simbol al luptei românilor împotriva turcilor. Monumentul are formă de cruce (plan triconc), cu absidele laterale și absida altarului de formă poligonală. Lăcașul de cult este prevăzut cu trei uși: una pe latura de vest, una pe latura vestică a pridvorului și alta în peretele sudic al altarului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are formă poligonală și a fost atașat pe latura sudică a pronaosului, având o intrare separată de
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
Subcarpații apar ca o treaptă de relief între munți și regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de culmi deluroase separate prin văi sau prin depresiuni. Dealurile de Vest reprezintă o unitate geografică deluroasă situată în partea vestică a Carpaților Occidentali. Ei au o întindere discontinuă de la Carpații Orientali, în nord, la granița cu Serbia, în sud. Se limitează în partea de est cu Carpații Occidentali și Depresiunea colinară a Transilvaniei, iar în partea de vest cu Câmpia
Dealurile și podișurile României () [Corola-website/Science/323514_a_324843]
-
din Sibiu, denumit și Bastionul Mercenarilor, (în ) este un bastion construit în perioada 1622-1627 în orașul Sibiu și face parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat în capătul vestic al fortificațiilor, pe str. Bastionului colț cu șoseaua Alba Iulia. Fortificațiile târzii ale orașului medieval Sibiu, din care fac parte Bastionul Haller, , fragmente de rondelă și curtine edificate în secolele XII-XVII, au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
și Bastionul Soldisch. Dintre acestea, mai există doar bastioanele Haller și Soldisch. Bastionul Soldisch (al Mercenarilor) a fost construit în perioada 1622-1627, fiind ultimul dintre cele cinci bastioane (din punct de vedere cronologic). Construirea sa avea ca obiectiv apărarea laturii vestice a fortificațiilor, care a fost înzestrată cu o centură dublă de ziduri începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, la fel ca și latura sudică. Odată cu bastionul, s-au construit și curtine care au legat noul bastion
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
1260-1300, în stil romanic. Biserică (actulamente reformată-calvină) a aparținut inițial unei mănăstiri romano-catolice benedictine. Navă dreptunghiulara, flancata în interior de pilaștri masivi, deasupra cărora sunt ridicate pseudo-tribune laterale, practicate în grosimea zidurilor și prevăzute cu nișe în capătul estic. Fațadă vestică este prevăzută cu turn-clopotniță de plan pătrat (la baza) și octogonal (la partea superioară). Absida poligonala nedecroșată datează din anul 1800. Biserică a fost refăcuta în secolul al XVIII-lea.
Biserica reformată din Uileacu Șimleului () [Corola-website/Science/323972_a_325301]
-
cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul se afla deasupra Porții Cisnădiei (una dintre cele patru porți ale orașului) și proteja această poartă de acces în cetate, fiind apărat de breasla măcelarilor. El se afla la capătul vestic al străzii Cisnădiei (azi "Nicolae Bălcescu"), la intersecție cu strada Tribunei. Lovită de un trăsnet la 27 iunie 1594, Poarta Cisnădiei a fost transformată în ruine și reclădită apoi în același an. Atât turnul, cât și poarta, au fost demolate
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip botanic) situată în România, pe teritoriul administrativ al județului Brașov. Aria naturală „Stejerișul Mare” este situată în nord-vestul Masivului Postăvarul (între acesta și Depresiunea Brașovului), în partea sud-vestică a municipiului Brașov, (în latura vestică a cartierului Șchei), pe culmea "Stejerișul Mare", în imediata apropiere a drumului național DN1E, spre Poiana Brașov. Rezervația naturală cu o suprafață de 16,30 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
Pe 1911 grupul lui Campbell a părăsit nava și s-a îndreptat spre est. După câteva încercări nereușite de a debarca pe țărmurile Pământului Eduard al VII-lea, Campbell a ales alternativa de a naviga spre Pământul Victoria. La întoarcerea vestică pe lângă marginea Barierei, "Terra Nova" a întâlnit Expediția lui Amundsen staționată în Golful Balenelor, un golfuleț din Barieră. Amundsen a fost amabil și ospitalier, permițându-i lui Campbell să campeze în apropiere și oferindu-i ajutor cu câinii. Campbell a
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
inclus traversarea dificilei Limbi de Gheață Drygalski. Mostre geologice și alte specimene adunate de echipa nordică au fost recuperate din Capul Adare și Evans Coves de către "Terra Nova" în ianuarie 1913. Scopul acestei călătorii a fost explorarea geologică a coastei vestice a Strâmtorii McMurdo, într-o zonă dintre Văile Seci și Ghețarul Koettlitz. Această sarcină a fost făcută de o echipă formată din Griffith Taylor, Debenham, Wright și P.O. Evans. Ei au debarcat de pe "Terra Nova" pe la Butter Point, aflat
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Terra Nova" pe 1912, dar nava nu a putut ajunge la ei. Grupul a așteptat până pe când a mers spre sud și a fost salvat când au fost văzuți de pe navă pe . "Terra Nova" a recuperat mostrele geologice de pe Munții Vestici, lăsate de echipă, în ianuarie 1913. Aceasta a fost făcută la inițiativa lui Edward Wilson. El a sugerat nevoia în secțiunea „Zoologie” a rapoartelor științifice ale Expediției Discovery, și era nerăbdător să își continue cercetările lui anterioare. Scopul științific al
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
al bisericii se află mormântul a patru membri ai familiei boierești Conachi, printre care și marele logofăt și poet Costache Conachi (1777-1849). Pe mormânt se află o lespede funerară cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Pe partea vestică a crucii se află o altă inscripție în limba română cu caractere chirilice, din care se pot descifra următoarele: ""Pomineștimă și pre mine Doamne întru împără[ția Ta]"".
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
internă de handbal în 7, una tot mai spectaculoasă și cu mare priză la public. Primul meci oficial de handbal în 7 s-a disputat la finalul anului 1951, în cadrul primei competiții, la care au participat 16 echipe din zona vestică a României. Prima competiție internă în 7 a vut loc în iarna aniilor 1959-1960, când finala și-au disputat-o Dinamo București și Știința Timișoara. Pe 5 martie 1960, s-a acordat primul titlu republican la handbal în 7, după
HCM Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/319427_a_320756]
-
de la prima tentativă de recunoaștere Grylls întâmpinând probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă și a fost lăsat inconștient atârnând de o coardă. Au urmat săptămâni de alpinism pe fața sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului înghețat Khumbu, a ghețarului vestic Cwm, a zidului de gheață de 1500 de metri denumit fațada Lhotse, precum și ascensiuni istovitoare alături de un alt fost soldat al trupelor speciale SAS, Neil Laughton, implicând ore de escaladă nocturne. Toate acestea l-au călit pe Grylls, experimentând condiții
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
și Gavril, iar pe peretele sudic al navei scena, de mari dimensiuni, redând Înmulțirea pâinilor și a peștilor. Pictura murală interioară conferă bisericii satului Homorog o importanță deosebită, înscriind-o între lăcașurile de cult de interes patrimonial cultural național din partea vestică a României. Dacă această pictură nu ar exista, edificiul nu s-ar deosebi prea mult de celelate biserici construite, în prima jumătate a veacului trecut, în satele și târgurile Crișanei. Important este astfel, în primul rând, faptul că decorația interioară
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
beduini. Golful Abukir este o adâncitură costieră de 30 de kilometri, extindere a satului Abukir, la vestul orașului Rosetta și la est de gura de vărsare în Marea Mediterană, a unuia din brațele Nilului. În 1798, golful era protejat la proximitatea vestică de bancuri stâncoase de 4,8 kilometri, formând un promontoriu protejat de castelul Abukir. Bancul era protejat și de un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
a fost o formație de muzică rock (hard) din România, înființată în 1968 la Oradea și dizolvată la sfârșitul anului 1994. Promotoare a unei muzici energice, amintind de sonoritatea formațiilor vestice de hard rock și heavy metal din ultimii ani 1960 (Iron Butterfly, Vanilla Fudge) și din deceniul următor (Deep Purple), ocupă un loc semnificativ în istoria muzicii rock din România, justificat de cele patru albume lansate în intervalul 1979-1986 și
Metropol () [Corola-website/Science/319940_a_321269]
-
Comitatul Allegany (pronunție IPA: æli gæ ni, , codul său este 36 - 003) este unul din cele 62 de comitate ale statului american , fiind situat în partea vestică a statului, la granița cu statul . Conform datelor statistice ale recensământului din anul 2000, furnizate de United States Census Bureau, populația sa totală era de 49.927 de locuitori. Sediul comitatului, care a fost înființat în 1806, este orașul Belmont
Comitatul Allegany, New York () [Corola-website/Science/318906_a_320235]
-
piatră, de forma unui obelisc cu o cruce în vârf. Cișmeaua veche din curtea Episcopiei a fost refăcută de ierodiaconul Agatanghel, iconomul Episcopiei Hușilor, în anul 1864, în timpul păstoririi arhiereului Melchisedec Ștefănescu "Tripoleos" ca locțiitor de episcop (1861-1864). Pe latura vestică a obeliscului se află următoarea inscripție: "“Această fontană s'a prefăcut sub pre sfințitul archiereu Melchisedec în 4 anu allu locotenenței prin iconomul Episcopiei D(e). H(uși). ierodiaconul Acatancel 1864 ”". Degradându-se în timp, cișmeaua a fost refăcută din
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]